La multi ani, Femeie!
Multumesc ca existi, in fiecare dintre doamnele si domnisoarele care traiesc pe Pamant.
Episodul de azi din Podcast ti-e dedicat.
2771
La multi ani, Femeie!
Multumesc ca existi, in fiecare dintre doamnele si domnisoarele care traiesc pe Pamant.
Episodul de azi din Podcast ti-e dedicat.
Buna Zoltan si Madalina,
Foarte interesanta discutie,ca de obicei, va multumim!! Pe mine personal m-ar interesa acele tehnici de constientizare a energiei feminine. Ne poti indica cursuri, carti, materiale educationale din care sa invatam?
Multumesc mult Nora
Draga Nora, te invit sa urmaresti activitatea lui Cami, iubita mea. O gasesti aici: https://www.facebook.com/CameliaBaraOficial/ 🙂
O discutie binevenita si pt parintii (mame si tati) care isi cresc copiii inducandu-le cumva ideea de “posesie” a partenerului de viata, nicidecum de iubire, pretuire si alcatuire a unui intreg. Sa dea bunul Dumnezeu sa asculte si sa inteleaga cat mai multi acest podcast!
Am lacrimi in ochi… e cel mai frumos lucru pe care l-am auzit despre Femeie!
Buna ziua! Am o intrebare daca se poate as si un raspuns ar fi tare de ajutor.
Cum poti sa ii spui partenerului ca te afecteaza enorm faptul te-a inselat si te-a tradat si te-a mintit fara ca el sa se simta jignit, mai ales ca el nici nu recunoaste ca ar fi facut asta.
Multumesc
Daca nu te îndrăgostești, ca femeie, de un alt bărbat, ci pur și simplu, decizi încheierea relației pentru că ți-a fost rănită Feminitatea pe care ai tu trait-o constient alături de partener, poate fi și aceasta, despărțirea definitiva, o ,, lecție” de iubire, prin care să-i permiti partenerului să înțeleagă Ceva? ( asta a propos de lecția pe care ai primi-o dacă Cami…)
Vei ști vreodată că celălalt chiar a înțeles sau realizat cât te-a rănit?
Tu, Zoltan, ai simți asta ca pe o lecție de iubire și spre evoluția ta, și chiar ai declarat asta. Însă, din partea cealaltă, ai vreo certitudine că celălalt a înțeles ( Cami, de exemplu, cum ar ști? Bun, la voi nu se pune că sunteți amândoi evoluați emoțional și spiritual…☺)
Oare nu se poate spune la fel si despre barbati? Cred ca in general un partener te ajuta sa cresti sa infloresti prin faptul ca sunt langa tine, te apreciaza, te vad( si nu e specific doar femeilor). gresesc?
Buna, Zoli. am savurat in vreo 4 zile podcasturile si au fost de mare bucurie si revelatii.
Mi se pare important si interesant faptul de a ne relationa cu ceilalti pe un numitor comun. Daca la inceputul unei relatii eu ma apropii de iubitul meu intr-o mica masura, as aprecia daca ar tine cont de acea portiune de numitor comun. mereu am apreciat asta si stiu ca este si asta o manifestare a inteligentei emotionale. Acest aspect, desigur, se aplica in toate interactiunile sau cel putin prieteniile ce le avem.
Multumesc pentru ceea ce creezi in jur!
Multumim pentru aprecieri! 🙂
Voiam sa spun ca ar fi interesant, poate, de dezbatut acest aspect intr-o relatie.
Care ar fi aspectul mai exact? Daca poti spune mai concret, ne-ar ajuta si chiar am putea face un podcast din asta. 🙂
Ei bine, de obicei la inceputul relatiilor apar “individualisme” – eu vreau asa, nu altfel. Asta se petrece de ambele parti. Ideea ce mi se pare foarte importanta (vorbind din perspectiva feminina) pentru a ne putea “organiza masa de energie” este de a avea un numitor comun impreuna cu barbatul, de a nu se apuca sa traga toata plapuma la el, independent de dorinta sau alegerea femeii. Insa si pentru barbati poate fi dificil sa dea piept unei femei care are un tumult de energie (ametitoare). Mai pe scurt, e foarte important sa ne mulam din pasi marunti (la inceput cel putin) unul pe celalalt. pe suflet si pe dorinte, in activitati. Am observat ca din aceasta directie se poate contura o relatie sau se poate strica.
Eu numesc “numitor comun” acest aspect. Simt, de asemenea, ca are stransa legatura cu capacitatea de empatie, de deschidere (inca nu se poate vorbi de iubire la inceput, dar mentinerea acestui numitor comun va fi implicit hranit prin iubire, pe parcurs).
O sa ti dau un exemplu: eram in primele zile de cunoastere cu un barbat. Am facut cunostinta fiecare cu felul celuilalt de a fi, dar la momentul actiunii, voia foarte mult sa facem ce vrea el: sa iesim si colo si colo, si dincolo. Eu incercam sa il simt, era mai important sa petrecem timp calitativ inainte sa iesim si iar sa iesim. Sa merg cu cineva pe care cunosc – in acele locuri. El nu prea simtea sa bage in seama ceea ce spuneam sau poate chiar pe mine. Punctele comune, acest numitor comun e sustinut, cum spuneam, de empatie. Nu se conecta la mine. Nu spun ca am procedat corect simtindu-ma indepartata de el cand vedeam cat de mult voia sa facem ceva ce eu nu voiam. Dar am urmarit sa merg pe ceea ce simt in suflet si nu in ego. Daca nu ar fi tot subliniat ideile lui de a iesi, aproape sigur as fi vrut sa iesim. Pentru ca nu m-as fi simtit la fel de.. invizibila (acesta cred ca poate fi cuvantul)
Multumim pentru podcasturi! Le shareuim 🙂
Pot spune ca abia acum am inteles de ce iubitul meu imi spunea mereu ca doar datorita mie el e ceea ce e azi, ca atunci cand ma vede el se incarca cu energie, ca eu sunt puterea lui in aceasta viata si ca fara mine viata lui ar fi fost mult prea saraca! Multumesc Zoltan chiar aveam nevoie de o astfel de confirmare pt ca uneori aveam impresia ca o spune sa ma maguleasca iar acum am realizat adevarul de la mijloc!
Ce ma bucur ca acum mai multi barbati se simt intelesi si mai multe femei iubite! 🙂
Un mare MULTUMESC!
Un mare Cu drag! 🙂
Serios…niciun barbat nu are nicio parere…..Sau, domnilor, oare nimeni dintre voi nu a ascultat podcastul asta?
buna seara,cum pot ajuta o persoana care are probleme cu bautura ,cu stima de sine scazuta ,cu dependenta de tigari,lipsa unui servici ,trecerea printr-o despartire de aproximativ un an ,a avut o criza si a fost internat la dezalcolizare de aproximativ 2 luni ,acum a recidinvat,iar a avut o criza de bautura dar nu a mai mers la spital,poate fi ajutat cumva,il poate ajuta un psiholog?
Povestea mea un roman prost daca a e lunga. E practic un roman. Poate fi un roman prost daca repet anumite greseli de care nu sunt constient, si sigur fac asta.
As vrea sa imi imppartasesc povestea cuiva, sa ma lumineze. am 52 de ani si divortat fiind inca de la 28 de ani, am avut cateva relatii pe care nu am stiut sa le concretizez in mai mult de cateva luni. Vreau sa stiu daca putem discuta mai in privat, pe mail.
multumesc, Radu
Radu, inteleg ca simti nevoia sa impartasesti povestea ta, din pacate in acest sens nu am cum sa te ajut. Preocuparea mea este sa ofer solutii si metode concrete ca oamenii sa isi schimba perspectiva sa depuna un efort si sa rezolve problemele, de asta nu prea stau la “povesti”, cei care au lucrat cu mine stiu asta.
Daca simti nevoia sa impartasesti povestea ta, iti recomand sa o scrii si chiar sa o publici. SI nu spun asta ca ironie, ci chiar sincer, consider ca te-ar putea ajuta sa iesi putin din povestea ta, si prin asta chiar sa iti vindeci ranile.