Este o fantezie foarte draguță acest „sfârșit” și „început” pe care îl trăim noi oamenii an de an…

 

Nu vreau să stric magia sau sărbătoarea momentului, doar vreau să îți aduc aminte că… nu se termină nimic de fapt.

 

Avem o „poezie” a momentului de trecere dintre ani, pe care îl asociem cu un nou început, cu planuri de Anul Nou, cu lucruri pe care „le lăsăm în urmă”.

 

Te provoc să meditezi puțin la câteva întrebări, în timp ce asculți episodul de podcast despre finalul de an:

 

Oare ce anume încerc să las în urmă și să ignor din anul care a trecut? Oare care sunt lucrurile cu care mă amăgesc că le las în urmă, dar de fapt știu că va fi nevoie de un efort ca să fac o schimbare reală? Oare de care parte din mine încerc să scap în acest proces?

 

Oare cum aș putea să îmi schimb atitudinea, față de mine, față de planurile și visele mele, ca să am un an care să fie diferit, dacă se poate chiar magic?