Îți povesteam și despre cum aveam (și mai am), obiceiuri prin care amân lucruri.

Însă am devenit conștient că aceste obiceiuri se pot reconstrui. Astfel, poți să îți iei răgazul de care ai nevoie, dar totodată să reușești să duci la capăt tot ce ai de făcut.

Așa că am pentru tine șase pași simpli care te vor ajuta să-ți reeduci obiceiurile.

Reține, însă: chiar dacă pașii sunt simpli, nu înseamnă că îți va fi ușor să faci asta din prima încercare sau că vei reuși peste noapte.

Amintește-ți asta.

Pasul 1: Nu încerca să „scapi” de obiceiul respectiv.

Atunci când vine vorba de un obicei prost, cea mai mare greșeală a oamenilor este că încep o „luptă” cu acel obicei.

Este o înverșunare cu care judecă, resping și denigrează acel obicei.

Totuși, gândește-te puțin: dacă ai un obicei prost și judeci acel obicei, acea atitudine sau acel comportament, pe cine judeci de fapt?

Pe tine.

Știu că în teorie este foarte simplu să te gândești: „Eu nu mă judec pe mine, judec obiceiul meu prost.”

Dar creierul nostru emoțional nu funcționează așa.

Dacă tu pui presiune pe tine să schimbi un obicei, nu ai făcut nimic. De fapt era bine să nu faci nimic, pentru că faci mai mult rău decât bine.

Creierul nostru nu funcționează pe bucăți. Vrei armonie, e nevoie să armonizezi mai multe părți din creierul tău.

Partea emoțională este cea care instalează și menține obiceiurile la nivel de rutină.

Dacă tu ai un comportament neconstructiv, un obicei prost, acestea au fost instalate de creierul emoțional dintr-un motiv bine întemeiat.

Partea noastră emoțională este un învățăcel foarte bun. În primii ani de viață se instalează multe lucruri într-o formă în care, când devenim conștienți de ele, nu ne mai convin.

Apoi, când gândim rațional, considerăm că nu este un obicei bun și vrem să-l schimbăm, fără să înțelegem de ce a fost instalat.

Este aroganța noastră de oameni raționali, faptul că nu ținem cont de „logica” emoțională și credem că totul „ar trebui” să fie așa cum raționăm noi. Și nu este atât de simplu.

Ca să înțelegi ce se petrece în creierul tău emoțional, în subconștient, legat de acel obicei, este important să…

Pasul 2: Observi obiceiul în context.

Dacă te uiți puțin la viața ta, nimic nu este un punct sau un eveniment „izolat”, de sine stătător.

Totul are legătură cu contextul și totul se desfășoară ca un proces în care se leagă cu totul. Niciun eveniment din viața ta nu se petrece instant și nici nu se termină dintr-odată.

Totul este un proces.

La fel se petrece și cu reacțiile, comportamentele, atitudinile tale. Pornesc cu ceva, de undeva, creează un  „grafic” și nu se opresc, ci se transformă în altceva.

Lumea noastră emoțională nu este statică, nu se oprește. Sistemul limbic, partea din creier care se numește „creier emoțional” procesează informații și în somn.

Să nu crezi că atunci când ai un obicei prost, acela apare pur și simplu. Există un context. Ceva cu care începe, continuă și se termină. Și apoi, la un moment dat, continuă cu altceva.

Mai întreb oamenii când vor să schimbe un obicei: „Cum începe, de unde pornește?” și răspunsul lor este „Pur și simplu.”

Nu există așa ceva.

Orice acțiune, orice comportament începe cu o emoție, cu un gând și desfășurarea se vede pe corpul nostru fizic.

Dacă nu înțelegem procesul, va fi aproape imposibil să schimbăm ceva.

Ți-am povestit exemplul meu în articolul anterior. Puteam să spun că „pur și simplu mă apuc să mă uit la filme și nu mă opresc până dimineața”.

Dar nu era atât de simplu.

Acele nopți pierdute erau încadrate într-o perioadă în care aveam o stare anume prin care mă simțeam copleșit. După ce apărea starea prima dată, mă împingeam mai departe și de câte ori apărea dorința de a lua o pauză spuneam „trebuie să fac performanță, nu avem timp de prostii”.

Treptat starea devenea suficient de puternică să apară o „tentație” căreia nu îi mai puteam face față. Apoi urma toată noaptea în care mă uitam la ceas și mă stresam că trebuie să dorm și totuși nu făceam asta.

Este un complex de emoții, de gânduri, de comportamente.

De ce este important să înțelegi contextul cât mai precis?

Pentru că doar așa vei putea trece la următorul pas.

Pasul 3: Găsește beneficiile pe care le aduce.

Știu că prima ta reacție este „Ce beneficii?!”

Dacă atitudinea ta este una de respingere și de judecată față de obiceiul tău, atunci îți recomand să mergi înapoi la pasul 1. Recitește ce am scris acolo, până când atitudinea ta față de obiceiul pe care vrei să îl schimbi are o componentă de curiozitate, de acceptare.

Orice obicei prost are ca scop „împlinirea” unor nevoi emoționale.

Atât timp cât tu rațional, știi că ar trebui să acționezi într-un fel, dar de fapt acționezi diferit, este o decizie emoțională care stă în spatele reacției. Și dacă nu reușești să o înțelegi, nu vei reuși să faci o schimbare durabilă.

Mai mult decât atât, vei crea și o tensiune foarte mare în tine.

Beneficiul emoțional în obiceiul meu de a pierde nopțile era că nu făceam nimic din ceea ce era obligatoriu. Îmi dădea un sentiment de eliberare (chiar dacă era de moment) și de evadare de la toate obligațiile din acel moment.

Evident, după aceea era și o stare de frustrare că nu sunt atât de performant cum „ar trebui” să fiu, pentru că rațional aveam niște așteptări diferite de ceea ce aveam nevoie emoțional.

După ce reușești să înțelegi beneficiile din spate (care s-ar putea să nu aibă nicio logică, așa cum o gândești tu rațional) poți începe schimbarea în profunzime.

Pasul 4: Caută soluții pentru a obține acele beneficii pe căi mai constructive

Creierul tău emoțional nu funcționează cu explicații raționale.

Se spune că cei care ajung în topul topurilor pe orice plan, ajung acolo pentru că au o reziliență foarte mare. Pentru că știu să amâne recompensa. Pentru că știu să facă față frustrării.

Sunt o grămadă de explicații de ce doar cei puțini ajung acolo „sus”.

Personal consider că toți am putea ajunge la performanțe extrem de mari, dar soluția nu stă în reziliență și în a te chinui.

Părerea mea este că soluția stă în a reuși să faci schimbări profunde, pas cu pas, prin schimbări mici.

Atunci când am studiat programare neurolingvistică, spunea trainerul meu că acel creier care ne conduce viața nu ne vrea răul. Doar că face ce știe mai bine. Dacă îi oferi o alternativă mai bună, va alege acea alternativă.

Atenție, din nou, nu este vorba de „mai bine” cum gândești tu rațional!

În perioadele în care sunt mai obosit sau mai aglomerat, mă uit la filme aproape în fiecare seară.

Știu că la nivel emoțional este o soluție foarte potrivită în cazul meu. Să fie filme în care este acțiune, super-eroi, lumi magice sau personaje cu o expertiză foarte specială.

Identificarea cu povestea respectivă, cu experiența personajelor mă „hrănește” la nivel emoțional, oferindu-mi acele stări de care am nevoie în perioadele respective.

Dar nu mai fac asta nopți întregi. Nu mă mai „pierd” în acele filme pentru că intenționat creez contextul în care să pot trăi acele emoții.

Pentru ca deconectările mele să aibă o și mai mare „utilitate”, am început să învăț parkour (ți-am povestit despre asta într-un articol anterior).

Niciun alt sport nu oferă combinația de stări care să mă motiveze atât de profund, deoarece în niciun alt sport nu am găsit acele emoții de care aveam nevoie.

Când înțelegi ce caută creierul tău emoțional, poți înlocui obiceiurile tale. Nu încerca să scapi de ele prin metode aparent rapide…

Pasul 5: Înlocuiește treptat.

Foarte mulți oameni au probleme cu acest aspect.

Gata, de mâine nu mai fac aia și cealaltă și așa mai departe. Serios?

Creierul tău nu prea funcționează așa.

Știu că există tehnici care pretind că îți rezolvă problema ca o pastilă, dar știi care este problema?

Le rezolvă pe unele punctual.

Emoțiile tale se vor împlini pe altundeva. Asta înseamnă alte obiceiuri, alte slăbiciuni, alte “prostii”, pe care le vei face sub o formă sau alta.

Pentru mine a fost un proces până am găsit variantele de a face mișcare, care să mă împlinească la nivelul la care să îmi doresc să le fac sau ca atunci când mă gândesc la ele, să nu apară acea stare de „nu are sens”.

Pas cu pas, orice transformare este posibilă.

Adu-ți aminte de unul dintre obiceiurile tale proaste.

Gândește-te la următoarea idee: dacă ai ști cu certitudine că se va rezolva abia într-un an, dar în acel an va fi din ce în ce mai bine, până dispare, ar merita?

Pasul 6: Ai răbdare cu tine și nu te lăsa.

Răbdarea o cerem de la copii, dar nu prea am văzut adulți care să aibă această calitate.

Spunea cineva că răbdarea este acel ceva care nu se termină niciodată. Dacă s-a terminat, înseamnă că nu era răbdare.

Pentru mine determinarea înseamnă să ai răbdare și să nu te lași până când nu obții ceea ce îți dorești.

Îi spuneam iubitei mele Cami de-a lungul relației noastre: „Nu mă las, până când reușesc să construiesc relația de cuplu pe care simt că aș putea și îmi doresc să o trăiesc. Nu mă las.”

Acum râde de mine când îi reamintesc. Râde de încântare pentru că nu ne-a fost ușor pe drum, dar am reușit. Mai mult decât atât, am obținut stările pe care mi le doream în relația de cuplu, genul de relație pe care mi-o doream, este din ce în ce mai bine. Și mai descoperim noi și noi nivele de încântare.

Când un copil trebuie să învețe o poezie, adulții îi spun: „Repeți până știi!”

Și în acest context, vreau să te las cu un îndemn legat de schimbarea obiceiurilor: ia cei șase pași și repetă-i până reușești să îți schimbi obiceiul. 🙂

Dacă merită schimbarea pe care vrei să o faci, atunci nu ar trebui să fie o problemă să faci asta. 

Și chiar te rog, să-mi împărtășești aici, într-un comentariu, dacă reușești să ai rezultate curând.

M-aș bucura. 🙂