Dar ce știu și cred cu tărie, este că fiecare poveste poate avea un scenariu frumos, daca alegi să-l scrii conștient.

Apropo de acest lucru, nici poveștile fiecaruia din echipa noastră nu seamănă.

Fiecare a început diferit, a avut schimbări de situații dar mă bucur să spun ca fiecare continuă pe un scenariu pozitiv. 🙂

Azi, încă una dintre colegele mele iti spune cum s-au petrecut lucrurile… in filmul ei. 🙂

Citește mai jos…

“Dacă cineva m-ar întreba care sunt filmele mele preferate, aș spune: ale mele!

Pentru că sunt foarte bună la a-mi face scenarii și… partea cea mai interesantă este că finalul e mereu neașteptat.

Acum trei ani, într-o dupămasă eram într-o sală de curs cu o mână de oameni. Cu energia rămasă de peste zi, ascultam ce spunea Zoltan. Era prima dată când auzeam noțiunea de Inteligență Emoțională. Mă intriga. Am fost mereu o persoană emoțională și cel puțin cât fusesem copil, mi-era foarte greu să îmi gestionez emoțiile.

Și încă de la primul curs mi-am dat seama că îmi descopăr gânduri, idei, emoții de care până atunci nu eram deloc conștientă. Entuziasmată în sinea mea, mi-aduc aminte cum sprijinindu-mi obrazul în palmă, mi-am spus: Ce frumos! Să poți lucra atât de îndeaproape cu emoțiile oamenilor și să-i ajuți să se cunoască pe ei. Mi-ar plăcea să fac asta.

Un an și jumătate mai târziu, universul mi-a răspuns. Am ajuns în echipa Refleqt. Era un început plin de așteptări din partea mea. Locul în care orice nu-mi reușise până atunci, trebuia să prindă formă. Nu se putea altfel. Eram prea convinsă că nimic nu e întâmplător și e ceva mai mult… legat de jobul ăsta.

Surpriză însă! Lucrurile nu au decurs deloc după scenariul meu. Mă suisem de fapt într-un rollercoaster emoțional și nu știam ce mă așteaptă. Credeam că am trăit suficient până acum încât să știu cine sunt și ce-mi doresc de la viață. Însă pe măsură ce am început să-mi studiez reacțiile, să-mi identific emoțiile din spatele lor, mi-am dat seama că abia acum fac cunoștință cu adevărat cu persoana la care mă uit zilnic în oglindă.

Am trăit emoții de toate felurile, de la bucurie la tristețe profundă și dezamăgire. Totul a culminat cu faptul că uneori mi-era greu să merg la birou doar pentru că acolo de fapt, mă întâlneam cu cineva, de care o vreme nu mi-a plăcut: cu mine. Acea eu, din spatele aparențelor care mă trecea prin stări prin care nu voiam să trec, care mă făcea să iau decizii inconștiente, care dădea vina pe alții pentru ce i se întâmpla, care uita să iubească oamenii pentru ceea ce sunt, pentru că nu se iubea nici pe ea.

A fost un proces bulversant dar a devenit acum un proces de care mă bucur în fiecare zi. Conștiența te face umil dar bogat. Nu aș schimba nimic. Am ajuns să mă uit cu drag la mine, să accept că unele lucruri le fac mai puțin bine dar altele îmi ies grozav. Am învățat că iubirea adevărată e atunci când iubești un om așa cum e, nu cum vrei tu să fie. Nu mă mai supăr (așa des) că sunt iute la vorbă ca tata sau mă emoționez ușor ca mama, deopotrivă am luat multe calități minunate de la ei. Și relația noastră e mai echilibrată ca oricând.

Cum spuneam, nimic nu e întâmplător. Și dacă a fost nevoie ca lucrurile să se-ntâmple așa pentru ca acum să știu cu adevărat cine sunt, le îmbrățișez cu recunoștință. Sunt profund convinsă că emoțiile pe care le trăim sunt temelia a cine suntem și cine putem fi. Tocmai de aceea, este esențial să le trăim conștient. Și cele plăcute și cele neplăcute. În fiecare zi. Asta înseamnă Inteligența Emoțională.

Procesul meu continuă. Încă mai am zile în care mă cert pe mine, încă mai repet greșeli, încă mă mai descopăr. Dar nimic nu se compară cu sentimentul că ți-ai învins o teamă, că ai avut curaj să recunoști cine ești, cu intenția de a fi un TU mai bun în fiecare zi. Ți-o datorezi ție.

Schimbările care fac diferența îți vor cere timp. Acordă-l cu încredere. Îți vei mulțumi într-o zi.

Cu iubire și conștiență,

Michelle”

P.S.: To be continued… 🙂

Unele continuă, altele se schimbă. În mai bine, sigur.

Pentru că așa cum spun de fiecare dată, nu cred în schimbări bruște și peste noapte.Dar cred în eforturi mici și continue, pentru a obține împlinirea.

Și asta se întâmplă chiar și în “bucătăria noastră”. Ne testăm propriile teorii.

Azi, una dintre colegele mele îți împărtășește povestea ei și ce a înțeles ea, din procesul prin care, la rândul ei, încă trece…

“Scriu acest articol dintr-o stare de recunoștință.

Într-o discuție cu colega mea Michelle, am ajuns amândouă la concluzia că suntem norocoase să avem acces la tot ce înseamnă Inteligența Emoțională.

Am trecut prin atatea stări de când fac parte din Echipa Refleqt, încât atunci când mă uit în urmă, de unele chiar îmi este rușine. Dar le accept și îmi dau seama că fac parte din proces.

Încă am un nod în gât când clienții mă întreabă: “dar cum mă ajută pe mine programul Back to yourself în viața de zi cu zi ?” Îmi vine să le enumăr cu cerculețe și liniuțe tot ce am reușit să descopăr la mine. Că am trecut de la o relație cu plânsete și urlete, la una plină de dragoste și fericire, că am terminat un “proiect” personal ce nu credeam că o sa reușesc vreodată să îl termin. Că am început să accept că e ok sa nu fii ok uneori și că în mine este acum atât de clar ce înseamnă un șablon emoțional, cum poate cineva să îl activeze și de ce ceilalți nu sunt vinovați de nefericirea noastră.

Întotdeauna am o reținere să fac asta, fiindcă mi-e frică să nu sune a supravânzare sau să li se pară prea perfect ca să fie adevărat. De aceea îi ascult cu drag și le ofer spațiul necesar să descopere singuri toate beneficiile unei lumi emoționale echilibrate.

De fiecare dată când sunt fericită sau simt că am înțeles ceva despre mine, merg la Zoltan să îi povestesc. Am primit mereu același raspuns: “O să-ți treacă”. Și imi trecea. E frustrant, știu. Ce încerca să îmi transmită de fapt era să am răbdare, schimbarea nu se produce instant.

Știi cu certitudine însă, că s-a produs o schimbare atunci când te sună tata să îți spună că el a observat niște obiceiuri la el și crede că le-am copiat și eu. Îmi explică pe îndelete de ce crede el că, comportamentul lui nu este cel mai eficient. Tu știi asta, tu știi cum funcționează, dar îl asculți cu atâta dragoste, fiindcă sunt conștientizările lui. După ce discuția se finalizează, te întrebi cum e posibil. Știi că îi mai povestești despre ce faci tu la birou, dar el nu stă toată ziua să facă exerciții. Atunci îți dai seama că într-un sistem când se schimbă o rotiță, începe și sistemul să funcționeze altfel. Se pare că în familia noastră, eu sunt rotița.

Acum sunt convinsă că nu putem avea o viață împlinită dacă trăim separați, dacă ignorăm ce simțim, dacă ne ignorăm corpul sau luăm decizii iraționale fără a evalua consecințele. Suntem un sistem destul de complex și orice parte din noi care nu este integrată ne aduce suferință.

Am încă multe întrebări, multe lucruri de descoperit, fac greșeli și am zile în care vreau să dau vina pe oamenii din jur pentru emoțiile mele negative. Diferența este că acum am răbdare, instrumentele potrivite și o intenție clară. Știu că nimic nu se schimbă peste noapte, chiar dacă am străfulgerări și mi se pare mie că am înțeles ceva la nivel intelectual. Vine viața și imi arată exact ce mai am de învățat.

Vă doresc tuturor multe conștientizări și schimbări de lungă durată, știu clar că se poate. Iar dacă vă împotmoliți, suntem doar la un telefon sau click distanță. “

Nicoleta

Am tras aer in piept, ne-am gândit.

Și am pus pe foaie, întreaga echipă, motivele pentru care fiecare dintre noi alege să își dezvolte inteligența emoțională.

Am scris sute de idei!

Îți împărtășim și ție aici, o primă parte din conștientizările noastre.

Așa ne-am adus aminte de ce venim în fiecare dimineață la birou:

Dacă îți dezvolți inteligența emoțională…

1. Devii conștient de propria persoană.
2. Înveți să gestionezi stresul.
3. Îți poți controla emoțiile.
4. Te cerți mai puțin.
5. Înțelegi de ce ai făcut lucrurile într-un anume fel până acum.
6. Îți faci timp pentru lucrurile care contează cu adevărat.
7. Înveți să relaționezi cu ceilalți.
8. Îți antrenezi optimismul.
9. Ești mai motivat să faci ce trebuie făcut.
10. Ai mai multă încredere în tine.
11. Devii mai disciplinat.
12. Ești mai tolerant cu cei din jur.
13. Relația de cuplu se îmbunătățește.
14. Te pregătești pentru viitor.
15. Îi poți ajuta pe alții.
16. Ai răbdare până obții ce vrei.
17. Vei fi un părinte mai conștient.
18. Gestionezi mai bine schimbarea.
19. Îți accepți părinții mai ușor.
20. Te accepți cu părțile mai puțin bune.
21. Crești în carieră.
22. Poți să faci mai mulți bani.
23. Îi înțelegi mai bine pe ceilalți.
24. Crești și evoluezi.
25. Înveți să-ți cunoști limitele.
26. Înveți să alegi lucrurile care sunt importante pentru tine.
27. Îți asumi mai multă responsabilitate pentru viața ta.
28. Înveți să-i ierți pe ceilalți.
29. Conștientizezi consecințele acțiunilor tale.
30. Ești stăpân pe tine când situația o ia razna.

Ai un motiv de adăugat?

Pune-l într-un comentariu mai jos. Completăm lista și găsim mii de motive pentru care merită să descoperi EQ! 🙂

Zoltan

Luni dimineața…mă trezesc liniștit, mă-ntind, arunc ochii pe geam să văd cum mă întâmpină vremea..și mă uit la telefon să văd cât este ora: 09.45.

N-am făcut armata, dar am văzut destule filme cu soldații în cazarmă, încât să aud instant în capul meu replica răspicată, ca a unui locotenent iritat: „Îmbrăcarea!”

La 10.00 aveam ședință generală cu echipa. Știi ce însemna asta, nu? că aveam șanse mari, să întârzii și să provoc o așteptare apăsătoare pentru colegi.

Fug la baie, îmi dau cu apă pe față, mă spăl repede pe dinți, între timp mă gândesc cu ce să mă îmbrac. Fug rapid la dulap, iau cele mai la-ndemână haine…și-mi sună telefonul! Era Cami, iubita mea. Evident că îi răspund. În același timp, îmi vâr pe cap puloverul, caut cu privirea cheile, iau geaca, în timp ce-i explic că ar fi mai bine să o sun mai târziu.

Ies, închid ușa repede, merg la lift, cobor și când ajung jos, închid conversația să-mi caut un taxi. Capăt senzația că ceva am uitat…mă scotocesc de chei, le găsesc. Taxi, mi-am chemat.

Mă uit în jos…pantalonii îi aveam…dar surpriză! Eram în șlapi de casă.

Păi…asta se întâmplă când faci multitasking. Și teoretic erau procese deja de rutină, care rareori dau greș și nu mai implică atâta gândire.

Sau așa să fie, oare?

Ce spune realitatea imediată și datele științifice?

Din ce în ce mai multă lume este cuprinsă de acest fenomen global numit „multitasking”.

De aceea, cred că ar fi util pentru noi toți să înțelegem care sunt efectele pe termen lung ale acestui aparent „multitasking”. Și care sunt diferențele între multitasking și atenția distributivă.

Adolescenții sunt cei mai predispuși parcă la acest comportament. Stau in fața televizorului, au căști pe urechi, aparent învață și printre rânduri intră pe messenger să discute cu prietenii.

Acesta nu este multitasking, este o supraîncărcare cu stimuli a creierului.

Atenția noastră conștientă și controlul nostru conștient nu este format pentru a gestiona mai multe lucruri în paralel, decât cu antrenament. Automatizarea proceselor este o sarcină esențială a creierului nostru, care se deprinde din fragedă pruncie.

Atunci când avem un proces automatizat, atunci da, putem găti sau conduce ascultând un program online, spre exemplu.

Dar subliniez două aspecte importante legate de procesele automatizate:

1. Atunci când apare o necunoscută care îți cere atenția, trebuie să îți orientezi atenția conștientă la acel ceva. În momentul în care ieși din rutină, ai nevoie de focalizarea pe un singur lucru.
2. Un alt aspect al rutinei este că nu ai nici un control pe procesul automatizat, decât dacă îți focalizezi atenția asupra lui și nu mai poți în același moment să mai fii atent și la altceva.

Aceste două elemente contrazic ceea ce se consideră în ziua de astăzi multitasking.

Mulți psihologi spun că acest multitasking scade eficiența până la 50% în rezolvarea sarcinilor. Creierul tău nu bine „intră” în rutină, că deja i-ai dat altă direcție.

Psihologii care au studiat fenomenul spuneau că multitaskingul dezvoltă două tendințe foarte nocive prin folosirea excesivă a tehnologiei:

1. Supraîncărcarea creierului prin stimuli.

Hedi Hoka, una din personalitățile marcante ale psihologiei din România, a făcut un studiu care spune că bebelușii din 1985 încoace, se nasc cu amygdala mai mare decât cum era înainte. Amygdala este partea din sistemul limbic (creierul emoțional) care generează reacțiile intense la stimuli.

Prin urmare, nevoia de stimuli crește. Problema este că aceeași creștere generează și o reactivitate foarte mare și o dependență de stimuli, de cât mai multă informație senzorială.

Și cum majoritatea informațiilor senzoriale le culegem prin ochi, tehnologia modernă ne oferă „susținere” suficientă prin materiale vizuale de tot felul.

Efectul secundar se aseamănă cu cel al unui alt drog. Pe măsură ce crește intensitatea, omul dezvoltă toleranță la nivelul de intensitate și creierul cere doză din ce în ce mai mare.

2. Superficialitatea.

Nevoia de foarte mulți stimuli duce la căutarea diversității, dar fără dorința de a aprofunda. Aprofundarea după o creștere se produce printr-o stabilizare a informațiilor, o integrare a acestora în experiența ta. Doar că în aceste momente scade intensitatea stimulilor și creierul obișnuit cu „drogul” cere din nou și din nou.

Care sunt consecințele?

1. Presiune.

Alergăm din experiență în experiență, de la un curs la altul, din petreceri în petreceri, din relații în relații și de la un job la altul. Totul sub această presiune de „simt că nu îmi ajunge”, de „am nevoie de altceva”.

2. Imagine falsă.

Rețelele de socializare ne ajută să creăm o imagine de care vrem noi prin imagini și texte, dar nu ne simțim la fel de confortabili să ne exprimăm în fața oamenilor. Evident că este mai simplu să ai ceva cu butoane și care face cam ce vrei tu. Îți oferă toți stimulii de care ai nevoie, ai control deplin, poți avea acces la o diversitate de informații. Într-o relație cu o altă ființă umană e nevoie să te adaptezi, să accepți diferențele, să îți depășești limitele atunci când ceva nu funcționează.

3. Depresie

Boala care se numește depresie este în acest moment pe locul doi în topul bolilor, după cele cardio-vasculare, și se preconizează că va ajunge pe locul unu în următorii zece-cincisprezece ani.

Suntem atât de preocupați de stimulii exteriori (în special cei furnizați de tehnologie) încât nu mai avem timp și energie să cultivăm o relație cu propria persoană, să conștientizăm ce se petrece în noi, în viața noastră interioară.

Concluzie

Consecințele nocive se construiesc exact ca și stresul. Pas cu pas, crește pe măsură ce nu îl gestionezi. Este un antrenament.

Alternativa?

Atenția distributivă nu are legătură cu multitaskingul.

Atenția distributivă înseamnă să fii atent maximum la un singur proces, și să acorzi atenție acelor stimuli care fac parte din același proces. Atât timp cât activitățile tale rămân pe direcția stabilită, poți să îți muți atenția de la un proces la altul și creierul tău nu o să consume energie mai mare decât cu orice altă rutină (sau cel puțin va fi semnificativ mai mică).

Dacă le-ai făcut de suficiente ori, ele nu vor fi distrageri pentru că fac parte din rutinele tale.

Bine de știut.

1. Nu te mai amăgi că există multitasking, pentru creierul tău nu există. Este o iluzie care consumă resurse și are efecte secundare nocive pe termen lung.
2. Antrenează-ți atenția și focalizarea la un singur proces. Asta te va ajuta să devii foarte eficient în acel proces.
3. Atenția distributivă înseamnă să fii atent la stimuli care fac parte din procesul la care ești focalizat și să îi poți gestiona (nu simultan, ci prin mutarea atenției la ei). Dacă procesele secundare fac parte din obiectivul tău mare, ele fac parte din rutina acelui proces și nu te vor distrage.

Sunt curios, tu cât de mult faci multitasking? Spune-mi într-un comentariu mai jos 🙂