Dar să-ți spun cum am ajuns la această concluzie “înțeleaptă”. 🙂

O vreme îndelungată mi-am pus întrebări legate de diferențele de comportament dintre femei și bărbați în acest context.

Mergeam prin mall cu diverse treburi și vedeam femei care stăteau să probeze, să studieze câte o haină, fiind capabile să se bucure de acest proces de la o haină la alta, de la un magazin la altul.

În același timp, vezi bărbații, cum merg țintit către un magazin sau un articol, poate verifică mai multe lucruri, dar deciziile se iau mai rapid. Mai eficient, orientat clar către rezultat.

Dacă un bărbat însoțește o femeie la cumpărături, ea simte nevoia să testeze lucruri, iar el simte nevoia să se termine toată treaba.

Zilele trecute am mers și eu la mall cu un scop precis: să îmi cumpăr o pereche de pantaloni trening, pentru a-i purta prin casă. Scopul bine definit, specific, măsurabil, accesibil, relevant și clar încadrat în timp.

La intrare în mall, am văzut un tip îmbrăcat cu niște pantaloni de sport, dar care arătau puțin diferit față de ceea ce căutam eu. Dar îmi plăcea cum arătau.

Și asta mi-a declanșat în acel moment, un proces de studiu: oare eu cum aș arăta cu acel gen de pantaloni sport?

Și de aici… a început partea practică.

Mi-am propus să-mi explorez puțin imaginea de sine prin shopping.

Adică, am mers din magazin în magazin și am probat enorm de multe feluri de pantaloni sport, hanorace și tot felul de piese de îmbrăcăminte. Care, de altfel, nu se potrivesc cu cine sunt acum și felul meu e a fi. Dar eram curios cum aș arăta cu ele.

Am făcut-o de dragul experimentului și… atunci m-a lovit!

Acum înțeleg de ce femeilor le place la shopping chiar dacă nu cumpără nimic!

Înțeleg de ce bărbaților nu le place acest proces și au cumpărăturile mai „tehnice”!

Este un proces de explorare a lumii emoționale, de fapt.

Vorbesc de acel proces în care o femeie se plimbă meticulos, ia o haină, o studiază, apoi o probează, stă în fața oglinzii minuuuute întregi să observe toate detaliile, toate combinațiile și apoi se decide că… nu cumpără nimic.

Și este perfect normal!

Femeile sunt în contact cu propria lume emoțională. Este o lume fluidă, schimbătoare, adaptabilă și imprevizibilă. Este o lume de o bogăție inimaginabilă pentru noi bărbații.

Femeile simt nevoia să exploreze această lume infinită. Ele sunt dispuse să devină pentru câteva minute „altcineva” prin îmbrăcăminte sau accesorii. Acel „altcineva” le permite să se cunoască mai bine, să descopere nuanțe de stări, atitudini care fac parte din bogăția lor interioară.

Evident, nu vorbesc despre cazurile în care shoppingul este un proces prin care fugi de realitate și o încercare disperata de a găsi ceva care să umple un gol. Despre asta… vorbim altădată.

În schimb, noi bărbații, deoarece nu suntem aproape deloc în contact cu lumea noastră emoțională, nu simțim aceiași nevoie de a explora. Pentru noi este simplu: am nevoie de o pereche de blugi.

Totul pare foarte simplu, eficient, rațional.

Și așa reușim să ne conservăm șabloanele emoționale.

Așa ne conservăm convingeri, imaginea de sine, comportamente.

Acesta este unul din motivele pentru care bărbații se schimbă mult mai greu decât femeile.

Deoarece noi nu suntem nici măcar curioși cum ar fi să fim diferiți. Cum ar fi să arătăm diferit.

Pentru femei, shoppingul poate fi o cale prin care să se descopere și exploreze pe sine.

Pentru bărbați, shoppingul este o soluție care rezolvă niște probleme specifice.

Femeile simt nevoia să exploreze, să aprofundeze și să experimenteze.

Bărbații simt nevoia să rezolve o problemă.

Cum ar fi să mai schimbăm rolurile? Doar de dragul de a experimenta…

Oare cum ar fi ca și noi bărbații să ne permitem să testăm alte ipostaze decât „eu așa mă îmbrac”, iar femeile să testeze cum este să te decizi ce cumperi, înainte de a explora toate variantele?

Ce zici? Ai vrea să încerci?

Tu cum te comporți la shopping? Experimentezi? Îndrăznești să probezi lucruri cu totul diferite, în zile diferite? 🙂

Cu alte cuvinte, unii dintre noi ar prefera să încheie socotelile cu viața decât să iasă să vorbim în fața unui public larg, indiferent de subiect.

Aceasta situație, cu “greutate” emoțională, era firesc să fie dezbătută într-un episod din Podcastul de EQ.

Dacă nici eu, cu sute de conferințe susținute în fața a zeci de mii de oameni, nu știu și nu înțeleg cum se simt emoțiile vorbitului în public… demisionez din funcția de speaker! 🙂

Glumesc!

Nu glumesc, însă, când spun că am trăit această frică pe pielea mea.

Și toate conștientizările mele le-am pus în noul episod din Podcastul de EQ.

Ascultă-l acum.

Siiiii! 🙂 Daca esti utilizator de iTunes, de azi poti sa il asculti si acolo. O simpla cautare pe Itunes a frazei “Podcastul de EQ”, vei gasi toate episoadele publicate pana acum.

Audiție plăcută!

Dar ce știu și cred cu tărie, este că fiecare poveste poate avea un scenariu frumos, daca alegi să-l scrii conștient.

Apropo de acest lucru, nici poveștile fiecaruia din echipa noastră nu seamănă.

Fiecare a început diferit, a avut schimbări de situații dar mă bucur să spun ca fiecare continuă pe un scenariu pozitiv. 🙂

Azi, încă una dintre colegele mele iti spune cum s-au petrecut lucrurile… in filmul ei. 🙂

Citește mai jos…

“Dacă cineva m-ar întreba care sunt filmele mele preferate, aș spune: ale mele!

Pentru că sunt foarte bună la a-mi face scenarii și… partea cea mai interesantă este că finalul e mereu neașteptat.

Acum trei ani, într-o dupămasă eram într-o sală de curs cu o mână de oameni. Cu energia rămasă de peste zi, ascultam ce spunea Zoltan. Era prima dată când auzeam noțiunea de Inteligență Emoțională. Mă intriga. Am fost mereu o persoană emoțională și cel puțin cât fusesem copil, mi-era foarte greu să îmi gestionez emoțiile.

Și încă de la primul curs mi-am dat seama că îmi descopăr gânduri, idei, emoții de care până atunci nu eram deloc conștientă. Entuziasmată în sinea mea, mi-aduc aminte cum sprijinindu-mi obrazul în palmă, mi-am spus: Ce frumos! Să poți lucra atât de îndeaproape cu emoțiile oamenilor și să-i ajuți să se cunoască pe ei. Mi-ar plăcea să fac asta.

Un an și jumătate mai târziu, universul mi-a răspuns. Am ajuns în echipa Refleqt. Era un început plin de așteptări din partea mea. Locul în care orice nu-mi reușise până atunci, trebuia să prindă formă. Nu se putea altfel. Eram prea convinsă că nimic nu e întâmplător și e ceva mai mult… legat de jobul ăsta.

Surpriză însă! Lucrurile nu au decurs deloc după scenariul meu. Mă suisem de fapt într-un rollercoaster emoțional și nu știam ce mă așteaptă. Credeam că am trăit suficient până acum încât să știu cine sunt și ce-mi doresc de la viață. Însă pe măsură ce am început să-mi studiez reacțiile, să-mi identific emoțiile din spatele lor, mi-am dat seama că abia acum fac cunoștință cu adevărat cu persoana la care mă uit zilnic în oglindă.

Am trăit emoții de toate felurile, de la bucurie la tristețe profundă și dezamăgire. Totul a culminat cu faptul că uneori mi-era greu să merg la birou doar pentru că acolo de fapt, mă întâlneam cu cineva, de care o vreme nu mi-a plăcut: cu mine. Acea eu, din spatele aparențelor care mă trecea prin stări prin care nu voiam să trec, care mă făcea să iau decizii inconștiente, care dădea vina pe alții pentru ce i se întâmpla, care uita să iubească oamenii pentru ceea ce sunt, pentru că nu se iubea nici pe ea.

A fost un proces bulversant dar a devenit acum un proces de care mă bucur în fiecare zi. Conștiența te face umil dar bogat. Nu aș schimba nimic. Am ajuns să mă uit cu drag la mine, să accept că unele lucruri le fac mai puțin bine dar altele îmi ies grozav. Am învățat că iubirea adevărată e atunci când iubești un om așa cum e, nu cum vrei tu să fie. Nu mă mai supăr (așa des) că sunt iute la vorbă ca tata sau mă emoționez ușor ca mama, deopotrivă am luat multe calități minunate de la ei. Și relația noastră e mai echilibrată ca oricând.

Cum spuneam, nimic nu e întâmplător. Și dacă a fost nevoie ca lucrurile să se-ntâmple așa pentru ca acum să știu cu adevărat cine sunt, le îmbrățișez cu recunoștință. Sunt profund convinsă că emoțiile pe care le trăim sunt temelia a cine suntem și cine putem fi. Tocmai de aceea, este esențial să le trăim conștient. Și cele plăcute și cele neplăcute. În fiecare zi. Asta înseamnă Inteligența Emoțională.

Procesul meu continuă. Încă mai am zile în care mă cert pe mine, încă mai repet greșeli, încă mă mai descopăr. Dar nimic nu se compară cu sentimentul că ți-ai învins o teamă, că ai avut curaj să recunoști cine ești, cu intenția de a fi un TU mai bun în fiecare zi. Ți-o datorezi ție.

Schimbările care fac diferența îți vor cere timp. Acordă-l cu încredere. Îți vei mulțumi într-o zi.

Cu iubire și conștiență,

Michelle”

P.S.: To be continued… 🙂

În acest an am început să mă pun în situații de mai multe feluri, prin care să duc cunoștintele mele către public.  

Episoadele din Podcastul de EQ, toate produsele noi de pe Shop, live-urile de pe Facebook, evenimentele gratuite din toată țara, toate au fost căi prin care încerc să ajung la tine și la fiecare dintre cei care își doresc să descopere ce este inteligența emoțională.

Și pentru că am observat ca toată munca mea și a echipei a fost primită cu plăcere de publicul nostru, adică și de tine, am considerat că cel mai potrivit cadou, de la noi, pentru tine ar fi exact ăsta: un audiobook.

“Altfel de obiective S.M.A.R.T” este un material audio care poate să schimbe felul în care închei acest an și, sper sincer, să schimbe felul în care ai să începi 2018.

Tot ce ai de făcut este să downloadezi materialul printr-un click pe link-ul ăsta:

DOWNLOAD AUDIOBOOK

ATENTIE! Link-ul ramane valabil DOAR 7 ZILE. După aceste 7 zile devine inactiv și nu ai să mai poți să descarci audio-book-ul.

Te rog, bucura-te de acest cadou. Fă-ti timp să-l il asculti. Ia-ti notite. Dă-l și altora. Oricui vrei tu. Doar folosește-l.

L-am înregistrat cu tare mult drag.

De Craciunul asta, pretuieste-te pe tine! Si apoi, din iubirea de sine, dă-le și altora. Așa, faci lumea asta mare un loc mai bun.

SĂRBĂTORI FERICITE!

Zoltan & echipa Refleqt

Și cum mie îmi place să dau exemple din experiența personală, azi am să-ți povestesc o situație prin care am trecut (cu bine!) de curând.

Acum două săptămâni a fost Cluj Fashion Week. Am fost invitati la eveniment de către un prieteni apropiat, Ovidiu Lădar, cel care este și consultantul meu în materie de vestimentație.

Acest gen de evenimente nu sunt neapărat stilul meu și, probabil, nu aș fi participat dacă nu avea și el de prezentat o colecție Louis Purple, pregătită împreună cu echipa lui.

Eram foarte curios să văd cum se desfășoară o asemenea prezentare și ce au pregătit ei. Așa că le-am făcut o vizită în culise, înainte de prezentarea colecției.

În timp ce se îmbrăcau modelele care urmau să intre pe „catwalk”, îmbrăcați în costumele alese, eu povesteam cu Ovidiu și, așa ca-ntre prieteni, i-am zis în glumă: „Eu sunt îmbrăcat în Louis Purple tot. Am cămașa de la voi, pantalonii de la voi, paltonul, eșarfa, chiar și șosetele. Eu nu ar trebui să ies acolo!?” 🙂

Evident că am râs cu toții. Era o poantă bună. Doar că…  el m-a întrebat dacă într-adevăr vreau să ies.

Fără să ezit i-am spus “Da, vreau să defilez și eu acolo!”

Și pe măsură ce se apropia momentul respectiv, am început să am emoții.

Dacă ar fi să gândești „logic”, apare întrebarea: De ce să ai emoții, Zoltan, în condițiile în care ai vorbit în ultimii ani în fața a aproape 40 de mii de oamenii? Cu ce te afectează o sală cu aproximativ 200 de persoane, când nici măcar nu trebuie să vorbești?

Și uite așa ne stricăm relația cu propria persoană. Cu întrebări de acest gen… „Logice”.

A ieși din zona de confort NU înseamnă să faci lucruri neobișnuite, noi, sau periculoase.

A ieși din zona de confort înseamnă să faci lucruri unde STAREA ta este de disconfort.

Pentru mine este o obișnuință să vorbesc în fața a sute de persoane. Chiar și așa, am o stare de disconfort timp de câteva minute până când creierul meu scanează tot publicul, până când ne conectăm și ne „armonizăm”. Este un proces perfect normal și firesc

Însă… să ies pe scenă la o prezentare de modă, e cu totul altceva.

În primul rând, toți băieții aveau 1,80 înălțime, musculoși, aranjați, dichisiți. Iar eu, 1,68, simpatic, așa, dar total imperfect după standardele industriei.

Ei păreau să știe perfect ce au de făcut, fuseseră pe scena respectivă de mai multe ori în acea seară. Eu tot întrebam unde trebuie să mă opresc, ce trebuie să fac, până la un moment dat Ovidiu mi-a spus: “Fă ce vrei că oricum te descurci…”.

Asta mă stresa și mai tare.

Cătălin Botezatu era cel care dirija modelele și le spunea când să intre. Când m-am apropiat de el, i-am spus: „E prima dată pentru mine, te rog, fi tandru.” Am râs împreună și mi-a zis: „Acum!”.

Sunt obișnuit cu scena, cu oamenii. Cu o scenă care este doar a mea, pe care vorbesc, unde este liniște și sala este luminoasă. Acesta este contextul în care creierul meu emoțional se simte confortabil.

Aici, era o sală într-un întuneric total, reflectoare în ochi, de abia vedeam unde pășesc, muzica bubuia și eu defilam… Total opusul e ce era confortabil pentru mine.

Dacă ți se pare banal, îți recomand să încerci.

Rațional, totul este foarte simplu: intri, te învârți de două ori și ieși.

Emoțional, e cu totul altă poveste.

Ce vreau să înțelegi este că procesul se întâmplă la fel, în orice situație în care simți că emoțiile te iau pe sus. Te zbați, lupți cu propriile emoții, pentru că nu este „logic” felul în care reacționezi.

Și pare foarte simplu să ne dăm unul altuia sfaturi… „Ce e așa de greu? Ia o decizie și fă o schimbare!”.

Dar nu prea am întâlnit oameni care să nu se confrunte cu probleme pe care nu le pot rezolva sau în război cu o decizia pe care e greu să și-o asume.

Și cu toate acestea, refuzăm să vedem ceea ce este evident și nu avem niciun pic de respect față de această lume emoțională. Pentru că e mai simplu să spunem că nu are „logică”.

Ba da. Are. Și încă una mai simplă și mai naturală decât „logica” cu care ne împingem la limită, ne stresăm, ne agităm și îi disperăm pe cei din jurul nostru cu recomandări inteligente.

Logica asta arată destul de simplu:

1. Dacă nu ai trecut printr-o situație asemănătoare, va apărea teama și reținerea. Nu încerca să te convingi că nu ar trebui să apară, este normal. Cu cât te lupți mai mult, cu atât mai nasol va fi pe termen lung. Acceptă starea, spune-ți că este firesc și antrenează-te pentru a putea gestiona reacțiile corpului tău și ale minții tale la aceste emoții puternice.

2. Dacă ai trecut deja printr-o situație asemănătoare și nu te-ai simțit bine (câtuși de puțin), poți să te aștepți la reacții emoționale neplăcute. Din nou, nu încerca să te amăgești că „de data asta va fi bine”. Nu o să fie doar pentru că te-ai decis tu „logic”. Dacă în schimb, ai grijă de tine, accepți că nu îți este ușor, că ai nevoie de ajutor (din partea ta și poate susținere de la alții), o să iți fie din ce în ce mai bine în același context.Asta înseamnă să îți vindeci treptat trecutul.

Oricum ar fi, creierului tău nu îi va plăcea necunoscutul. Este firesc.

Ce poți face este să te antrenezi.

Am ales să urc pe acea scenă sau „catwalk”, pentru a avea o experiență diferită.

Am ales să am această experiență diferită pentru a adăuga la alte zeci de experiențe diferite, unde creierul meu se simțea amenințat.

Prefer să mă antrenez într-un mod intenționat, fiind în siguranță, pentru a ajunge să controlez această stare care se numește teamă.

Pentru mine dezvoltarea autocontrolului înseamnă să faci în viața de zi cu zi antrenamentul, nu citind seara o carte. Asta poate fi un antrenament mental bun.

Testul transformării tale nu va fi acasă, în pat sau la birou în timp ce citești.

Va fi în situații reale, cu oameni reali. Acolo ne dăm, cu toții, examenele.

Ca urmare, ori te pregătești zilnic „pe teren”, ori vei rămâne cu teoriile și vei pica examenul practic.

Tu ce alegi să faci?

Daca relația ta de cuplu ar putea fi descrisă de titlul unei cărți, care ar fi acela?

Război și pace? Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război? Un veac de singurătate? 🙂

Știu, sunt o mulțime de opțiuni și cu siguranță ce alegi tu, nu e neaparat și alegerea partenerului / partenerei de cuplu.

De ce?

Pentru că de foarte multe ori, atât noi bărbații, cât și femeile din viața noastră, vedem lucrurile din unghiuri opuse. Simțim și resimțim iubirea diferit, unul față de celălalt. Dar chiar și așa, ne căutăm și ne alegem partenerul/a, în pofida acestor diferențe.

Dar mai bine ascultă Podcastul de EQ de azi și vei înțelege mai bine cum se manifestă tiparele de atașament emoțional.

Dacă la finalul podcastului, ai avut cel puțin un moment de “Aha!”, zi-ne și nouă într-un comentariu.

Sunt curios în care din tipare te regăsești și în care o / îl regăsești pe ea / el.

Audiție plăcută!

Despre situații la birou, despre obiceiuri și stilul de viață, despre ce “ar fi bine” să mănânci sau nu, despre gradinița la care să-ți duci copilul…și lista poate continua.

Și asta se întâmplă pentru că suntem diferiți și vedem lucrurile diferit. Nimic neobișnuit până aici, am putea spune.

Până când o discuție de acest fel ne creează stări de frustrare și ne afectează comunicarea cu cei din jur. Să nu zic ne strică relațiile.

Bănuiesc ca nu e ușor si probabil de cele mai multe ori, în astfel de momente, renunți la “lupta verbală” și abandonezi subiectul. Dar rămâi cu frustrarea că nu înțelegi cum celălalt vede atât de diferit situația.

Dacă ți-aș spune că nu există părere bună sau rea, ci doar diferită.

Știu că este un subiect amplu și implică multe stări emoționale contradictorii.

Și pentru că voiam să fiu sigur că reușesc să acopăr subiectul cât pot de bine, am înregistrat un nou episod din podcastul de EQ numai despre asta.

Mai bine de jumatate de oră eu și colega mea, trecem prin diverse situații “opuse” în discuția noastră. Cam la fel de opuse, precum alb și negru.

Fie ca vorbim de situații petrecute la birou, de probleme din relație (o, și câte sunt acolo 🙂 ) sau pur si simplu felul în care îi vedem și adesea “judecăm”, pe cei ce se comporta diferit de noi.

Sună interesant, nu? Și pentru mine a fost interesant și intens, cum îmi place mie să spun.

Dar n-ar fi fain să poți să accepți relaxat, părerea celuilalt și în același timp să ajungeți la un numitor comun?

Știu, sună imposibil acum, dar crede-mă că se poate. 🙂

Ascultă podcastul de azi și s-ar putea să fii de acord cu mine la final.

Dacă nu vei fi de acord, aștept să-mi spui asta într-un comentariu. 😉

Audiție plăcută!

Zoltan

Înțelegeai și nu prea, cât de practică este, și te frământai dacă-ți poate rezolva problemele tale. Erai confuz, poate.

Stai liniștit/ă. 🙂

Fiecare dintre noi am trecut prin asta. Când spun “noi”, mă refer la mine, cât și la fiecare dintre colegii cu care lucrez și care are propria lui “relație”, în continuă dezvoltare, cu Inteligența Emoțională.

Îți spuneam săptămâna trecută, că a venit rândul nostru să-ți spunem ce schimbări a făcut EQ-ul pentru noi.

Așa cum mie mi-a luat ani de studiu, cărți citite, sute de ore de coaching cu oameni, să simt, să văd la mine și în alții, efectele dezvoltării EQ-ului, așa are nevoie fiecare să înțeleagă din propriile-i experiențe, dacă îl ajută sau nu.

Dar ca să înțelegi despre ce vorbesc când spun că fiecare își urmează propria “călătorie”, citește povestea de mai jos a colegei mele.

Lucrăm împreună de ani de zile, așa că a avut mult timp la dispoziție să se lămurească care-i treaba cu Inteligența Emoțională, s-o aplice concret și să-și facă o părere proprie despre cum o poate ajuta.

Fiecare trece prin etape în acest proces, mai simple sau mai grele, dar ce mă bucură este că niciunul nu renunță și perseverează.

“Inteligența emoțională…Ce-i aia maică?

Dacă ai participat la cel puțin un eveniment organizat de noi, în ultimul an, cu siguranță ai auzit această întrebare în timpul prezentării. ☺

Este o întrebare pe care mi-am adresat-o și eu, înainte să particip pentru prima dată la o conferință susținută de Zoltan pe această temă (s-a întâmplat cu aproximativ un an înainte să ajung la Refleqt). Am plecat de acolo și mai confuză decât eram la început, pentru că mintea mea se blocase la o definiție…“Inteligența Emoțională înseamnă un set de abilități..”. Cum adică, un set de abilități?

Odată ce am început să lucrez cu Zoltan, având acces la cunoașterea lui și la el ca și coach, am avut ocazia să aprofundez conceptul. Și să aplic ceea ce am considerat  că mi se potrivește și am nevoie. Iar asta m-a ajutat să evoluez, atât pe plan profesional cât și personal.

EQ m-a ajutat să am mai multă încredere în mine, să fiu mai relaxată, să reușesc să privesc obiectiv anumite situații, ceea ce m-a ajutat să îmi schimb perspectiva și să acționez altfel. Să fiu orientată pe soluții… și lista poate continua.

M-am gândit să redau și câteva exemple concrete sau revelații care au venit odată cu aplicarea EQ-ului în cazul meu. ☺

Imaginează-ți că e vineri seara, ora 20:00, când primești un telefon de la un colaborator care te anunță că s-ar putea să “vină sfârșitul lumii”. Dacă s-ar fi întâmplat asta în urmă cu 2 ani, probabil că nu m-aș fi putut bucura deloc de weekend, fiind stresată din cauza că “s-ar putea să”…În mintea mea s-ar fi derulat diverse scenarii pesimiste cu privire la acea situație și nu aș fi fost în stare de nimic. Ce am făcut în schimb, a fost să îmi adresez câteva întrebări : “Pot să fac ceva acum ca să schimb situația? Nu…ok. Ce se întâmplă dacă vine sfârșitul lumii?…”. Până la urmă situația s-a rezolvat iar ceea ce m-a bucurat enorm de mult a fost faptul că am reușit să îmi petrec weekendul în liniște și relaxare, fără să îmi consum energia fiind stresată. 

Până acum am avut ocazia să interacționez cu foarte mulți oameni, de toate tipurile. S-a intamplat de multe ori să mă întreb “Cum poate X să facă așa ceva? Cum poate Y să spună asta? Ce e în mintea lui? Nu înțeleg cum e posibil să…”. Până când am înțeles faptul că fiecare om are adevărul lui, iar în lumea lui e firesc să fie/să se comporte așa. Când vezi lucrurile din această perspectivă, nu îți mai consumi din energie enervându-te. Sau având alte stări negative. Cel mult, te miri, te minunezi și mergi mai departe. Și dacă totuși te enervezi, nu te ține mult. ☺

Mulți oameni cred că atunci când îți dezvolți inteligența emoțională ar trebui să nu mai ai stări negative. Ceea ce e imposibil, din punct de vedere biologic. ☺ Și totuși, mulți oameni consideră că așa ar trebui să fie tot timpul, pozitivi.

Într-o zi am avut o revelație legată de acest subiect. Ieșisem de la birou și am decis să merg pe jos până în centru. În timp ce mă plimbam, mă certam în capul meu cu cineva. La un moment dat, m-am gândit: “Sunt nervoasă și știu ce să fac ca să îmi schimb starea…dar nu vreau să fac asta. Vreau să fiu nervoasă!” Atunci am conștientizat faptul că, există în mine o “dependență” de stări negative. Mi-am dat seama că pentru noi e firesc să fim nervoși, triști, supărați etc. și considerăm că avem tot dreptul să fim așa atâta timp cât avem motive raționale pentru aceste stări. Vedem și la alții și ni se pare normal să ne enervăm în anumite situații. Iar apoi, ni se spune că ne putem schimba starea, în mod conștient și noi ar trebui să fim pur si simplu…fericiți? Să nu ne mai enervăm? După cum am menționat mai sus, e imposibil d.p.d.v. biologic să fim doar fericiți, doar calmi, doar pozitivi.

Însă, atunci când avem o stare negativă, putem alege conștient să ne schimbăm starea…până ajungem să stăm cât mai puțin în acea stare. E greu. Mie personal nu mi-e ușor să fac asta, dar merită încercat.

Când aplici inteligența emoțională devii mai conștient de ce se întâmplă în tine la nivel emoțional, iar această autocunoaștere vine cu abilitatea de autocontrol și schimbare. Să îți dezvolți inteligența emoțională poate să fie o adevarată provocare.

Te ajută să te descoperi pe tine și îți dă puterea să “îți faci față”  atunci când vrei să te autodepășești.”

M.B.

Dacă vrei să ne spui cum a fost pentru tine când ai descoperit Inteligența Emoțională, chiar te rog s-o faci.

Abia așteptam să citim păreri.

Ne bucuram, suntem si noi, oameni. 🙂

Rezultatele tale și ale oamenilor cu care intru în contact, “ne hrănesc” motivația, mie și echipei, și ne aduc aminte de ce alegem, fiecare din noi, să lucrăm cu EQ.

Dar zilele trecute, ne-am întors privirea “în oglindă”. Către noi, cei din echipa Refleqt.

Către rezultatele noastre și cum ne-a schimbat pe noi, Inteligența Emoțională.

Așa că ne-am facut curaj și am decis să ne spunem povestea. Fiecare. În felul său, în cuvintele lui, în simțirile lui, așa cum a început cu descoperirea Inteligenței Emoționale.

Și cum încă mai continuă.

Sunt gânduri personale, expuse pentru prima dată, mai curajos sau mai timid.

Sper să empatizezi cu noi.

Suntem si noi, oameni. 🙂

“Pentru mine, Refleqt nu a reinventat roata. M-a învățat să conduc mașina pe drumuri pe care până acum nu le vazusem. 🙂

Refleqt nu e singura firmă care se ocupă de promovarea EQ-ului, iar Zoltan nu este primul vorbitor care abordează tema asta. Nu, sunt sute de resurse pe internet și în biblioteci care abordează tema, oferă informații bazate pe studii și cercetări, zeci de ani de muncă pentru a descoperi tainele creierului uman.

Știind asta, de ce am ales Refleqt? Pentru că am vazut în spate o echipă dedicată și un vorbitor care și-a concentrat ultimii ani asupra studierii tuturor acelor resurse, pentru că, da, cam atâta i-ar lua unui om să descopere și să înțeleagă cât de cât ce înseamnă EQ.

Nu am învățat în Refleqt multe informații noi, însă am descoperit un cadru unde, timp de un an și jumatate, împreună cu alți oameni ca și mine, cu bune și rele, care au calități și defecte, am putut învăța mai multe despre mine și cei din jurul meu. Am descoperit un context în care oamenii nu se zgârcesc să ofere și celor din jur bucățica de informație pe care o cunosc și frântura de experiență de care dispun. Ci sunt dornici ca acea informație să fie cercetată, analizată, dezvoltată, și dusă în punctul în care e de folos, nu rămâne pe un raft prafuită.

Și asta consider eu că a fost ceea ce am primit de la Refleqt. Disponibilitatea de a lucra, cot la cot, pentru a transforma niște idei în realitate, de a nu lua “de-a gata” informațiile care ne bombardează de peste tot.

Însă nu cred că Inteligența Emoțională poate face o diferență în viața unor oameni care nu sunt dornici de a se lăsa ajutați.

Nu m-ar fi ajutat cu nimic, daca nu m-aș fi ajutat și eu pe mine. Dacă nu aș fi luat ce îmi oferă, să aplic și să descopar dacă este adevărat sau nu. Recunosc, unele lucruri învățate în Refleqt mi s-au potrivit, altele nu. Însă ce e mai de folos, o idee simplă care poate îmi schimbă viața dacă o aplic, sau 100 de idei care nu au niciun impact și trec pe lângă mine?

Probabil că aș fi reușit să îmi repar o relație dureroasă și prin alte metode, însa prin EQ consecințele s-au propagat în toate relațiile mele. Pentru că mi-am dat seama că dacă schimb eu un lucru mărunt, viața e ca un joc de puzzle – vor fi consecințe mici, dar cu bucurii mari în timp. Iar dacă schimb acel lucru mărunt în interacțiunea cu toate persoanele din viața mea, s-ar putea să le fac și lor viața mai frumoasă.

Așadar, nu cred că Refleqt este o firmă de “știri” despre EQ. Nu este rolul ei să le ofere clienților cele mai spectaculoase informații, ci să îi ajute să se ajute singuri.

I.”

Am tras aer in piept, ne-am gândit.

Și am pus pe foaie, întreaga echipă, motivele pentru care fiecare dintre noi alege să își dezvolte inteligența emoțională.

Am scris sute de idei!

Îți împărtășim și ție aici, o primă parte din conștientizările noastre.

Așa ne-am adus aminte de ce venim în fiecare dimineață la birou:

Dacă îți dezvolți inteligența emoțională…

1. Devii conștient de propria persoană.
2. Înveți să gestionezi stresul.
3. Îți poți controla emoțiile.
4. Te cerți mai puțin.
5. Înțelegi de ce ai făcut lucrurile într-un anume fel până acum.
6. Îți faci timp pentru lucrurile care contează cu adevărat.
7. Înveți să relaționezi cu ceilalți.
8. Îți antrenezi optimismul.
9. Ești mai motivat să faci ce trebuie făcut.
10. Ai mai multă încredere în tine.
11. Devii mai disciplinat.
12. Ești mai tolerant cu cei din jur.
13. Relația de cuplu se îmbunătățește.
14. Te pregătești pentru viitor.
15. Îi poți ajuta pe alții.
16. Ai răbdare până obții ce vrei.
17. Vei fi un părinte mai conștient.
18. Gestionezi mai bine schimbarea.
19. Îți accepți părinții mai ușor.
20. Te accepți cu părțile mai puțin bune.
21. Crești în carieră.
22. Poți să faci mai mulți bani.
23. Îi înțelegi mai bine pe ceilalți.
24. Crești și evoluezi.
25. Înveți să-ți cunoști limitele.
26. Înveți să alegi lucrurile care sunt importante pentru tine.
27. Îți asumi mai multă responsabilitate pentru viața ta.
28. Înveți să-i ierți pe ceilalți.
29. Conștientizezi consecințele acțiunilor tale.
30. Ești stăpân pe tine când situația o ia razna.

Ai un motiv de adăugat?

Pune-l într-un comentariu mai jos. Completăm lista și găsim mii de motive pentru care merită să descoperi EQ! 🙂

Zoltan