Inseamna experiente care trec pe langa noi. Adica ai o reactie, dar deja se petrece ceva si urmeaza alta reactie, alte stari. Prima insa nu a disparut, ci a “alunecat” i memoria pe termen lung, pe care reierul emotional o foloseste in luarea deciziilor.
Prelucrarea consta in momente de constientizare a emotiilor, reactiilor, starilor tale, apoi macar un minim de efort sa le schimbi pe cele care nu sunt constructive. 🙂

Important este ca acum ca am costientizat, sa si facem ceva! 🙂

Pas cu pas, dar cu siguranta! 🙂

Multumesc Bogdan, apreciez feedbackul si ma bucur ca te-am “prins” cu articolul! 🙂

Multumesc Ana! 🙂

Multumesc mult Sinziana, iti recomand sa folosesti cate ceva din informatii, ca sa recapeti macar un pic motivatia. Apoi, se mai schimba ceva in perspectiva, creste motivatia, se schimba din nou ceva… asa se face schimbarea profunda, pas cu pas. 🙂

Este adevarat, nivelul de energie, conteaza foarte mult. Dar ca sa ai un nivel bun de energie, alimentele obisnuite nu sunt nici pe departe suficiente, iar niste suplimente intr-adevar eficiente, care sa te ajute, costa. Un serviciu de care te tii pentru supravietuire nu iti ofera de regula resursele financiare ca sa faci fata la astfel de cheltuieli. Cafeaua este ieftina, dar pe termen lung are efecte din ce in ce mai slabe. Asa ca intri intr-un cerc vicios, in care te tarasti ca un zombi in fiecare dimineata la serviciul pe care il urasti, fiindca nu ai alta alegere.

Din fericire, autoanaliza nu costa bani, si orice emotie negativa detectata si inteleasa iti elibereaza o particica din energia blocata pana in acea stare negativa 🙂

Autoanaliza si introspectia te pot ajuta si sa iti precizezi mai bine valorile. Majoritatea omenilor traiesc cu iluzia ca au anumite valori – pentru cei mai multi primeaza confortul si siguranta – adica tot un fel de supravietuire, daca stai sa te gandesti…

Faptul de a nu avea niste valori clare te face prizonierul acelora care stiu mai bine ce vor de la viata, pentru ca tu ajungi sa-i substitui in inconstientul tau cu parintii tai, si astepti ca ei sa iti ofere solutia pentru supravietuire.

De ce mi-au trebuit 12 ani ca sa ma hotarasc sa plec… Dupa ce am schimbat mai multe joburi, si am ajuns sa ma lovesc de exact aceleasi probleme, mi-am dat seama ca nu e suficient doar sa merg in alt loc ca sa-mi schimb viata. Am luat decizia sa nu plec niciodata la suparare. Am cautat sa inteleg in ce fel ma afecta serviciul – atat din punctul de vedere al problemelor emotionale nerezolvate, cat si al unor valori insuficient conturate… Am facut niste sacrificii si am cumparat niste suplimente alimentare de calitate, care m-au ajutat foarte mult cu nivelul de energie… Am cautat sa imi clarific nu doar motivele pentru care plecam, dar si directia in care voiam sa merg.

Daca mi-as fi permis sa apelez la un psiholog sau un coach, perioada cu siguranta s-ar fi scurtat. Mi-ar fi placut sa nu trebuiasca sa ajung pana la 48 de ani ca sa inteleg toate lucrurile astea, si sa am curajul sa ma arunc in necunoscut… Pe de alta parte, probabil ar fi fost la fel de greu, la orice alta varsta :)))

Multumesc si eu pentru e-mail , si cum Dumnezeu are planul lui pentru a pune acolo unde ne este locul , l-am citit fix dupa ce am primit astazi o oferta de munca in Cracovia .
Tot ce e mai bun vine catre noi .