Olimpia, si eu multumesc pentru aprecieri! 🙂

Radu, inteleg ca simti nevoia sa impartasesti povestea ta, din pacate in acest sens nu am cum sa te ajut. Preocuparea mea este sa ofer solutii si metode concrete ca oamenii sa isi schimba perspectiva sa depuna un efort si sa rezolve problemele, de asta nu prea stau la “povesti”, cei care au lucrat cu mine stiu asta.
Daca simti nevoia sa impartasesti povestea ta, iti recomand sa o scrii si chiar sa o publici. SI nu spun asta ca ironie, ci chiar sincer, consider ca te-ar putea ajuta sa iesi putin din povestea ta, si prin asta chiar sa iti vindeci ranile.

Un mare Cu drag! 🙂

Ei bine, de obicei la inceputul relatiilor apar “individualisme” – eu vreau asa, nu altfel. Asta se petrece de ambele parti. Ideea ce mi se pare foarte importanta (vorbind din perspectiva feminina) pentru a ne putea “organiza masa de energie” este de a avea un numitor comun impreuna cu barbatul, de a nu se apuca sa traga toata plapuma la el, independent de dorinta sau alegerea femeii. Insa si pentru barbati poate fi dificil sa dea piept unei femei care are un tumult de energie (ametitoare). Mai pe scurt, e foarte important sa ne mulam din pasi marunti (la inceput cel putin) unul pe celalalt. pe suflet si pe dorinte, in activitati. Am observat ca din aceasta directie se poate contura o relatie sau se poate strica.
Eu numesc “numitor comun” acest aspect. Simt, de asemenea, ca are stransa legatura cu capacitatea de empatie, de deschidere (inca nu se poate vorbi de iubire la inceput, dar mentinerea acestui numitor comun va fi implicit hranit prin iubire, pe parcurs).

O sa ti dau un exemplu: eram in primele zile de cunoastere cu un barbat. Am facut cunostinta fiecare cu felul celuilalt de a fi, dar la momentul actiunii, voia foarte mult sa facem ce vrea el: sa iesim si colo si colo, si dincolo. Eu incercam sa il simt, era mai important sa petrecem timp calitativ inainte sa iesim si iar sa iesim. Sa merg cu cineva pe care cunosc – in acele locuri. El nu prea simtea sa bage in seama ceea ce spuneam sau poate chiar pe mine. Punctele comune, acest numitor comun e sustinut, cum spuneam, de empatie. Nu se conecta la mine. Nu spun ca am procedat corect simtindu-ma indepartata de el cand vedeam cat de mult voia sa facem ceva ce eu nu voiam. Dar am urmarit sa merg pe ceea ce simt in suflet si nu in ego. Daca nu ar fi tot subliniat ideile lui de a iesi, aproape sigur as fi vrut sa iesim. Pentru ca nu m-as fi simtit la fel de.. invizibila (acesta cred ca poate fi cuvantul)

Multumim pentru podcasturi! Le shareuim 🙂

Ce ma bucur ca acum mai multi barbati se simt intelesi si mai multe femei iubite! 🙂