“Nu mă mai împlinește.”
“Nu mă simt deloc motivat.”
“Nu mai am chef.”
“M-am săturat.”
“Abia mă târăsc dimineața…”
Și după toate astea iese la iveală adevărata durere: Cu toate că simt toate astea, nu prea am de ales. Ca să supraviețuiesc, să trăiesc și să îmi susțin familia… trebuie să merg la lucru.
Ți-ai dat seama despre îți vorbesc în acest articol?
Nu mă simt deloc motivat la lucru, nu mai am nicio tragere de inimă să merg…
Discuțiile despre motivație sunt foarte prezente în activitatea mea pentru că mă întreabă oamenii de la conferințe, cei care vin online, la Webinarii, angajații din companiile la care susțin training-uri, managerii care îmi cer sfaturi pentru cum să crească cifrele în ultimele luni ale anului.
Despre miile de citate motivaționale și clipuri inspiraționale nici nu mai vorbesc.
Motivația sau lipsa ei a devenit durerea unei generații, pare-se. Generația care are multe oportunități, dar care nu știe cum să se conecteze la starea emoțională necesară ca să profite de ele.
Conflictul cel mai puternic nu este declanșat doar de lipsa acestei motivații. Ci de lipsa ei combinată cu gândul că pentru supraviețuire trebuie să mergi la muncă.
Să zicem că alegi să nu mergi la lucru. Sau mergi, dar nu-ți faci treaba așa cum știi că ai putea să o faci.
Apar niște consecințe. De cele mai multe ori consecințe neplăcute. Pe care, dacă le analizezi, ajungi la concluzia că e „recomandat” să mergi și să îți faci cât mai bine treaba.
În același timp, starea ta fizică și emoțională este, in unele zile, asemănătoare cu a unui zombi. 🙂
Cum gestionezi confuzia și afli ce ai de făcut? Folosești inteligența emoțională și îți afli limitele, valorile și apoi faci alegeri.
1. Cel mai important element care determină performanța și susține starea de motivație este nivelul de energie.
Unde greșești? Dacă ești și tu ca majoritatea oamenilor care m- au întrebat despre motivație, greșeala principală este că te aștepți să faci performanță 24 de ore din 24, 7 zile pe săptămână.
Mental, e posibil. Doar te prefaci că ești un robot și faci tot ce ai de făcut, iar și iar. Doar că… biologic, ești om. Nu ești robot și nu ai cum să fii un robot. Poți să-ți forțezi limitele și uneori poți să faci asta și să obții performanțe paranormale. Dar nu la infinit.
Știi și tu că la 20 și ceva de ani corpul se regenerează mult mai repede. Dar dacă doar tragi de el, îl forțezi constant și uiți să-i dai resursele de care are nevoie (hrană de calitate + odihnă de calitate), atunci mai devreme sau mai târziu corpul tău va ceda.
Când îți supra-soliciți corpul perioade îndelungate, provoci consecințe pe termen lung: în timp, procesele tale de regenerare scad în performanță, iar la 30 și un pic de ani ajungi să nu mai ai chef de viață, de muncă, de relații sau poate chiar ajungi în depresie.
Pe termen mediu și lung nivelul tău de energie, calitatea somnului, calitatea hranei pe care o mănânci determină nivelul tău de performanță.
De asta, primul lucru pe care trebuie să-l ai în vedere atunci când motivația ta scade, este să verifici nivelul tău de energie. Iar dacă îți dai seama că nu stai bine la acest capitol, creează-ți contexte în care să te odihnești.
“Niciodată să nu te culci supărat.”
2. Al doilea factor de demotivare sunt emoțiile și stările negative pe care nu le-ai prelucrat.
Nu subestima importanța „igienei” emoționale. Timpul NU o să le rezolve pe toate, surprinzător. Tot ce face timpul este să depună în memoria subconștientă întâmplările negative neprelucrate, de unde iese apoi la suprafață doar emoția.
Cum zice o vorbă din bătrâni: “Niciodată să nu te culci supărat.”
Imaginează-ți că la nivelul creierului emoțional fiecare situație este asociată cu o combinație de stări. Ele sunt plăcute sau neplăcute, nu există „neutru”. Toate stiuațiile prin care treci în fiecare zi la lucru (și nu numai) se stochează în memoria pe termen lung, împreună cu stările asociate fiecăreia.
Apoi, de fiecare dată când ești într-o situație oarecare, creierul tău compară respectivul context cu situații trecute și cu stările asociate lor. Cu cât păstrezi în tine mai multe situații stresante, deranjante sau poate frustrări, nemulțumiri, răni, tristeți, cu atât încărcătura negativă care iese la suprafață în fiecare situație nouă este mai „grea”, deoarece are asociate din ce în ce mai multe emoții negative.
Atunci când ai o stare „nașpa” la muncă, pe moment ești conștient / ă de ea pentru că încă o trăiești. Dar apoi vin alte situații, ai de lucru, trebuie să faci tot ce ai scris pe lista de sarcini. Trăiești alte stări și experiențe și pui „deoparte” acele stări.
Asigură-te că ai metode prin care să îți echilibrezi situațiile tensionate.
Dă drumul frustrărilor, supărărilor. Rezolvă-ți situațiile conflictuale cu persoanele alături de care lucrezi și învață cum să păstrezi o stare de detașare, de optimism și de bine interior.
Este singurul mod prin care poți să previ acumularea unei „greutăți emoționale”.
3. Conflictele cu sistemul tău de valori sunt o sursă puternică de tensiune și frustrare.
Pentru cei mai mulți oameni supraviețuirea depinde de salariul pe care îl câștigă. De asta, majoritatea alege să rămână la acel job chiar dacă frustrările se adună. Iar unii oameni nici măcar nu își dau seama că sunt iritați sau frustrați.
„Ce este important pentru mine la un loc de muncă?”
De cele mai multe ori, în mediul profesional, motivul principal al frustrărilor este reprezentat de conflictele de valori.
Problema are mai multe straturi:
– oamenii nu știu care le sunt valorile;
– dacă le știu, nu le pot obiectiva;
– uită cât de importante sunt și acceptă să facă unele compromisuri care, în timp, generează frustrare.
„Ce este important pentru mine la un loc de muncă?” – găsește răspunsul la această întrebare. Folosește experiențele anterioare și identifică ce îți dorești să ai într-un context de muncă și care sunt lucrurile pe care dacă nu le ai, apare frustrarea.
Gândește-te la contextul de muncă, spațiul în care lucrezi, oamenii alături de care lucrezi, remunerația.
Fă o listă cu toate „condițiile” pe care, dacă ți-ar sta în putere, le-ai cere la angajare. Ai curaj, îndrăznește și cere mult. Ca și cum ai putea să le primești. Iar după ce ai lista…
Fă o evaluare pentru fiecare: pe o scală de la 0 la 10, în ce măsură sunt împlinite aceste valori la actualul tău loc de muncă?
Dacă majoritate se află sub 5, ai o problemă.
Dacă iese oarecum echilibrat, adică o parte sunt împlinite, o parte nu, pune-ți întrebarea: „Compensează cele pe care le am la acest loc de muncă lipsa celor care lipsesc?”
Dacă răspunsul este „Da”, lecția ta e foarte simplă: ești bine acolo unde ești și tot ce trebuie să faci este să-ți schimbi starea. Să conștientizezi de fiecare dată când apare frustrarea că nu are sens să te consumi. Că cele 3 care te frustrează sunt mai puțin importante decât cele 7 care îți sunt împlinite în acel context.
În schimb, răspunsul „Nu” la întrebarea de mai sus te obligă să faci o alegere: schimbi locul de muncă, iar cel pe care îl alegi îți împlinește mare parte din valorile care contează pentru tine sau… rămâi unde ești și aștepți ca alții să se schimbe.
Motivația este o stare emoțională. Pe care o poți educa și te poți antrena să o simți, să o trăiești și să o aduci înapoi atunci când dispare.
Nu va fi totul roz, mereu, la locul de muncă.
Dar acum ai trei elemente pe care poți să le analizezi aproape matematic, ca să îți dai seama unde e problema. Folosește-te de indicatorii de aici ca să îți găsești motivația sau ca să îți dai seama când e momentul să schimbi felul în care lucrezi sau chiar contextul de muncă.
Cel mai important element care determină performanța și susține starea de motivație este nivelul de energie.
Al doilea factor de demotivare sunt emoțiile și stările negative pe care nu le-ai prelucrat.
Conflictele cu sistemul tău de valori sunt o sursă puternică de tensiune și frustrare.
Dacă îți dorești să înveți cum să gestionezi emoțiile armonios la locul de muncă și să ajungi să ai o carieră de succes, înscrie-te la Workshop-ul Intensiv susținut de Zoltan Veres:
Dezvoltă-ți cariera – Folosește inteligent emoțiile la locul de muncă.
Mai multe detalii găsești aici:
Multumesc mult pentru articol. Apreciez toate materialele pe care domnul Zoltan Veres le concepe.
Multumeeeeesc! 🙂
Buna Zoltan,
Mulțumesc pentru acest articol exact la momentul potrivit. Sunt acum în fața unei alegeri de a-mi schimba locul de munca si chiar eram in cautare de răspunsuri.
Apreciez mult ceea ce faci. Din perspectiva masurabila din care prezinți inteligența emoțională, as spune ca poate fi dea dreptul recunoscută ca stiinta exactă.
Succese si realizari in continuare.
Multumesc Mariana, succes si tie in directia pe care o alegi!
Buna, Zolan! 🙂
Deci ,am citit acum articolul tau si ma regasesc in el 100%, chiar sunt la munca acum…. si nivelul meu de energie este 0, de ceva timp chiar nu mai am nici un chef sa vin la job, sunt ca un “robotel” si simt ca nu am nici o valoare aici. Lucrez ca si consultant contabil la o multinationala de 2 ani si simt cu o forta incredibila nevoia de o schimbare pe plan profesional!
Articolul tau ma motiveaza si mai tare sa imi gasesc cat mai repede un alt job, sa reusesc sa ma linistesc si sa fac ceea ce imi place ( iubesc partea artistica) si toate articolele ce le postezi sunt extrem de folositoare!! Te felicit din suflet pentru ceea ce faci!! 🙂
Multumesc mult Sinziana, iti recomand sa folosesti cate ceva din informatii, ca sa recapeti macar un pic motivatia. Apoi, se mai schimba ceva in perspectiva, creste motivatia, se schimba din nou ceva… asa se face schimbarea profunda, pas cu pas. 🙂
Buna Zoltan 🙂 am vrut sa scriu, imi cer scuze ptr greseala 🙂
Merci mult! Super articolul!
Multumesc Ana! 🙂
Ce înseamnă “stări și emoții negative prelucrate”? Sau în ce constă prelucrarea??
Inseamna experiente care trec pe langa noi. Adica ai o reactie, dar deja se petrece ceva si urmeaza alta reactie, alte stari. Prima insa nu a disparut, ci a “alunecat” i memoria pe termen lung, pe care reierul emotional o foloseste in luarea deciziilor.
Prelucrarea consta in momente de constientizare a emotiilor, reactiilor, starilor tale, apoi macar un minim de efort sa le schimbi pe cele care nu sunt constructive. 🙂
Articolul acesta este foarte bine venit. Sincer, la multe din articol itesc titlurile, caracterele ingrosat si prima propozitie din paragraf Acum, am citit tot cap-coad.
Multumesc!
Multumesc Bogdan, apreciez feedbackul si ma bucur ca te-am “prins” cu articolul! 🙂
Buna ziua ,
Multumesc si eu pentru e-mail , si cum Dumnezeu are planul lui pentru a pune acolo unde ne este locul , l-am citit fix dupa ce am primit astazi o oferta de munca in Cracovia .
Tot ce e mai bun vine catre noi .
Pas cu pas, dar cu siguranta! 🙂
Ma regasesc din multe puncte de vedere in acest articol. Mi-au trebuit aproximativ 12 ani ca sa ma desprind de un job. Au fost multe liste de acest gen, si multe autoanalize.
Este adevarat, nivelul de energie, conteaza foarte mult. Dar ca sa ai un nivel bun de energie, alimentele obisnuite nu sunt nici pe departe suficiente, iar niste suplimente intr-adevar eficiente, care sa te ajute, costa. Un serviciu de care te tii pentru supravietuire nu iti ofera de regula resursele financiare ca sa faci fata la astfel de cheltuieli. Cafeaua este ieftina, dar pe termen lung are efecte din ce in ce mai slabe. Asa ca intri intr-un cerc vicios, in care te tarasti ca un zombi in fiecare dimineata la serviciul pe care il urasti, fiindca nu ai alta alegere.
Din fericire, autoanaliza nu costa bani, si orice emotie negativa detectata si inteleasa iti elibereaza o particica din energia blocata pana in acea stare negativa 🙂
Autoanaliza si introspectia te pot ajuta si sa iti precizezi mai bine valorile. Majoritatea omenilor traiesc cu iluzia ca au anumite valori – pentru cei mai multi primeaza confortul si siguranta – adica tot un fel de supravietuire, daca stai sa te gandesti…
Faptul de a nu avea niste valori clare te face prizonierul acelora care stiu mai bine ce vor de la viata, pentru ca tu ajungi sa-i substitui in inconstientul tau cu parintii tai, si astepti ca ei sa iti ofere solutia pentru supravietuire.
De ce mi-au trebuit 12 ani ca sa ma hotarasc sa plec… Dupa ce am schimbat mai multe joburi, si am ajuns sa ma lovesc de exact aceleasi probleme, mi-am dat seama ca nu e suficient doar sa merg in alt loc ca sa-mi schimb viata. Am luat decizia sa nu plec niciodata la suparare. Am cautat sa inteleg in ce fel ma afecta serviciul – atat din punctul de vedere al problemelor emotionale nerezolvate, cat si al unor valori insuficient conturate… Am facut niste sacrificii si am cumparat niste suplimente alimentare de calitate, care m-au ajutat foarte mult cu nivelul de energie… Am cautat sa imi clarific nu doar motivele pentru care plecam, dar si directia in care voiam sa merg.
Daca mi-as fi permis sa apelez la un psiholog sau un coach, perioada cu siguranta s-ar fi scurtat. Mi-ar fi placut sa nu trebuiasca sa ajung pana la 48 de ani ca sa inteleg toate lucrurile astea, si sa am curajul sa ma arunc in necunoscut… Pe de alta parte, probabil ar fi fost la fel de greu, la orice alta varsta :)))
Multumesc mult ,intradevar sunt etape sau momente cind exact asa se intimpla si pe care de multe ori nu le constietizam !
Important este ca acum ca am costientizat, sa si facem ceva! 🙂
M-am regăsit maxim în tot ce ai spus. Mulțumesc mult pentru încurajări și pentru lecții! O zi minunata!