pasi | Refleqt

[Art.4] Inteligența emoțională NU înseamnă sensibilitate exagerată

Zoltan Veres — Tue, 18 Apr 2017 13:13:56 +0000

Nouă, oamenilor ne place drama. 🙂

Ba chiar, în cele mai multe cazuri durerea ne motivează să realizăm lucruri, mai mult decât recompensa.

Poate de aceea tindem adesea să ne identificăm în mod exagerat cu situațiile emoționale prin care trec cei din jurul nostru. Bine… avem impresia că ne identificăm.

Undeva, la un telefon distanță ai cel puțin un prieten / o prietenă care plânge literalmente, la cot cu tine, dacă treci printr-o situație mai grea. Chiar dacă nu prea are cum să înțeleagă sentimentul ce-l trăiești, totuși…“te înțelege perfect!”

În cadrul conferințelor mele, adesea rămân la final ca să răspund întrebărilor. Și mi s-a întâmplat de multe ori să vină la mine diverse persoane, care, printre altele, afirmă: „Eu sunt foarte empatic. Simt tot ce simt cei din jurul meu și mi se schimbă starea de la o persoană la alta.”

Ba chiar, un participant a venit la mine și mi-a spus: „Soția mea este cu inteligența emoțională… Este foarte sensibilă la tot ce se petrece în jurul ei și reacționează puternic emoțional.”

Ce ar trebui să înțelegi din ambele exemple?

Că atunci când ești în contact cu latura ta emoțională și chiar rezonezi cu emoțiile celorlalți, este un semn că ai făcut un prim pas în dezvoltarea inteligenței tale emoționale.

Însă, preluarea efectivă a stării celuilalt, denotă receptivitate exagerată. Și această receptivitate, din păcate, sabotează capacitatea ta de a-l ajuta, in orice fel.

Ca să faci legătura cu principiile la care mă refer, îți reamintesc de primul articol din această serie. Acolo spuneam că există un ansamblu de abilități care definesc și formează inteligența emoțională. Dacă nu ai citit încă articolul, poți să o faci acum.

În continuare, hai să vedem câteva exemple de situații și ce arată ele despre inteligența emoțională:

Fără să fii conectat conștient cu latura ta emoțională, nu poți vorbi de inteligență emoțională, ci poate doar de instincte. Fără contactul cu lumea emoțională nu ai cum să obții informațiile emoționale din tine, dar nici din ceilalți. Dacă îți lipsește această abilitate, conștientizarea, nu ai cum să lucrezi cu stările tale sau ale altora.
Dacă starea ta se schimbă în funcție de tot felul de stimuli și factori din jurul tău, atunci este un semn că îți lipsește autocontrolul.

Dacă înțelegi ce se petrece în tine (că suferi, că ești sensibil, că te afectează diverse lucruri, că cei din jurul tău suferă), însă în același timp ești neputincios în fața fluctuațiilor tale emoționale, înseamnă că îți lipsește abilitatea dea a-ți controla stările, reacțiile.

Probabil ai văzut și tu persoane care dau vina pe ceilalți sau pe conjuncturi pentru stările lor, pentru reacțiile lor. E cea mai ușoară alegere.

Reactivitatea, impulsivitatea, sensibilitatea exagerată sunt dovadă de lipsă de autocontrol.

Să-ți antrenezi autocontrolul este un efort. Dar pe cât de simplu și realizabil pare, pe atât de greu poate fi să-ți creezi disciplina să urmezi acest antrenament.

Uite câțiva pași cu care poți să începi:

Primul pas – devino conștient de șabloanele tale emoționale și comportamentale.

Asta înseamnă ca în loc să dai vina pe alții pentru stările tale, să îți asumi că este o reacție emoțională a ta, care se petrece în tine.

Pasul doi – fă o schimbare în modul în care reacționezi, fizic.

După ce ți-ai asumat că este un proces care se petrece în tine, să depui un minim de efort pentru a schimba ceva. Poți face lucruri simple cum ar fi să îți schimbi postura, gândurile, respirația, gesturile, tonul vocii.

Al treilea pas – transformă acest efort, într-un antrenament.

O schimbare este rezultatul unui proces, nu al unui singur act. Noi adulții trăim cu iluzia că simpla înțelegere a unui fapt, ar trebui să schimbe lucrurile în viața noastră. Schimbarea efectivă, cere un alt gen de efort: mai mare, mai greu de depus, în cele mai multe cazuri. Mai exact, un efort care îți cere să schimbi ani de zile în care ai avut alt “antrenament”.

Însă, dacă vrei să ai alte rezultate decât cele de până acum, este firesc să fie nevoie să faci altceva.

Dacă îți dorești să schimbi faptul că ești foarte emoțional și te influențează foarte puternic stările celori din jurul tău, va fi nevoie sa urmezi pașii de mai sus.

În timp, după ce ai să dobândești și autocontrol, vei putea spune că ești o persoană cu inteligența emoțională dezvoltată.

Durează, dar crede-mă, merită fiecare efort. 🙂

Ce părere ai despre acest articol? Dacă vrei să îmi spui ceva sau să mă întrebi ceva, fă-o, într-un comentariu mai jos.

Iar dacă ți s-a părut un articol util, împărtășește-l și altora. S-ar putea fă fie fix ce au nevoie. 🙂

Zoltan

Cum să devii “life coach” în 3 pași

Zoltan Veres — Fri, 17 Feb 2017 14:10:08 +0000

„Indiferent de ce se-ntâmplă, important este să treci peste…”– Ghiță, șofer pe buldozer (și probabil, “life coach”)

Acum că ți-am furat un zâmbet cu această glumă, pot continua prin a-ți spune că aș vrea să povestim despre ce înseamnă experiență de viață. Bănuiesc că ai auzit adesea expresia „am trecut peste”. Să știi că pentru multă lume această abordare este o metodă foarte eficientă de a ignora, pe moment, experiențele lor emoționale.

Am citit o poveste interesantă la un moment dat despre calea șamanică. Despre acești vindecători ancestrali, o poveste care mi-a ridicat multe întrebări. Chiar și dacă ești sceptic, încearcă să citești mai departe. Va avea sens. Povestea spunea că pentru a ajunge șaman, trebuie să treci printr-un fel de examen final. Nu ai voie să devii șaman, nu ai dreptul de a fi vindecător al tribului din care faci parte, până când la rândul tău, nu ai trecut printr-o experiență emoțională complexă (o depresie, de exemplu).

Mi s-a părut extrem de intrigantă ideea, și m-a pus pe gânduri.

Vei spune: “Ei nah, de ce aș vrea să trec printr-o depresie?” Apoi mi-am dat seama de ceea ce se petrece în lume în această perioadă, legat de dezvoltarea personală și am înțeles de ce se pune această condiție eliminatorie. Sunt foarte multe persoane în acest moment în zona dezvoltării personale care își iau rolul de „coach”, „terapeut”, „consilier” în diverse domenii, cu o experiență de viață foarte redusă.Mai vin uneori la mine tineri de 20-23 de ani și îmi spun că vor să devină „life coach” (coach „de viață”). Iar răspunsul meu este: „Tu vrei să fii life coach pentru alții, dar tu nici măcar nu ai apucat să ai o viața, în adevăratul sens.”

Cunoașterea lumii emoționale se bazează pe identificarea stărilor emoționale.

Creierul nostru se dezvoltă mult timp după ce noi ne-am decis rațional, că suntem adulți. Partea de raționament, evaluarea consecințelor, se finalizează în dezvoltare abia la 21 de ani. Abia atunci putem spune că cineva poate folosi autocontrolul si evaluarea consecințelor, la capacitate maximă (cel puțin din punct de vedere fizic). Până acumulezi experiența de viață în care să înțelegi cu adevărat latura ta emoțională este nevoie de experiență concretă, personală, în situații reale de viață, în care sunt și alți oameni implicați. În care îți asumi responsabilitatea consecințelor. Situații care să te „maturizeze”, din punct de vedere emoțional.Jocurile pe calculator și „socializarea” pe Facebook pot fi o metodă de relaxare, de deconectare, dar inhibă maxim acest proces de maturizare emoțională.

Experiențele noastre emoționale sunt puternic conectate de interacțiunea cu alte persoane. Prin interacțiunea fizică, nu prin sms sau mailuri. Prin contact direct al simțurilor (vizual, auditiv, kinestezic), ca la nivelul creierului să se poată petrece procesul de învățare legat de stările emoționale provocate.Atât timp cât stai singur, lumea ta emoțională în lipsă de interacțiune va stagna, iar modelarea ta ca om va fi aproape zero. Vei păstra doar ce ai dobândit în copilărie, din familie. Ceea ce nu este suficient.

Știu că sună dur, dar gândește-te cum te-ai comporta în oraș, fiind crescut într-un trib din junglă. Sau gândește-te cum se comportă copiii crescuți într-un mediu mai puțin educat și îți vei da seama cât de mult contează să fii între oameni. Așa se creează experiența, care apoi îți permite să faci schimbări.

Revenind la șamanii noștri…

Atunci când cineva trece prin stări negative și învață să le cunoască, să le înțeleagă și să le gestioneze, de fapt se educă în cunoașterea aceste laturi emoționale atât de controversate. Atunci când tu treci printr-o depresie, nu vei urca pe o scenă să propovăduiești schimbările rapide și ușurința cu care poți să depășești orice obstacol.Atunci când tu, ai pierdut pe cineva drag și știi ce înseamnă acea suferință, nu vei ține teorii spirituale despre detașare și cât de bine ar trebui să se simtă cineva, în acea situație.Vei înțelege procesul, vei ști că nu este ușor să treci prin așa ceva și îl vei putea ajuta cu adevărat pe cel de lângă tine să treacă prin experiența lui.

Un șaman poate deveni șaman, și dobândește puterea de a-i vindeca pe alții, doar după ce el însuși a trecut prin acest proces de vindecare și a învățat lecțiile de acolo.

Cei care „trec peste” suferința lor, îi vor „motiva” pe cei din jurul lor să treacă peste aceste momente. Cei care știu cât de mult contează în dezvoltarea emoțională cunoașterea și înțelegerea lumii noastre emoționale, vor avea răbdare și vor ajuta oamenii din jur să treacă PRIN acele experiențe. Atunci când trecem peste “mizeriile” noastre emoționale, de fapt lăsăm în urmă acea „mizerie”. Apoi, când ne uităm în urmă sau ne aducem aminte ce am lăsat acolo, lucrurile dor îngrozitor sau chiar devin copleșitoare la un moment dat. Atunci când trecem prin mizeriile noastre emoționale, nu avem de ales și suntem forțați să lăsăm ordine pe drumul pe care mergem, să lăsăm în urmă curat și ordonat.

Acesta este modul în care suferința se tranformă în experiență de viață.

Când „treci peste” momentele tale dificile din punct de vedere emoțional, lași în urmă suferință. Cînd treci „prin” aceste momente, lași în urmă experiență de viață și înțelepciune. Sunt câteva elemente simple care te pot ajuta să faci curat și ordine în aceste momente.Următorii pași te ajută să îți dezvolți mai multe abilități de inteligență emoțională.Nu există răspunsuri corecte sau greșite, la unele întrebări răspunsul va fi doar o tăcere, la altele te vei enerva sau vei simți nevoia să fugi.

Reacțiile tale sunt de fapt răspunsurile. Poți afla din ele multe lucruri despre tine. Îți recomand atitudinea de „șaman”, de a rămâne un înțelept în studiul stărilor tale. Apoi să poți înțelege și ajuta pe alții. Pașii recomandați sunt sub forma unor întrebări la care să-ți răspunzi sincer.

Pasul 1:

„Care ar fi diferența (în atitudinea mea, comportamentul meu, în rezultate) între a trece peste și a trece prin, în această situație?”

Pasul 2:

„Dacă trec peste și nu mă confrunt cu starea mea, ce voi pierde?” (ca experiență, lecție, chiar rezultate concrete)

„Ce anume va rămâne la fel în sens negativ, dacă trec peste?”

„Care sunt lucrurile bune care nu se vor petrece dacă (și) de data asta trec peste experiență?” (ce nu voi învăța, ce nu voi înțelege, ce anume nu voi experimenta)

Pasul 3:

„Ce aș putea învăța din a mă confrunta cu acest moment neplăcut?”

„Care ar fi lucrurile bune care ar putea rezulta din faptul că îmi confrunt starea?”

„Care sunt lucrurile bune în această stare, în sine?”

„În ce context mi-ar fi extrem de utilă starea asta?”

„Când au fost situații în care această stare chiar m-ar fi ajutat să acționez diferit?”

Ai răbdare, te rog, și studiază.

Dacă ți-ai propus vreodată să îi ajuți pe cei din jurul tău într-o formă sau alta, acum este momentul să te antrenezi.

Nu mai trece peste.

Treci prin experiențele tale și lasă ordine și curățenie pe unde treci.

Tu cum ai trecut prin experiențele grele din viața ta? Dacă vrei să-mi împărtășești, lasă-mi un comentariu mai jos.

Și dacă cineva drag trece acum prin momente neplăcute, dă-i SHARE la acest articol. Poate-l va ajuta.

“Sunt timid, dar mă tratez…”

Zoltan Veres — Wed, 25 Jan 2017 15:16:06 +0000

Am fost cel mai timid din clasă de când mă știu. Eram cel mai mic, cu capul plecat, privirea în pământ, umerii lăsați și vârful picioarelor orientat în interior. Un mers aproape târâș, cu mare grijă să nu deranjez vreodată pe cineva.

Mă simțeam complexat, îmi doream să fiu puternic, inteligent, încrezător, să le arăt tuturor cine este Zoltan. Doar că Zoltan nu putea scoate un cuvând în fața altora și era subiectul glumelor răutăcioase, pentru că nu riposta niciodată.

Am vrut să îmi demonstrez că totuși nu sunt cel mai pricăjit din școală și m-am luat de copilul care era considerat cel mai slab și neputincios. Era să iau bătaie de la el dar, am reușit să fug.

Experiența mi-a demonstrat că probabil, nu am nici o șansă să existe cineva în această lume care să fie mai slab decât mine. Cel puțin, asta simțeam în acel moment.

Recent însă, am ținut un training în care am discutat despre limbajul corpului. Am dezbătut cum poți alinia limbajul corpului cu ideile pe care le exprimi.

La final, unul din participanți a venit la mine și m-a întrebat: „Încrederea și coerența care se vede la tine este ceva înnăscut sau ceva controlat?”

Răspunsul meu a fost: „Este ceva EDUCAT”.

Acum vorbesc în fața a sute de oameni care îmi cer sfatul și ajutorul.

Sunt apreciat de familia mea, prietenii,, colegii, clienții mei. Am cucerit femeia vieții mele și continui să cresc în toate aspectele.

Îți spun din experiența personală că este posibilă orice schimbare pe care vrei să o faci.

Vreau să îți arăt că, oricât de timid, de neîncrezător sau de neputincios te-ai simți, lucrurile se pot schimba.

Nu peste noapte, dar pas cu pas, într-un timp relativ scurt.

Îți împărtășesc aceste metode și sisteme pe care le-am testat în acești ani și care dau rezultate mult mai rapide, pentru că le-am sistematizat și le-am construit.

Uite ce ai de făcut:

1.Caută încrederea în jurul tău

Vizualizează-te cum ai arăta încrezător (oare) și caută în jurul tău exemple de persoane a căror prezență îți inspiră încredere de sine. Urmărește-le și studiază-le zilnic, dacă se poate. O variantă la îndemână este și Youtube-ul unde poți căuta scurte tutoriale cu astfel de persoane.

Studiază cum stau, cum vorbesc, cum gesticulează. Apoi…

2. Antrenează-te atunci când ești singur

Studiază-ți postura, gesturile, vocea, intonația, volumul.

Pe baza a ceea ce ai văzut la alții, du-te în fața oglinzii și experimentează. Nu există cale mai ușoară de atât, dar crede-mă, este cea mai sigură variantă.

Uită-te la tine, la gesturile tale, apoi schimbă-le forțat în oglindă. Fă asta zilnic, îndreaptă-ți spatele, fă „mutre”, până găsești felul tău natural de a exprima încrederea. Să știi că așa își intră-n rol și marii actori de la Hollywood.

Vorbește acasă singur, răspicat, cu voce tare, cu volumul mai mare decât ești obișnuit. Fă exerciții de dicție, citește cu voce tare, fă orice care te ajută să îți schimbi tonalitatea vocii și te ajută să aduci forța cu care să te exprimi.

Înregistrează-ți vocea și verifică periodic evoluția.

3. Antrenează-te cu prietenii

Învață să preiei controlul discuției, să atragi atenția. Fă asta într-un mediu unde nu ai riscuri.

Cu prietenii tăi singurul risc este că o să își bată joc de tine. Ceva nou? Nu. Măcar exersezi atunci când poți. Doare ce e drept, dar așa te poți antrena fără să pierzi un job sau o relație de cuplu.

Învață să spui povești și bancuri de față cu mai multă lume, să vorbești tare și răspicat, să povestești experiențe personale.

Fă asta din nou și din nou, până reușești să instalezi acest obicei. Dacă spui bancuri, creierul tău se relaxează pentru că vei fi obișnuit să râdă lumea de tine. Mai mult de atât, în loc să îți fie teamă că te faci de râs, vei dezvolta un obicei de a-i face pe alții să râdă și să se simtă bine.

4. Intră în vorbă cu necunoscuți

Testează-ți limitele cu persoane necunoscute într-un mediu unde ești în siguranță.

Fă asta în magazine cu persoanele care te servesc, cu chelneri, cu taximetriști, adică persoane care sunt obișnuite să interacționeze.

Nu fă nebunia de a încerca să intri în vorbă pe stradă cu necunoscuți. Dacă totuși ai senzația că asta te ajută, fă-o cu pretextul de a cere informații de genul „cum ajung la…” sau „ce autobus merge la…”.

5. Testează-ți limitele cu figurile de autoritate

De obicei timiditatea se manifestă și mai puternic de față cu figure de autoritate: uniforme, reprezentanți ai instituțiilor statului, de exemplu.

Atunci când m-am apucat să „lucrez” la temerile mele, mergeam la polițiști să le cer ajutorul. Dacă eram într-un oraș străin, căutam o uniformă de la care să cer ajutorul.

Metodele de mai sus sunt câteva elemente de inteligență emoțională „aplicată”. Ele te vor ajuta să faci schimbări mici dar consistente pe termen mediu și lung, ca treptat să îți depășești timiditatea.

După ce observi schimbări în stările tale, în atitudinea ta atunci când sunt situații provocatoare, poți testa aceleași metode și exerciții și la ședințe, relația de cuplu sau situații unde miza este mai mare.

Înainte de toate, antrenează-te. Pas cu pas, consecvent.

Îți doresc success!

Aștept să-mi spui într-un comentariu dacă tu te-ai confruntat cu timiditatea și dacă ai și alte metode de cultivare a încrederii de sine pe care să le împărtășești cu mine.