Asta este părerea mea, din experiența mea de până acum.

Fie că a fost despre căutările mele, despre mine, fie că au fost clienți care mi-au cerut ajutorul, am observat că atunci când descoperi matematica emoțională din relațiile de cuplu, găsești răspunsuri la întrebări din ariile vieții care, aparent, nu au legătură cu relația de cuplu.

Ce se întâmplă în lumea ta emoțională atunci când alegi să intri într-o relație?

De ce alegi fix persoana pe care ai ales-o, și nu o alta?

Vă potriviți?

Vă amăgiți?

Ascultă episodul 11 din #podcastuldeeq ca să înțelegi cum se văd relațiile de cuplu, prin perspectiva inteligenței emoționale.

Și… Mai am doar o mențiune: e posibil ca discuția pe care o vei asculta să îți testeze convingerile pe care le ai despre relația de cuplu. E posibil să nu fii de acord chiar cu tot ce spun eu. E posibil chiar să respingi complet ideile expuse acolo.

Oricum ar fi, e în regulă. 🙂

Chiar te încurajez să îți spui părerea, în secțiunea de comentarii, de mai jos. Vreau să discutăm deschis despre acest subiect, tocmai pentru că tu și alți cititori ai blogului, v-ați dorit să abordăm acest subiect.

Așa că hai să o facem!

Am deschis acest subiect săptămâna trecută în episodul 9 al podcastului nostru și am văzut că mulți dintre voi ați reacționat și discutat pe marginea lui.

Așa că am decis ca in episodul de azi să vorbim despre relațiile dintre frați. Sau surori. Sau oricare din combinatii. 🙂

Să vedem de ce fiecare preia alte atitudini si comportamente de la parinti, desi sunt crescuți după aceleași principii și educație.

De ce chiar si fratii gemeni dezvolta personalitați total diferite?

Și mai ales, ce efect au eternele comparații între frați, fie ele conștiente sau inconștiente.

Ascultă noul episod din Podcastul de EQ și spune-mi apoi dacă te regăsești în vreuna dintre situații. 🙂

Audiție plăcută!

Dar ce știu și cred cu tărie, este că fiecare poveste poate avea un scenariu frumos, daca alegi să-l scrii conștient.

Apropo de acest lucru, nici poveștile fiecaruia din echipa noastră nu seamănă.

Fiecare a început diferit, a avut schimbări de situații dar mă bucur să spun ca fiecare continuă pe un scenariu pozitiv. 🙂

Azi, încă una dintre colegele mele iti spune cum s-au petrecut lucrurile… in filmul ei. 🙂

Citește mai jos…

“Dacă cineva m-ar întreba care sunt filmele mele preferate, aș spune: ale mele!

Pentru că sunt foarte bună la a-mi face scenarii și… partea cea mai interesantă este că finalul e mereu neașteptat.

Acum trei ani, într-o dupămasă eram într-o sală de curs cu o mână de oameni. Cu energia rămasă de peste zi, ascultam ce spunea Zoltan. Era prima dată când auzeam noțiunea de Inteligență Emoțională. Mă intriga. Am fost mereu o persoană emoțională și cel puțin cât fusesem copil, mi-era foarte greu să îmi gestionez emoțiile.

Și încă de la primul curs mi-am dat seama că îmi descopăr gânduri, idei, emoții de care până atunci nu eram deloc conștientă. Entuziasmată în sinea mea, mi-aduc aminte cum sprijinindu-mi obrazul în palmă, mi-am spus: Ce frumos! Să poți lucra atât de îndeaproape cu emoțiile oamenilor și să-i ajuți să se cunoască pe ei. Mi-ar plăcea să fac asta.

Un an și jumătate mai târziu, universul mi-a răspuns. Am ajuns în echipa Refleqt. Era un început plin de așteptări din partea mea. Locul în care orice nu-mi reușise până atunci, trebuia să prindă formă. Nu se putea altfel. Eram prea convinsă că nimic nu e întâmplător și e ceva mai mult… legat de jobul ăsta.

Surpriză însă! Lucrurile nu au decurs deloc după scenariul meu. Mă suisem de fapt într-un rollercoaster emoțional și nu știam ce mă așteaptă. Credeam că am trăit suficient până acum încât să știu cine sunt și ce-mi doresc de la viață. Însă pe măsură ce am început să-mi studiez reacțiile, să-mi identific emoțiile din spatele lor, mi-am dat seama că abia acum fac cunoștință cu adevărat cu persoana la care mă uit zilnic în oglindă.

Am trăit emoții de toate felurile, de la bucurie la tristețe profundă și dezamăgire. Totul a culminat cu faptul că uneori mi-era greu să merg la birou doar pentru că acolo de fapt, mă întâlneam cu cineva, de care o vreme nu mi-a plăcut: cu mine. Acea eu, din spatele aparențelor care mă trecea prin stări prin care nu voiam să trec, care mă făcea să iau decizii inconștiente, care dădea vina pe alții pentru ce i se întâmpla, care uita să iubească oamenii pentru ceea ce sunt, pentru că nu se iubea nici pe ea.

A fost un proces bulversant dar a devenit acum un proces de care mă bucur în fiecare zi. Conștiența te face umil dar bogat. Nu aș schimba nimic. Am ajuns să mă uit cu drag la mine, să accept că unele lucruri le fac mai puțin bine dar altele îmi ies grozav. Am învățat că iubirea adevărată e atunci când iubești un om așa cum e, nu cum vrei tu să fie. Nu mă mai supăr (așa des) că sunt iute la vorbă ca tata sau mă emoționez ușor ca mama, deopotrivă am luat multe calități minunate de la ei. Și relația noastră e mai echilibrată ca oricând.

Cum spuneam, nimic nu e întâmplător. Și dacă a fost nevoie ca lucrurile să se-ntâmple așa pentru ca acum să știu cu adevărat cine sunt, le îmbrățișez cu recunoștință. Sunt profund convinsă că emoțiile pe care le trăim sunt temelia a cine suntem și cine putem fi. Tocmai de aceea, este esențial să le trăim conștient. Și cele plăcute și cele neplăcute. În fiecare zi. Asta înseamnă Inteligența Emoțională.

Procesul meu continuă. Încă mai am zile în care mă cert pe mine, încă mai repet greșeli, încă mă mai descopăr. Dar nimic nu se compară cu sentimentul că ți-ai învins o teamă, că ai avut curaj să recunoști cine ești, cu intenția de a fi un TU mai bun în fiecare zi. Ți-o datorezi ție.

Schimbările care fac diferența îți vor cere timp. Acordă-l cu încredere. Îți vei mulțumi într-o zi.

Cu iubire și conștiență,

Michelle”

P.S.: To be continued… 🙂

Unele continuă, altele se schimbă. În mai bine, sigur.

Pentru că așa cum spun de fiecare dată, nu cred în schimbări bruște și peste noapte.Dar cred în eforturi mici și continue, pentru a obține împlinirea.

Și asta se întâmplă chiar și în “bucătăria noastră”. Ne testăm propriile teorii.

Azi, una dintre colegele mele îți împărtășește povestea ei și ce a înțeles ea, din procesul prin care, la rândul ei, încă trece…

“Scriu acest articol dintr-o stare de recunoștință.

Într-o discuție cu colega mea Michelle, am ajuns amândouă la concluzia că suntem norocoase să avem acces la tot ce înseamnă Inteligența Emoțională.

Am trecut prin atatea stări de când fac parte din Echipa Refleqt, încât atunci când mă uit în urmă, de unele chiar îmi este rușine. Dar le accept și îmi dau seama că fac parte din proces.

Încă am un nod în gât când clienții mă întreabă: “dar cum mă ajută pe mine programul Back to yourself în viața de zi cu zi ?” Îmi vine să le enumăr cu cerculețe și liniuțe tot ce am reușit să descopăr la mine. Că am trecut de la o relație cu plânsete și urlete, la una plină de dragoste și fericire, că am terminat un “proiect” personal ce nu credeam că o sa reușesc vreodată să îl termin. Că am început să accept că e ok sa nu fii ok uneori și că în mine este acum atât de clar ce înseamnă un șablon emoțional, cum poate cineva să îl activeze și de ce ceilalți nu sunt vinovați de nefericirea noastră.

Întotdeauna am o reținere să fac asta, fiindcă mi-e frică să nu sune a supravânzare sau să li se pară prea perfect ca să fie adevărat. De aceea îi ascult cu drag și le ofer spațiul necesar să descopere singuri toate beneficiile unei lumi emoționale echilibrate.

De fiecare dată când sunt fericită sau simt că am înțeles ceva despre mine, merg la Zoltan să îi povestesc. Am primit mereu același raspuns: “O să-ți treacă”. Și imi trecea. E frustrant, știu. Ce încerca să îmi transmită de fapt era să am răbdare, schimbarea nu se produce instant.

Știi cu certitudine însă, că s-a produs o schimbare atunci când te sună tata să îți spună că el a observat niște obiceiuri la el și crede că le-am copiat și eu. Îmi explică pe îndelete de ce crede el că, comportamentul lui nu este cel mai eficient. Tu știi asta, tu știi cum funcționează, dar îl asculți cu atâta dragoste, fiindcă sunt conștientizările lui. După ce discuția se finalizează, te întrebi cum e posibil. Știi că îi mai povestești despre ce faci tu la birou, dar el nu stă toată ziua să facă exerciții. Atunci îți dai seama că într-un sistem când se schimbă o rotiță, începe și sistemul să funcționeze altfel. Se pare că în familia noastră, eu sunt rotița.

Acum sunt convinsă că nu putem avea o viață împlinită dacă trăim separați, dacă ignorăm ce simțim, dacă ne ignorăm corpul sau luăm decizii iraționale fără a evalua consecințele. Suntem un sistem destul de complex și orice parte din noi care nu este integrată ne aduce suferință.

Am încă multe întrebări, multe lucruri de descoperit, fac greșeli și am zile în care vreau să dau vina pe oamenii din jur pentru emoțiile mele negative. Diferența este că acum am răbdare, instrumentele potrivite și o intenție clară. Știu că nimic nu se schimbă peste noapte, chiar dacă am străfulgerări și mi se pare mie că am înțeles ceva la nivel intelectual. Vine viața și imi arată exact ce mai am de învățat.

Vă doresc tuturor multe conștientizări și schimbări de lungă durată, știu clar că se poate. Iar dacă vă împotmoliți, suntem doar la un telefon sau click distanță. “

Nicoleta

Colega mea, cea a cărei poveste o vei citi mai jos, a înțeles că nu sunt scurtături către rezolvarea problemelor. Dar sunt alte metode care te pot ajuta să ajungi unde îți dorești.

Uite ce-a scris ea despre inteligența emoțională…

“Eu am început mai intens cu dezvoltarea personală acum 11 ani. Am avut o perioadă în care participam la toate cursurile și seminariile de dezvoltare personală de care auzeam.

Așa am auzit prima dată de Zoltan acum 10 (sau 11 ani) și am participat la o conferință de-a lui. Deși atunci era la început, a avut un stil aparte de a prezenta și de a vedea lucrurile, încât de atunci am rămas clientă fidelă. Ce mi-a plăcut la el era felul în care explica toate aceste lucruri pe care ar fi bine să le știm, dar le spune având și un simț al umorului care ajută să poți să fii atent până la capăt.

De asemenea, tocmai pentru că este pasionat de acest domeniu și îi pasă să cunoască oamenii, poate observa orice nuanță fină care apare într-o discuție și nu are rețineri în a-ți spune lucrurile exact cum stau, chiar dacă dor, pentru că orice doare, se poate vindeca :). Acest stil nu l-am mai regăsit la nicio altă conferință la care am participat, tocmai din acest motiv am rămas fidelă. Și mă bucur că am avut ocazia să văd evoluția lui treptată, care mi-a dat și mai multă încredere să continui.

Referitor la inteligența emoțională, este o parte pe care o dezvolt în permanență. Nu lucrez cât de mult mi-aș dori (adică zilnic), dar mă bucur că fac ceva pe partea aceasta și măcar o dată la câteva zile. De când am început să practic exerciții care să mă ajute să mă dezvolt pe partea aceasta, văd lumea cu alți ochi. Am început să fiu mai responsabilă legat de ce mi se întâmplă. Adică nu mai dau vina pe altcineva. De fiecare dată când doare ceva, există tehnici pe care am învățat să le aplic și care mă ajută să conștientizez care este motivul și mă ajută să depășesc problema.

Lumea din jur mă percepe ca o persoană care este prea matură pentru vârsta ei și am multe persoane care îmi spun că le place cum gândesc. Partea amuzantă pentru mine este că acele persoane, deși sunt conștiente de faptul că pe mine m-au ajutat în dezvoltare tocmai aceste cursuri, exerciții, cărți citite și tot ce am făcut până acum, nu sunt dispuse să facă eforturi pentru a schimba ceva la ei, chiar dacă și-ar dori să se schimbe.

Majoritatea suntem obișnuiți că “luăm o pastilă” și trece. Partea emoțională nu o poți înțelege și controla cu “pastile”. Necesită timp și mici eforturi, iar schimbările apar treptat, dar consider că merită. Suntem obișnuiți că luăm pastila și în 10-20 de minute să ne treacă durerea sau să ne simțim mai bine, iar când auzim de termen de 5-6 luni de exerciții pentru schimbare, ni se pare foarte mult. Avem antrenamente emoționale de ani de zile, pe care le putem schimba doar prin a investi zilnic câte puțin. La început conștient, apoi în timp devine obișnuință. Partea emoțională este singura parte la care eforturile trebuie făcute, dar rezultatele dau maximă satisfacție.

Eu consider că merită. Am început să îmi modelez tot mai mult caracterul și atitudinea, gândurile și ce simt, încât simt că încep să mă iubesc tot mai mult. Simt ca și cum s-a ridicat o ceață de pe ochi. Am realizat cum am preluat cuvinte, atitudini și comportamente de la părinți, atât cele pe care le vedeam pozitive cât și cele pe care le criticam și îmi spuneam ca eu nu voi fi așa niciodată. Toate lucrurile acestea au necesitat un efort din partea mea, un efort depus periodic. Consider că e un efort care a meritat și merită în continuare.

Așa că răspunsul întrebării: “Cum ar fi lumea dacă toți oamenii ar fi ca mine?”, sună tot mai bine :).”

A.

Pentru tine cum a fost când ai descoperit Inteligența Emoțională?

M-aș bucura să citesc mai jos în comentarii despre experiența ta. 🙂

Înțelegeai și nu prea, cât de practică este, și te frământai dacă-ți poate rezolva problemele tale. Erai confuz, poate.

Stai liniștit/ă. 🙂

Fiecare dintre noi am trecut prin asta. Când spun “noi”, mă refer la mine, cât și la fiecare dintre colegii cu care lucrez și care are propria lui “relație”, în continuă dezvoltare, cu Inteligența Emoțională.

Îți spuneam săptămâna trecută, că a venit rândul nostru să-ți spunem ce schimbări a făcut EQ-ul pentru noi.

Așa cum mie mi-a luat ani de studiu, cărți citite, sute de ore de coaching cu oameni, să simt, să văd la mine și în alții, efectele dezvoltării EQ-ului, așa are nevoie fiecare să înțeleagă din propriile-i experiențe, dacă îl ajută sau nu.

Dar ca să înțelegi despre ce vorbesc când spun că fiecare își urmează propria “călătorie”, citește povestea de mai jos a colegei mele.

Lucrăm împreună de ani de zile, așa că a avut mult timp la dispoziție să se lămurească care-i treaba cu Inteligența Emoțională, s-o aplice concret și să-și facă o părere proprie despre cum o poate ajuta.

Fiecare trece prin etape în acest proces, mai simple sau mai grele, dar ce mă bucură este că niciunul nu renunță și perseverează.

“Inteligența emoțională…Ce-i aia maică?

Dacă ai participat la cel puțin un eveniment organizat de noi, în ultimul an, cu siguranță ai auzit această întrebare în timpul prezentării. ☺

Este o întrebare pe care mi-am adresat-o și eu, înainte să particip pentru prima dată la o conferință susținută de Zoltan pe această temă (s-a întâmplat cu aproximativ un an înainte să ajung la Refleqt). Am plecat de acolo și mai confuză decât eram la început, pentru că mintea mea se blocase la o definiție…“Inteligența Emoțională înseamnă un set de abilități..”. Cum adică, un set de abilități?

Odată ce am început să lucrez cu Zoltan, având acces la cunoașterea lui și la el ca și coach, am avut ocazia să aprofundez conceptul. Și să aplic ceea ce am considerat  că mi se potrivește și am nevoie. Iar asta m-a ajutat să evoluez, atât pe plan profesional cât și personal.

EQ m-a ajutat să am mai multă încredere în mine, să fiu mai relaxată, să reușesc să privesc obiectiv anumite situații, ceea ce m-a ajutat să îmi schimb perspectiva și să acționez altfel. Să fiu orientată pe soluții… și lista poate continua.

M-am gândit să redau și câteva exemple concrete sau revelații care au venit odată cu aplicarea EQ-ului în cazul meu. ☺

Imaginează-ți că e vineri seara, ora 20:00, când primești un telefon de la un colaborator care te anunță că s-ar putea să “vină sfârșitul lumii”. Dacă s-ar fi întâmplat asta în urmă cu 2 ani, probabil că nu m-aș fi putut bucura deloc de weekend, fiind stresată din cauza că “s-ar putea să”…În mintea mea s-ar fi derulat diverse scenarii pesimiste cu privire la acea situație și nu aș fi fost în stare de nimic. Ce am făcut în schimb, a fost să îmi adresez câteva întrebări : “Pot să fac ceva acum ca să schimb situația? Nu…ok. Ce se întâmplă dacă vine sfârșitul lumii?…”. Până la urmă situația s-a rezolvat iar ceea ce m-a bucurat enorm de mult a fost faptul că am reușit să îmi petrec weekendul în liniște și relaxare, fără să îmi consum energia fiind stresată. 

Până acum am avut ocazia să interacționez cu foarte mulți oameni, de toate tipurile. S-a intamplat de multe ori să mă întreb “Cum poate X să facă așa ceva? Cum poate Y să spună asta? Ce e în mintea lui? Nu înțeleg cum e posibil să…”. Până când am înțeles faptul că fiecare om are adevărul lui, iar în lumea lui e firesc să fie/să se comporte așa. Când vezi lucrurile din această perspectivă, nu îți mai consumi din energie enervându-te. Sau având alte stări negative. Cel mult, te miri, te minunezi și mergi mai departe. Și dacă totuși te enervezi, nu te ține mult. ☺

Mulți oameni cred că atunci când îți dezvolți inteligența emoțională ar trebui să nu mai ai stări negative. Ceea ce e imposibil, din punct de vedere biologic. ☺ Și totuși, mulți oameni consideră că așa ar trebui să fie tot timpul, pozitivi.

Într-o zi am avut o revelație legată de acest subiect. Ieșisem de la birou și am decis să merg pe jos până în centru. În timp ce mă plimbam, mă certam în capul meu cu cineva. La un moment dat, m-am gândit: “Sunt nervoasă și știu ce să fac ca să îmi schimb starea…dar nu vreau să fac asta. Vreau să fiu nervoasă!” Atunci am conștientizat faptul că, există în mine o “dependență” de stări negative. Mi-am dat seama că pentru noi e firesc să fim nervoși, triști, supărați etc. și considerăm că avem tot dreptul să fim așa atâta timp cât avem motive raționale pentru aceste stări. Vedem și la alții și ni se pare normal să ne enervăm în anumite situații. Iar apoi, ni se spune că ne putem schimba starea, în mod conștient și noi ar trebui să fim pur si simplu…fericiți? Să nu ne mai enervăm? După cum am menționat mai sus, e imposibil d.p.d.v. biologic să fim doar fericiți, doar calmi, doar pozitivi.

Însă, atunci când avem o stare negativă, putem alege conștient să ne schimbăm starea…până ajungem să stăm cât mai puțin în acea stare. E greu. Mie personal nu mi-e ușor să fac asta, dar merită încercat.

Când aplici inteligența emoțională devii mai conștient de ce se întâmplă în tine la nivel emoțional, iar această autocunoaștere vine cu abilitatea de autocontrol și schimbare. Să îți dezvolți inteligența emoțională poate să fie o adevarată provocare.

Te ajută să te descoperi pe tine și îți dă puterea să “îți faci față”  atunci când vrei să te autodepășești.”

M.B.

Dacă vrei să ne spui cum a fost pentru tine când ai descoperit Inteligența Emoțională, chiar te rog s-o faci.

Abia așteptam să citim păreri.

Ne bucuram, suntem si noi, oameni. 🙂

Rezultatele tale și ale oamenilor cu care intru în contact, “ne hrănesc” motivația, mie și echipei, și ne aduc aminte de ce alegem, fiecare din noi, să lucrăm cu EQ.

Dar zilele trecute, ne-am întors privirea “în oglindă”. Către noi, cei din echipa Refleqt.

Către rezultatele noastre și cum ne-a schimbat pe noi, Inteligența Emoțională.

Așa că ne-am facut curaj și am decis să ne spunem povestea. Fiecare. În felul său, în cuvintele lui, în simțirile lui, așa cum a început cu descoperirea Inteligenței Emoționale.

Și cum încă mai continuă.

Sunt gânduri personale, expuse pentru prima dată, mai curajos sau mai timid.

Sper să empatizezi cu noi.

Suntem si noi, oameni. 🙂

“Pentru mine, Refleqt nu a reinventat roata. M-a învățat să conduc mașina pe drumuri pe care până acum nu le vazusem. 🙂

Refleqt nu e singura firmă care se ocupă de promovarea EQ-ului, iar Zoltan nu este primul vorbitor care abordează tema asta. Nu, sunt sute de resurse pe internet și în biblioteci care abordează tema, oferă informații bazate pe studii și cercetări, zeci de ani de muncă pentru a descoperi tainele creierului uman.

Știind asta, de ce am ales Refleqt? Pentru că am vazut în spate o echipă dedicată și un vorbitor care și-a concentrat ultimii ani asupra studierii tuturor acelor resurse, pentru că, da, cam atâta i-ar lua unui om să descopere și să înțeleagă cât de cât ce înseamnă EQ.

Nu am învățat în Refleqt multe informații noi, însă am descoperit un cadru unde, timp de un an și jumatate, împreună cu alți oameni ca și mine, cu bune și rele, care au calități și defecte, am putut învăța mai multe despre mine și cei din jurul meu. Am descoperit un context în care oamenii nu se zgârcesc să ofere și celor din jur bucățica de informație pe care o cunosc și frântura de experiență de care dispun. Ci sunt dornici ca acea informație să fie cercetată, analizată, dezvoltată, și dusă în punctul în care e de folos, nu rămâne pe un raft prafuită.

Și asta consider eu că a fost ceea ce am primit de la Refleqt. Disponibilitatea de a lucra, cot la cot, pentru a transforma niște idei în realitate, de a nu lua “de-a gata” informațiile care ne bombardează de peste tot.

Însă nu cred că Inteligența Emoțională poate face o diferență în viața unor oameni care nu sunt dornici de a se lăsa ajutați.

Nu m-ar fi ajutat cu nimic, daca nu m-aș fi ajutat și eu pe mine. Dacă nu aș fi luat ce îmi oferă, să aplic și să descopar dacă este adevărat sau nu. Recunosc, unele lucruri învățate în Refleqt mi s-au potrivit, altele nu. Însă ce e mai de folos, o idee simplă care poate îmi schimbă viața dacă o aplic, sau 100 de idei care nu au niciun impact și trec pe lângă mine?

Probabil că aș fi reușit să îmi repar o relație dureroasă și prin alte metode, însa prin EQ consecințele s-au propagat în toate relațiile mele. Pentru că mi-am dat seama că dacă schimb eu un lucru mărunt, viața e ca un joc de puzzle – vor fi consecințe mici, dar cu bucurii mari în timp. Iar dacă schimb acel lucru mărunt în interacțiunea cu toate persoanele din viața mea, s-ar putea să le fac și lor viața mai frumoasă.

Așadar, nu cred că Refleqt este o firmă de “știri” despre EQ. Nu este rolul ei să le ofere clienților cele mai spectaculoase informații, ci să îi ajute să se ajute singuri.

I.”