“Nu mă mai împlinește.”
“Nu mă simt deloc motivat.”
“Nu mai am chef.”
“M-am săturat.”
“Abia mă târăsc dimineața…”

Și după toate astea iese la iveală adevărata durere: Cu toate că simt toate astea, nu prea am de ales. Ca să supraviețuiesc, să trăiesc și să îmi susțin familia… trebuie să merg la lucru.

Ți-ai dat seama despre îți vorbesc în acest articol?

Nu mă simt deloc motivat la lucru, nu mai am nicio tragere de inimă să merg…

 

Discuțiile despre motivație sunt foarte prezente în activitatea mea pentru că mă întreabă oamenii de la conferințe, cei care vin online, la Webinarii, angajații din companiile la care susțin training-uri, managerii care îmi cer sfaturi pentru cum să crească cifrele în ultimele luni ale anului.

Despre miile de citate motivaționale și clipuri inspiraționale nici nu mai vorbesc.

Motivația sau lipsa ei a devenit durerea unei generații, pare-se. Generația care are multe oportunități, dar care nu știe cum să se conecteze la starea emoțională necesară ca să profite de ele.

Conflictul cel mai puternic nu este declanșat doar de lipsa acestei motivații. Ci de lipsa ei combinată cu gândul că pentru supraviețuire trebuie să mergi la muncă.

Să zicem că alegi să nu mergi la lucru. Sau mergi, dar nu-ți faci treaba așa cum știi că ai putea să o faci.

Apar niște consecințe. De cele mai multe ori consecințe neplăcute. Pe care, dacă le analizezi, ajungi la concluzia că e „recomandat” să mergi și să îți faci cât mai bine treaba.

În același timp, starea ta fizică și emoțională este, in unele zile, asemănătoare cu a unui zombi. 🙂

Cum gestionezi confuzia și afli ce ai de făcut? Folosești inteligența emoțională și îți afli limitele, valorile și apoi faci alegeri.

1. Cel mai important element care determină performanța și susține starea de motivație este nivelul de energie.

 

Unde greșești? Dacă ești și tu ca majoritatea oamenilor care m- au întrebat despre motivație, greșeala principală este că te aștepți să faci performanță 24 de ore din 24, 7 zile pe săptămână.

 

Mental, e posibil. Doar te prefaci că ești un robot și faci tot ce ai de făcut, iar și iar. Doar că… biologic, ești om. Nu ești robot și nu ai cum să fii un robot. Poți să-ți forțezi limitele și uneori poți să faci asta și să obții performanțe paranormale. Dar nu la infinit.

Știi și tu că la 20 și ceva de ani corpul se regenerează mult mai repede. Dar dacă doar tragi de el, îl forțezi constant și uiți să-i dai resursele de care are nevoie (hrană de calitate + odihnă de calitate), atunci mai devreme sau mai târziu corpul tău va ceda.

Când îți supra-soliciți corpul perioade îndelungate, provoci consecințe pe termen lung: în timp, procesele tale de regenerare scad în performanță, iar la 30 și un pic de ani ajungi să nu mai ai chef de viață, de muncă, de relații sau poate chiar ajungi în depresie.

Pe termen mediu și lung nivelul tău de energie, calitatea somnului, calitatea hranei pe care o mănânci determină nivelul tău de performanță.

De asta, primul lucru pe care trebuie să-l ai în vedere atunci când motivația ta scade, este să verifici nivelul tău de energie. Iar dacă îți dai seama că nu stai bine la acest capitol, creează-ți contexte în care să te odihnești.

 

“Niciodată să nu te culci supărat.”

 

2. Al doilea factor de demotivare sunt emoțiile și stările negative pe care nu le-ai prelucrat.

Nu subestima importanța „igienei” emoționale. Timpul NU o să le rezolve pe toate, surprinzător. Tot ce face timpul este să depună în memoria subconștientă întâmplările negative neprelucrate, de unde iese apoi la suprafață doar emoția.

Cum zice o vorbă din bătrâni: “Niciodată să nu te culci supărat.”

Imaginează-ți că la nivelul creierului emoțional fiecare situație este asociată cu o combinație de stări. Ele sunt plăcute sau neplăcute, nu există „neutru”. Toate stiuațiile prin care treci în fiecare zi la lucru (și nu numai) se stochează în memoria pe termen lung, împreună cu stările asociate fiecăreia.

Apoi, de fiecare dată când ești într-o situație oarecare, creierul tău compară respectivul context cu situații trecute și cu stările asociate lor. Cu cât păstrezi în tine mai multe situații stresante, deranjante sau poate frustrări, nemulțumiri, răni, tristeți, cu atât încărcătura negativă care iese la suprafață în fiecare situație nouă este mai „grea”, deoarece are asociate din ce în ce mai multe emoții negative.

Atunci când ai o stare „nașpa” la muncă, pe moment ești conștient / ă de ea pentru că încă o trăiești. Dar apoi vin alte situații, ai de lucru, trebuie să faci tot ce ai scris pe lista de sarcini. Trăiești alte stări și experiențe și pui „deoparte” acele stări.

Asigură-te că ai metode prin care să îți echilibrezi situațiile tensionate.

Dă drumul frustrărilor, supărărilor. Rezolvă-ți situațiile conflictuale cu persoanele alături de care lucrezi și învață cum să păstrezi o stare de detașare, de optimism și de bine interior.

Este singurul mod prin care poți să previ acumularea unei „greutăți emoționale”.

3. Conflictele cu sistemul tău de valori sunt o sursă puternică de tensiune și frustrare.

Pentru cei mai mulți oameni supraviețuirea depinde de salariul pe care îl câștigă. De asta, majoritatea alege să rămână la acel job chiar dacă frustrările se adună. Iar unii oameni nici măcar nu își dau seama că sunt iritați sau frustrați.

 

„Ce este important pentru mine la un loc de muncă?”

 

De cele mai multe ori, în mediul profesional, motivul principal al frustrărilor este reprezentat de conflictele de valori.

Problema are mai multe straturi:
– oamenii nu știu care le sunt valorile;
– dacă le știu, nu le pot obiectiva;
– uită cât de importante sunt și acceptă să facă unele compromisuri care, în timp, generează frustrare.

„Ce este important pentru mine la un loc de muncă?” – găsește răspunsul la această întrebare. Folosește experiențele anterioare și identifică ce îți dorești să ai într-un context de muncă și care sunt lucrurile pe care dacă nu le ai, apare frustrarea.

Gândește-te la contextul de muncă, spațiul în care lucrezi, oamenii alături de care lucrezi, remunerația.

Fă o listă cu toate „condițiile” pe care, dacă ți-ar sta în putere, le-ai cere la angajare. Ai curaj, îndrăznește și cere mult. Ca și cum ai putea să le primești. Iar după ce ai lista…

Fă o evaluare pentru fiecare: pe o scală de la 0 la 10, în ce măsură sunt împlinite aceste valori la actualul tău loc de muncă?

Dacă majoritate se află sub 5, ai o problemă.

Dacă iese oarecum echilibrat, adică o parte sunt împlinite, o parte nu, pune-ți întrebarea: „Compensează cele pe care le am la acest loc de muncă lipsa celor care lipsesc?”

Dacă răspunsul este „Da”, lecția ta e foarte simplă: ești bine acolo unde ești și tot ce trebuie să faci este să-ți schimbi starea. Să conștientizezi de fiecare dată când apare frustrarea că nu are sens să te consumi. Că cele 3 care te frustrează sunt mai puțin importante decât cele 7 care îți sunt împlinite în acel context.

În schimb, răspunsul „Nu” la întrebarea de mai sus te obligă să faci o alegere: schimbi locul de muncă, iar cel pe care îl alegi îți împlinește mare parte din valorile care contează pentru tine sau… rămâi unde ești și aștepți ca alții să se schimbe.

Motivația este o stare emoțională. Pe care o poți educa și te poți antrena să o simți, să o trăiești și să o aduci înapoi atunci când dispare.

Nu va fi totul roz, mereu, la locul de muncă.

Dar acum ai trei elemente pe care poți să le analizezi aproape matematic, ca să îți dai seama unde e problema. Folosește-te de indicatorii de aici ca să îți găsești motivația sau ca să îți dai seama când e momentul să schimbi felul în care lucrezi sau chiar contextul de muncă.

 

Cel mai important element care determină performanța și susține starea de motivație este nivelul de energie.
Al doilea factor de demotivare sunt emoțiile și stările negative pe care nu le-ai prelucrat.
Conflictele cu sistemul tău de valori sunt o sursă puternică de tensiune și frustrare.
Like
Like Love Haha Wow Sad Angry
731
Poate te-ar interesa si  [Pagini de Jurnal] Amânarea. Problemă sau soluție? (Part. I)