Și cum mie îmi place să dau exemple din experiența personală, azi am să-ți povestesc o situație prin care am trecut (cu bine!) de curând.

Acum două săptămâni a fost Cluj Fashion Week. Am fost invitati la eveniment de către un prieteni apropiat, Ovidiu Lădar, cel care este și consultantul meu în materie de vestimentație.

Acest gen de evenimente nu sunt neapărat stilul meu și, probabil, nu aș fi participat dacă nu avea și el de prezentat o colecție Louis Purple, pregătită împreună cu echipa lui.

Eram foarte curios să văd cum se desfășoară o asemenea prezentare și ce au pregătit ei. Așa că le-am făcut o vizită în culise, înainte de prezentarea colecției.

În timp ce se îmbrăcau modelele care urmau să intre pe „catwalk”, îmbrăcați în costumele alese, eu povesteam cu Ovidiu și, așa ca-ntre prieteni, i-am zis în glumă: „Eu sunt îmbrăcat în Louis Purple tot. Am cămașa de la voi, pantalonii de la voi, paltonul, eșarfa, chiar și șosetele. Eu nu ar trebui să ies acolo!?” 🙂

Evident că am râs cu toții. Era o poantă bună. Doar că…  el m-a întrebat dacă într-adevăr vreau să ies.

Fără să ezit i-am spus “Da, vreau să defilez și eu acolo!”

Și pe măsură ce se apropia momentul respectiv, am început să am emoții.

Dacă ar fi să gândești „logic”, apare întrebarea: De ce să ai emoții, Zoltan, în condițiile în care ai vorbit în ultimii ani în fața a aproape 40 de mii de oamenii? Cu ce te afectează o sală cu aproximativ 200 de persoane, când nici măcar nu trebuie să vorbești?

Și uite așa ne stricăm relația cu propria persoană. Cu întrebări de acest gen… „Logice”.

A ieși din zona de confort NU înseamnă să faci lucruri neobișnuite, noi, sau periculoase.

A ieși din zona de confort înseamnă să faci lucruri unde STAREA ta este de disconfort.

Pentru mine este o obișnuință să vorbesc în fața a sute de persoane. Chiar și așa, am o stare de disconfort timp de câteva minute până când creierul meu scanează tot publicul, până când ne conectăm și ne „armonizăm”. Este un proces perfect normal și firesc

Însă… să ies pe scenă la o prezentare de modă, e cu totul altceva.

În primul rând, toți băieții aveau 1,80 înălțime, musculoși, aranjați, dichisiți. Iar eu, 1,68, simpatic, așa, dar total imperfect după standardele industriei.

Ei păreau să știe perfect ce au de făcut, fuseseră pe scena respectivă de mai multe ori în acea seară. Eu tot întrebam unde trebuie să mă opresc, ce trebuie să fac, până la un moment dat Ovidiu mi-a spus: “Fă ce vrei că oricum te descurci…”.

Asta mă stresa și mai tare.

Cătălin Botezatu era cel care dirija modelele și le spunea când să intre. Când m-am apropiat de el, i-am spus: „E prima dată pentru mine, te rog, fi tandru.” Am râs împreună și mi-a zis: „Acum!”.

Sunt obișnuit cu scena, cu oamenii. Cu o scenă care este doar a mea, pe care vorbesc, unde este liniște și sala este luminoasă. Acesta este contextul în care creierul meu emoțional se simte confortabil.

Aici, era o sală într-un întuneric total, reflectoare în ochi, de abia vedeam unde pășesc, muzica bubuia și eu defilam… Total opusul e ce era confortabil pentru mine.

Dacă ți se pare banal, îți recomand să încerci.

Rațional, totul este foarte simplu: intri, te învârți de două ori și ieși.

Emoțional, e cu totul altă poveste.

Ce vreau să înțelegi este că procesul se întâmplă la fel, în orice situație în care simți că emoțiile te iau pe sus. Te zbați, lupți cu propriile emoții, pentru că nu este „logic” felul în care reacționezi.

Și pare foarte simplu să ne dăm unul altuia sfaturi… „Ce e așa de greu? Ia o decizie și fă o schimbare!”.

Dar nu prea am întâlnit oameni care să nu se confrunte cu probleme pe care nu le pot rezolva sau în război cu o decizia pe care e greu să și-o asume.

Și cu toate acestea, refuzăm să vedem ceea ce este evident și nu avem niciun pic de respect față de această lume emoțională. Pentru că e mai simplu să spunem că nu are „logică”.

Ba da. Are. Și încă una mai simplă și mai naturală decât „logica” cu care ne împingem la limită, ne stresăm, ne agităm și îi disperăm pe cei din jurul nostru cu recomandări inteligente.

Logica asta arată destul de simplu:

1. Dacă nu ai trecut printr-o situație asemănătoare, va apărea teama și reținerea. Nu încerca să te convingi că nu ar trebui să apară, este normal. Cu cât te lupți mai mult, cu atât mai nasol va fi pe termen lung. Acceptă starea, spune-ți că este firesc și antrenează-te pentru a putea gestiona reacțiile corpului tău și ale minții tale la aceste emoții puternice.

2. Dacă ai trecut deja printr-o situație asemănătoare și nu te-ai simțit bine (câtuși de puțin), poți să te aștepți la reacții emoționale neplăcute. Din nou, nu încerca să te amăgești că „de data asta va fi bine”. Nu o să fie doar pentru că te-ai decis tu „logic”. Dacă în schimb, ai grijă de tine, accepți că nu îți este ușor, că ai nevoie de ajutor (din partea ta și poate susținere de la alții), o să iți fie din ce în ce mai bine în același context.Asta înseamnă să îți vindeci treptat trecutul.

Oricum ar fi, creierului tău nu îi va plăcea necunoscutul. Este firesc.

Ce poți face este să te antrenezi.

Am ales să urc pe acea scenă sau „catwalk”, pentru a avea o experiență diferită.

Am ales să am această experiență diferită pentru a adăuga la alte zeci de experiențe diferite, unde creierul meu se simțea amenințat.

Prefer să mă antrenez într-un mod intenționat, fiind în siguranță, pentru a ajunge să controlez această stare care se numește teamă.

Pentru mine dezvoltarea autocontrolului înseamnă să faci în viața de zi cu zi antrenamentul, nu citind seara o carte. Asta poate fi un antrenament mental bun.

Testul transformării tale nu va fi acasă, în pat sau la birou în timp ce citești.

Va fi în situații reale, cu oameni reali. Acolo ne dăm, cu toții, examenele.

Ca urmare, ori te pregătești zilnic „pe teren”, ori vei rămâne cu teoriile și vei pica examenul practic.

Tu ce alegi să faci?

Mi se întâmplă adesea ca oamenii să mă întrebe asta.

Când mi-am dat seama că unele persoane percep puterea inteligenței emoționale în acest fel, am înțeleg că e cazul să lămuresc acest aspect în unul dintre cele 5 articole din seria seria “ce NU este Inteligență Emoțională”.

Curios este că am citit recent un articol în care cineva „dezbătea” subiectul „inteligență emoțională”. Construise o listă de argumente pro și contra, iar concluzia era că, atunci când ești inteligent emoțional devii manipulator. Și asta pentru că ai să poti să exploatezi slăbiciunile emoționale ale celorlalți.

În primul articol din această serie ți-am vorbit, în linii mari, despre ce înseamnă să fii inteligent emoțional. Și am menționat și ideea că a fi inteligent emoțional NU înseamnă să atingi un nivel, să îl marchezi printr-o cifră care să marcheze coeficientul de IE (EQ).

Să fii inteligent emoțional înseamnă să îți formezi anumite abilități care țin de „a lucra” cu lumea ta emoțională și lumea emoțională a celorlalți. Înseamnă să înțelegi această lume și să știi să o pui în slujba intențiilor / obiectivelor tale pozitive.

Totuși, ce este cu această manipulare despre care lumea mă întreabă?

Hai să vedem efectiv care sunt mecanismele și pașii manipulării. Iar apoi le privim din perspectiva inteligenței emoționale și îți spun care diferența dintre cele două, în opinia mea.

Pasul 1: Alege-ți un scop sau o intenție, ceva ce vrei să obții de la cineva.

Pasul 2: Caută slăbiciunile persoanei implicate, ceva prin care o poți „întoarce” în direcția în care ai tu nevoie.

Pasul 3: Exploatează această slăbiciune, astfel încât să obții de la această persoană ceea ce îți dorești.

Gata. Cam atât. E destul de simplu, nu?

Să analizăm acum ce este manipularea, dacă o privești dintr-o perspectivă inteligentă emoțional. Vom trece manipularea prin filtrul abilităților din modelul Six Seconds, cel pe care l-am studiat și menționat în toate articolele mele:

1. Dacă ai dezvoltat abecedarul emotional (adică știi să-ți nominalizezi emoțiile, să le identifici și să le etichetezi), vei ști să îți dai seama dacă starea cu care îți stabilești obiectivul are la bază ceva negativ, ceva distructiv.

Poate să fie vreo teamă (că persoana respectivă nu te apreciază, că ar putea să te refuze, că ai putea să pierzi ceva în relația cu celălalt, că rămâi dator), poate să fie o frustrare (consideri căealaltă persoană ți-e inferioară, consideri că merită să îi faci ceva rău, simți că ești nemulțumit de ce primești din partea ei). Hai să recunoaștem că atunci când apare nevoia de a manipula, aceasta nu vine din stări de bucurie, respect, sinceritate, loialitate, încredere. Din contră.

2. Aici intervine evaluarea consecințelor.

Cred că poți să îți dai seama că ceva nu este în regulă cu intenția ta și că dacă pornești cu o stare emoțională de acest gen, nu prea ai cum să generezi din ea alte stări pozitive.

E suficient să fii lucid să înțelegi că acest gest de a manipula are consecințe nefaste, pe termen lung, în relația cu persoana respectivă. Dacă interacțiunea este una de scurtă durată, se poate să nu simți consecințele pe termen lung. Dar acțiunea de manipulae se transformă într-un antrenament al unui obicei ce poate fi extrem de dăunător.

Am auzit o replică extrem de dură într-un film:

„Prima dată este cel mai greu să sacrifici viața cuiva. Apoi, cu fiecare experiență devine mai ușor.”

La fel se petrece în viața noastră.

3. Recunoașterea șabloanelor te poate ajuta să îți dai seama că nu este prima dată când ajungi să manipulezi pe cineva.

Și îți poate arăta că ai tendința să repeți un anumit comportament, o atitudine, care în timp are să devină un obicei. Și gândește-te… până aici nici măcar nu am vorbit de empatie; vorbim strict de interesele tale, în viața ta, pe termen mai lung decât soluția imediată de a manipula pe cineva.

Să continuăm…

4. Motivația intrinsecă te face să îți pui întrebarea: Ce îmi doresc, de fapt, să obțin de aici? Ce rezultate îmi doresc?

Dacă îți cunoști cu adevărat interesele, îți vei da seama că manipularea are beneficii pe termen extrem de scurt, dar că, pe termen lung, ea creează dezavantaje.

Dacă răspunsul tău la întrebarea „Ce îmi doresc în această situație?” include și o relație bună cu persoana respectivă, atunci ai să excluzi manipularea, instantaneu.

De ce ai să faci asta?

5. Pentru că aici intră în joc abilitățile de colaborare: empatia și idealurile înalte.

Acestea te fac să te întrebi: „Oare ce se petrece în celălalt? Ce își dorește? Ce aș vrea să creez în această situație în relația cu această persoană?”

Din acest punct înainte manipularea, clar, nu mai este o soluție. Atunci când ești empatic (cât de cât, nu neapărat la nivel de expert) nu îți dorești să faci celuilalt nimic din ceea ce ție nu ți-ar plăcea. A-i face ceva rău este ca și cum te-ai răni pe tine.

Simplu răspuns la întrebarea: „Mie mi-ar plăcea să mi se facă asta?” te va ajuta să descoperi că  manipularea nu este o soluție.

Recomandat este să știi să pui și întrebările corecte, în această situație: „Ce atitudine ar fi mai constructivă? Ce aș putea să schimb în starea mea? Ce depinde de mine pentru a obține ceea ce îmi doresc ?

Iar să știi să pui aceste întrebări și să găsești răspunsurile utile, presupune să cunoști…

6. Navigarea emoțiilor (schimbarea stării tale) și cultivarea optimismului (atenția orientată către soluții).

O persoană inteligentă emoțional va găsi soluțiile la orice situații, unele aparent conflictuale, pentru că alegerile ei vor avea la bază următoarele abilități:

• autocunoașterea (propriile tale limitări, defecte, obiceiuri);
• autocontrolul (motivația ta, evaluarea consecințelor acțiunilor și deciziilor, schimbarea stărilor, căutarea de soluții);
• colaborarea cu ceilalți (bazată pe empatie și pe idealuri înalte).

Iar când aceste abilități fac parte din cine ești și se observă în comportamentul tău, NU ai să alegi să folosești manipularea. Ai să știi că ești mai bun de-atât.

Ca să concluzionez: da, este adevărat că atunci când ești inteligent emoțional reușești să îi înțelegi mai bine pe ceilalți. Și da, este de asemenea adevărat că dacă îți dezvolți abilitățile de inteligență emoțională ai să cunoști fricile, motivațiile, orgoliile sau orice alte slăbiciuni ale persoanelor apropiate ție.

Cu toate astea, vei avea dorința să îi ajuți, să îi susții, să le fi alături. Pentru că, pentru o persoană cu adevărat inteligentă emoțional, manipularea nu este o opțiune.

Ți s-a întâmplat să te simți manipulat vreodată? Cum s-a întâmplat?

Mi-ar plăcea să descrii cum s-a desfășurat situația, cum te-ai simțit și cum ți-ai dat seama de manipulare, ca să înțeleg experiența ta și să observi și tu ce s-a întâmplat, de fapt, în acea situație. Sper să îmi scrii într-un comentariu, mai jos, povestea ta. Citesc cu drag! 🙂

Zoltan

P.S. Dacă ai să urmărești atent textul articolului, ai să descoperi că ți-am oferit pașii unui model de auto-coaching pe care îl poți folosi în situațiile în care ai nevoie, ca să înțelegi mai clar ce se întâmplă, ce îți dorești să obții din acea situație, ce poți să faci tu și de care dintre abilități ai nevoie, în respectivul moment.

Sper să îți fie de folos!

Și multe dintre acestea vor veni prin situații emoționale greu de gestionat.

Atunci când traversăm o astfel de situație, avem diferite reacții. Adesea ne găsim povestind la oricine despre cât de rău ne simțim, în speranța de a găsi aprobare sau poate o soluție.

Și insistăm.

Cumva, fiecare discuție ce pornește de la un subiect aleatoriu, ajunge mereu la ne doare pe noi. În timp ce, persoana de lângă nu are încotro decât să ne asculte.

E important să avem capacitatea de să comunicăm ce simțim, însă contează cum anume o facem.

Așa cum îți spuneam în primul articol, nimeni nu este prea inteligent emotional sau deloc inteligent emoțional. Dar totodată, ți-am explicat că diferența o face o serie de abilități mai complexe care te ajută să lucrezi la comportamentele tale emoționale și, mai ales, să-ți dai seama ce reacții NU te fac mai inteligent emoțional.

Îți explic, în rândurile de mai jos, 4 aspecte care par că ar demonstra o inteligență emoțională bine-dezvoltată, dar de fapt… nu este așa:

Emotivitatea și sensibilitatea exagerată nu au legătură cu inteligența emoțională
Uneori ai convingerea că sensibilitatea sau emotivitatea în relație cu ceilalți denotă că ai capacitatea să identifici ce simți și să comunici cu scopul de a rezolva stările resepctive.

Realitatea este că dacă vorbești foarte mult despre cum te simți, despre ce ai simțit în ziua respectivă sau într-o anume situație nu înseamnă că ai inteligența emoțională dezvoltată.

De altfel, emotivitatea exagerată conduce spre un alt comportament contrar principiilor inteligenței emoționale: lipsa de empatie.

Empatia este o abilitate fundamentală în interacțiunea cu ceilalți
Mai sincer spus, în majoritatea cazurilor se poate să fi atât de preocupat de problemele tale emoționale, încât nu îți dai seama că poveștile tale nu fac plăcere celor din jur. Îi obosești și îi seci de energie, cu prea multă informație și prea multe lamentări.

E corect să spună alții despre tine că ești lipsit de empatie atunci când discuțiile sunt mereu centrate pe tine, fără să te gândești sau să anticipezi limitele celorlalți.

Nu este suficient să ai abilitatea de conștientizare a propriei stări sau emoțiilor, ci e nevoie să observi și percepția celorlalți asupra contextului.

Aceeași nevoie constantă de a dezbate starea și emoțiile proprii, denotă lipsă de control
Discuțiile cu alții îți distrag atenția de la problema reală și te fac să te simți ascultat, înțeles, important.

Dar adevărul este că, atunci când înțelegi ce este inteligența emoțională și pe ce principii funcționează ea, realizezi că nu e nevoie să îi încarci și pe ceilalți cu recapitularea motivelor pentru care tu ai o stare neplăcută.

Faci acest lucru, pentru că nu ai dezvoltat abilitatea să îți schimbi starea și trăiești în schimb senzația de neputință.

Când dobândești autocontrol emoțional, conștientizezi că povestitul despre emoții nu îți va schimba starea. O asociezi, poate, cu o eliberare sufletească, dar pe termen mai lung este nevoie de mult mai mult decât expunerea verbală a emoțiilor.

Este nevoie de un efort real, pentru o schimbare reală.

De asemenea, aceste comportamente transmit faptul că lipsește abilitatea de conștientizare
Povestești despre problemă și cauți justificări și explicații legate de subiect.

Nu cauți soluții.

Ca să înțelegi mai bine lipsa abilității de conștientizare, îți voi da un exemplu.

La un moment dat, colaboram cu un prieten pe un proiect și am ajuns într-o situație mai mult sau mai puțin tensionată legată de banii ce erau implicați. Știam de la mai mulți prieteni comuni, că a avut parteneri de afaceri și colaboratori pe care i-a „pierdut” din cauza problemelor de acest gen.

Eu consideram că îi sunt prieten apropiat și pot să îi atrag atenția legat de greșelile pe care le făcuse și pe care le făcea și cu mine. Atunci când i-am explicat comportamentul deranjant pentru mine, el a exclamat nervos: „Măi, voi toți aveți problema asta?!”

Ce vreau să reții din asta este că, atunci când te confrunți cu aceeași problemă de mai multe ori consecutiv și în continuare arunci vina pe alții, este semn de inconștiență.

Cum e posibil ca toți oamenii din jur să reacționeze la fel în raport cu tine? Ai ghicit. Nu are sens.

E bine să știi că în asemenea situații ce lipsește e abilitatea de a conștientiza că tu ești elementul comun. Și doar tu poți produce schimbarea.

Concluzia este că, o persoană inteligentă emoțional poate vorbi despre stări și emoții, dar nu va expune neapărat probleme. Reușește să gestioneze reacțiile negative fără să fie nevoie să creeze o dramă din asta. Are o abordare conștientă, dar mai mult interiorizată a situației.

Știe să arate apreciere, iubire, respect și față de emoțiile celorlalți. Este deschis să îi asculte și pe cei din jur și le înțelege stările. Apoi poate să fie un sprijin pentru ceilalți, printr-o atitudine pozitivă și constructivă.

Ți s-a întâmplat să treci prin astfel de etape comportamentale? Cum ai reușit să le gestionezi?

Mi-ar plăcea să știu dacă te-ai regăsit în situațiile descrise în acest articol și dacă te-a ajutat să fii mai conștient/ă de felul în care își manifești stările.

Scrie-mi despre asta, într-un comentariu. Voi citi cu interes. 🙂
Dacă ai pe cineva în jur care manifestă acum un comportament inconștient, dă-i un SHARE la articol. Îi poate fi de folos.

Clișeic, dar adevărat.

Paradoxal dezvoltării tehnologiei, crește în noi nevoia de a ne conecta la partea noastră emoțională mai mult.

Lumea pendulează dintr-o extremă în alta: de la prohibiție la libertate, de la prea puțină informație, la prea multă și confuză informație.

De aceea Inteligența Emoțională începe să fie considerată abilitatea secolului 21. Pentru că este elementul care face diferența în tot procesul de a cerne, din multitudinea de informatii, pe acelea care chiar îți folosesc.

În ultima perioadă, am observat că apar tot mai multe articole legate de domeniul inteligenței emoționale. Din păcate, foarte multe dintre ele sunt scrise de persoane fără expertiză în domeniu. Sunt bazate, poate, doar pe popularitatea în creștere, a acestui subiect.

În acest context, am ales să îți ofer informații clare despre inteligența emoțională, care să te ajute să elimini confuziile despre acest concept.

Am pregătit o mini-serie de 5 articole, despre ce înseamnă și ce NU înseamnă inteligența emoțională. Ai să le poți citi pe toate, dar te rog, citește-le atent și discerne, chiar și din ele, care sunt ideile care pentru tine au sens.

Să-ncepem cu… începutul.

Primul articol din această serie descrie diferența dintre “a fi inteligent emoțional” și “a avea unele abilități de inteligență emoțională. ”

Să fii inteligent emoțional înseamnă să fii capabil să „lucrezi” cu lumea ta emoțională și cu stările celorlalți.

Ca să faci asta, ai nevoie de mai multe abilități. Ai nevoie de comportamente mult mai complexe decât să poți descrie lucrurile ca fiind „albe sau negre”.

Nimeni nu este prea inteligent emoțional sau deloc inteligent emoțional.

Daniel Goleman, în cartea lui „Inteligența emoțională în leadership” spune că cineva care are foarte bine dezvoltată măcar o abilitate din fiecare categorie (atenție! din fiecare categorie de abilități), are șanse reale de succes. Iar în timp, și le poate dezvolta și pe celelalte.

Abilitățile despre care vorbește și Goleman, și eu, și alți experți, sunt mai multe. Și în funcție de modelul în care fiecare dintre noi credem, ele pot să fie diferite. Eu am ales ca tot ceea ce predau în acest domeniu să aibă la bază Modelul Six Seconds, așa că abilitățile despre care urmează să vorbim, sunt cele pe care le vei regăsi in acest model:

Conștientizarea

Abilitățile cuprinse aici au la bază capacitatea de a-ți conștientiza reacțiile emoționale și de a-ți da seama de legăturile de tip stimul-răspuns.

Concret, asta înseamnă să știi ce stare ai, cât de intensă este și să descoperi de ce reacționezi așa cum o faci, în diverse situații.

Pilotul automat este o parte a creierului tău care poate fie să te ajute, fie să încurce.

Ca să înțelegi și să poți schimba obiceiurile proaste, ca apoi să „instalezi” obiceiuri noi, bune… e nevoie să cauți răspunsul și soluțiile în abilitățile de conștientizare.

Controlul

Această categorie face referire la capacitatea pe care o ai în procesul de gestionare a emoțiilor.

Dezvoltarea capacităților de acest tip te vor ajuta să rămâi motivat, atunci când simti că vrei să renunți; să rămâi lucid, atunci când emoțiile par să preia controlul asupra deciziilor tale; să știi cum să îți schimbi starea în câteva secunde, atunci când reacțiile impulsive au tendința să te conducă; să poți să alegi să fii responsabil, în loc să cauți alți vinovați și să faci pe victima.

Colaborarea

Abilitățile de interacțiune cu ceilalți sunt o ”artă”. Artă care se bazează pe abilitățile de inteligență emoțională.

Empatia este baza interacțiunii cu ceilalți oameni. Să fii empatic înseamnă să fii atent la stările celorlalți, să înțelegi ce se petrece in ei, dar să reușești să păstrezi o stare constructivă, să nu trăiești și tu ce trăiește celălalt.

Există oameni care sunt considerați insensibili sau, din contră, prea sensibili la problemele celor din jur. Ori nu asta înseamnă să fii empatic.

Toate elementele cuprinse în cele 3 categorii de mai sus reprezintă un complex de abilități care descriu inteligența emoțională „în acțiune”. Și, foarte important, fiecare dintre noi avem dezvoltate anumite abilități care țin de inteligență emoțională. În funcție de gradul în care le avem dezvoltate și felul în care ele se combină, fiecare dintre noi ne conturăm un anumit „fel de a fi”.

Suntem diferiți. Asta ne e frumusețea. Dar e foarte important să înțelegem felurile de a fi a celor din jurul nostru, ca să putem dezvolta relații armonioase.

Hai să vedem, pe rând, diverse tipologii de persoane și abilitățile pe care fiecare dintre ele le exprimă.

Tipologia 1

Este o persoană foarte activă și extrem de motivată să facă lucruri. Păstrează o stare de entuziasm și bucurie în acțiunile ei și face ceea ce face cu foarte mult drag.

În același timp, acțiunile ei nu îi aduc rezultatele pe care și le dorește. Totuși… continuă să facă lucrurile în același stil.

Această tipologie de om are dezvoltată foarte bine motivația intrinsecă (una dintre abilitățile care țin de controlul emoțiilor). Dar are foarte puțin dezvoltate abilitățile care țin de recunoașterea șabloanelor și evaluarea consecințelor (abilități care fac parte, și ele, din modelul Six Seconds).

Tipologia 2

Este persoana care îi ascultă pe toți cei din jur și îi înțelege, dar apoi suferă din cauza problemelor cu care se confruntă ceilalți.

Asta arată că are dezvoltată, parțial măcar, abilitatea ce ține de empatie. Totuși, nu reușește să își controleze foarte bine propriile reacții la problemele altora.

Tipologia 3

Este persoana care, în plan profesional, este foarte eficientă. E ca o masină de făcut performanță, are rezultate foarte bune și bifează toate targetele. Totuși, îi tratează pe cei din jur cu o atitudine rece, „tehnică”.

Concret, are dezvoltate abilitățile care țin de controlul emoțiilor, dar îi lipsește empatia cu desăvârșire.

Ce am vrut să îți arăt prin aceste exemple este că inteligența emoțională este mai complexă decât pare. Faptul că ai dezvoltate unele dintre abilități nu este suficient, ci arată doar că te descurci să gestionezi anumite aspecte ce țin de EQ.

Inteligența emoțională necesită continuă dezvoltare.

Din momentul în care apar primele tale emoții, pornește procesul de dezvoltare a abilităților tale emoționale. Unele se vor dezvolta din context, poate inconștient. Ulterior, când conștientizezi importanța lor și începi să observi că ai lacune legat de alte abilități, poți alege să le dezvolți, conștient.

Și sper ca eu să te pot ajuta în acest proces continuu. 🙂

Mulțumesc că ai citit până aici! Pentru că îmi doresc să cunosc și punctele tale de vedere, te încurajez să îmi scrii într-un comentariu ce alte păreri / informații ai citit / cunoști despre inteligența emoțională.

Am să citesc cu plăcere fiecare comentariu.

Pe curând, Zoltan

P.S. Ti-am promis 5 articole în această mini-serie. Mai avem de discutat despre încă 4. Așa că te încurajez să urmărești blogul, ca să întregești seria și să culegi informație valoroasă de aici.