Comments on: Conflictele in cuplu

By: Zoltan Veres

Zoltan Veres — Tue, 14 Jan 2020 09:43:33 +0000

In reply to Carmen.

Carmen, ai mai multe episoade de podcast despre acest subiect care tine de relatia de cuplu si modul in care atasamentele pot comunica, respectiv ce sa faca fiecare sa fie comunicarea mai usoara.
In primul rand, poate nu ar trebui sa mai presezi atat de mult un evitant sa comunice cum si cand vrei tu.
E o vorba care doare dar este adevarata. Daca nu iti place de omul acela asa cum este, lasa-l in pace, nu il mai tot agresa sa fie cum vrei tu! 🙂

By: Carmen

Carmen — Sat, 28 Dec 2019 15:28:37 +0000

Zoltan, cum crezi ca poate comunica o persoana cu atasament anxios cu una cu atasament evitant care refuza permanent si sub orice forma sa discute? De mentionat ca cele 2 persoane sunt intr-o relatie de cuplu…

By: Denisa L.

Denisa L. — Tue, 17 Dec 2019 14:48:46 +0000

Încep să caut tot mai multe dintre șabloanele mele emoționale. Cred că de la mama mea am preluat gelozia, suspiciunea în relația de cuplu, dar şi cu alți oameni, plus nevoia tipică unui anxios de a căuta atenția și aprecierea celorlalți. În caz de conflict o să încerc de acum încolo să mă retrag pentru a mă liniști în momentul în care simt că “celălalt mi-a călcat pe bec, deşi i-am spus de o grămadă de ori că mă deranjează”. Aproape de fiecare dată eu sunt cea care începe conflictul/reproșul în relația de cuplu.
Așa că, am ajuns la concluzia că dacă simt că mă copleșesc emoțiile negative cu privire la partenerul meu, trebuie neapărat să mă retrag (dar nu pt a-i căuta atenția) şi să ascult acest podcast până îl voi pune în practică de la sine.

By: Zoltan Veres

Zoltan Veres — Mon, 04 Nov 2019 13:22:45 +0000

In reply to T. Nu stii sa spui nu pentru ca la nivel subconstient esti atat de obisnuita cu trairile pe care le-ai descris, incat creierul tau nici nu isi poate imagina ca exista si altceva pentru tine (decat pentru perioade scurte de timp poate). :)

By: T

Sat, 26 Oct 2019 19:04:40 +0000

Am inceput o relatie, la distanta, acum aproape 2 ani, iar in urma cu vreun an am decis sa o incheiem, pe motiv ca avem interese diferite. Insa vorbim si ne vedem inca si acum, desi fara sa planuim. Dar căutăm parcă ocazii :). Ne intelegem perfect – foarte rar deschidem subiecte (sensibile) ce nu le avem in comun, ne respectam spatiul reciproc iar la nivel de suflet e wow. El insa nu isi asuma relatia (poate fi din cauza ca a crescut cam fara tata, eu aşa simt la el). Nu incerc sa ii caut explicatie, ci il iau asa cum e el – iar momentan e la fel de cald sau mai cald ca la inceput. Sunt tiparul mamei sale si el e tiparul tatalui meu. Dar in sens placut. Eu mai caldă şi el mai serios, cat nu stam unul in bratele celuilalt. Dar suntem foarte conectaţi şi dacă îi scriu acum, acum îmi răspunde, mai mereu. Mă întreabă multe detalii, din dorinţa drăguţă de conectare la sufletul meu. Dincolo de asta, eu alegand deja de multa vreme un drum spiritual, cu ţeluri inalte, nu ştiu unde va conduce aceasta relaţie. M-am rugat mult si am incercat sa vin cu egoul sa zic: dă-i pace băiatului, nu e de tine. El se joacă pe calculator şi nu are prea multe planuri spirituale sau „determinatoare”. Dar comportamentul său vizavi de mine este aproape perfect, fără exagerări. Parcă ştie undeva adânc cum să fie, cum să procedeze. Şi nu face lucruri doar de ochii mei. De când îl cunosc, simt să scriu o carte cu ceea ce a trezit în mine, ceva ce nu am simţit în minunatele relaţii de până acum. Sunt deosebit de împlinită în suflet, iar el s-a deschis cum nu a făcut-o cu nicio altă iubită înainte – am dedus obiectiv. Dar cu toate acestea, nu cred că ceea ce vreau eu (probabil egoul) de la o relaţie e asta. M-am rugat mult şi mă rog să primesc ghidări, iar altfel sunt deschisă şi iubitoare, la fel şi el, dar respectându-ne spaţiul şi viaţa. Poate gândul la dorinţa mea de a fi într-un altfel de cuplu e cea care mă face să mă întreb: de ce nu îi zic stop? La modul sincer, nu ştiu ce să aleg, însă poate nu contează să mă proiectez în viitor, ci să trăiesc ce este acum. Multumesc

By: Tara

Tara — Sat, 26 Oct 2019 18:23:32 +0000

In reply to Zoltan Veres. Foarte frumos ai conturat EQ in acest raspuns, multumim!

By: Zoltan Veres

Zoltan Veres — Thu, 17 May 2018 20:19:49 +0000

In reply to Alexandra.

Hehe 🙂
Multumim pentru impartasiri Alexandra, este povestea tipica a doua persoane care gasesc pe cineva cu care butonasele se potrivesc perfect “si la bine si la rau”.In continuare insist ca daca tu te-ai apuca sa iti vindeci ranile si sa transformi acele sabloane cu care tu vii in joc, ar schimba totul. 🙂

By: Alexandra

Alexandra — Wed, 16 May 2018 18:47:57 +0000

Servus dragilor. Incerc sa ies dintr-o relatie de mai bine de un an, suntem perfecti impreuna pana ne apasam butoanele si de acolo potopul, eu fac drame, lui nu-i pasa vechea poveste, si amandoi realizam ca nu ne descurcam, ca ne facem mult rau unul altuia, ne iubim, chiar de iubim si o simtim amandoi dar nu e suficient. Acum un an jumatate ne-am despartit dar nici unul din noi nu am iesit cu adevarat, periodic ma cauta si eu il accept dar revenim la ce a fost. In momentul acesta imi doresc sa reusim sa ne indepartam unul de celalat suficient de mult incat sa putem sa lucram cu noi individual sau sa ne gasim alta relatie in functie de alegerea personala. Nu am puterea de a nu-i raspunde cand ma suna, nu pot sa ii spun nu cand ma cauta. Realizez ca alaturi de el sunt fericita si realizez ca el apasandu-mi toate butoanele ma poate ajuta sa le vindec dar el nu greseste cu nimic :). Multumesc ca mi-ati citit “drama” si va felicit pentru ceea ce faceti!

By: Zoltan Veres

Zoltan Veres — Fri, 11 May 2018 14:07:07 +0000

In reply to sandra.

Sanda pentru a scapa de starea de victima iti recomand sa inlocuiesti “am atras” cu “am ales” si “am preluat” cu “am invatat”. Amble evrebe cu atrasul si cu preluatul presupun lipsa de control. Aleg si invat, sunt procese constiente (sau cel putin mai constiente) si genereaza posibilitatea de a alege si de a invata altceva. 🙂

By: sandra

sandra — Tue, 08 May 2018 12:31:56 +0000

Salut, foarte fain podcastul. Cred ca am un sablon de victima si tind sa atrag drama in relatii. Nu stiu de unde am preluat asta. Se poate ca, desi nu doresc conflicte, sa le atrag subconstient? In copilarie, parintii mei se certau foarte mult si ma frustra faptul ca le era indiferent cum ne afectau pe noi, copii, acest lucru. Mersi 🙂