Nicio zi nu seamănă cu celelalte și fiecare te face să simți, de cele mai multe ori, că ai urcat într-un caroussel emoțional.
De la agitația de dimineață cu plecarea spre serviciu, la relaxarea de după cafea, până la stresul unui deadline și bucurie când te întorci seara, acasă.
Și cele mai intense emoții le trăiești, probabil, în interacțiunile inevitabile pe care le ai cu oamenii din jur.
Ți s-a-ntâmplat să treci prin situații tensionate cu cineva, în care primul tău instinct ar fi fost să te răstești, să arunci cu ceva, să plângi chiar… dar te-ai abținut cu mândrie?
Ba chiar ai fost convins/ă că ai dat dovadă de stăpânire de sine și autocontrol fantastic, când acea persoană, “merita să… să… să-i zici vreo două!”, fie vorba între noi.
Și totuși, după “performanța” asta de a-ți ține în frâu emoțiile, să mergi acasă și să te doară capul, stomacul, să te simți foarte rău fizic?
Stai liniștit/ă, pentru aceste simptome, ți-am pregătit un “medicament” numai bun: articolul de azi.
În el îți vorbesc despre diferența dintre a ține în frâu emoțiile și de a alege conștient să nu te angrenezi și să reacționezi într-un context tensionat.
Și cum orice lecție pornește de la o poveste de viață, îți istorisesc o întâmplare.
La un moment dat am avut ocazia să țin un training despre inteligența emoțională în fața unei echipe de manageri de la o instituție financiară.
După ce ne-am prezentat, am început exercițiile și jocurile pentru a ne dezvolta abilitățile. Am observat o doamnă micuță de statură, în jur de 40 de ani, îmbrăcată extrem de formal, oficial, încruntată mare parte din timp, cu brațele încrucișate ori de câte ori nu avea nevoie de mâini pentru exerciții.
La început am crezut că este un comportament firesc, pentru că nu ne cunoaștem. Apoi am văzut că a rămas la fel pe întreaga durată a primelor ore de training. Observam că ceva nu îi convine, dar nu spunea nimic, făcea totul mecanic și „oficial”, cu gesturi controlate și cu eterna încruntare pe frunte.
Până acum probabil poți deduce din descrierea mea că este vorba despre cineva care ține foarte mult la imaginea proprie, de ființă serioasă, stăpână pe sine, profesionistă în tot ceea ce face.
La un moment dat însă, când am trecut la metode de control emoțional, a izbucnit revoltată cu o întrebare: „Domnule, de ce trebuie să controlăm tot? De ce nu putem să fim așa cum suntem și să nu adunăm în noi toate aceste tensiuni?”
Și ea, la fel ca majoritatea oamenilor, cred că autocontrolul înseamnă să nu ridici tonul când te enervezi, să nu izbucnești în plâns atunci când ești supărat și să nu pocnești clientul atunci când întrece limita. Adică, să nu arăți emoțiile care se petrec în interiorul tău.
- Inteligența emoțională NU înseamnă reprimarea stărilor tale.
Înseamnă în schimb, să le poți controla, încât să nu simți nevoia să răspunzi mereu în momentele care te provoacă emoțional. Reacția doamnei a fost tipică unei persoane care confundă autocontrolul emoțional cu reprimarea emoțiilor.
De aceea, aș vrea să-ți explic mai bine cum funcționează fizic, reprimarea emoțională.
Atunci când ai o reacție emoțională, în creierul tău se secretă substanțe care declanșează o anumită reacție în corp. Acestea sunt „emoțiile”, de fapt.
Reprimarea înseamnă că în creierul și corpul tău se petrece același proces, acele substanțe rămân la fel, în continuare corpul tău are aceleași reacții, doar că nu le exprimi. „Le ții în tine”, așa cum spunea și doamna respectivă, și apoi le „aduni” în tine.
Acest lucru nu înseamnă că te-ai detașat de emoțiile tale sau că le-ai echilibrat, ci cel mai probabil vor ieși la suprafață când te vei aștepta mai puțin.
Și mai mult decât atât, înseamnă să îți ții corpul fizic în tensiune pe termen mediu și lung, iar asta poate duce, treptat, la declanșarea unor boli fizice.
- Autocontrolul se află la polul opus al reprimării. Autocontrol înseamnă să reușești să te înțelegi cu propriul tău creier, să schimbe acele substanțe prin care dă „comandă” corpului tău să reacționeze.
Vestea bună este că poți dobândi controlul emoțiilor tale prin mai multe metode.
Poți lucra atât cu partea rațională a creierului, cât și prin corpul fizic ca să generezi această schimbare de stare. Ba chiar, împreună generează cea mai puternică schimbare.
Iată câteva idei prin care poți crea un proces prin care poți să înfluențezi „sistemul”:
- Schimbă-ți gândurile
Nu forța transformarea gândurilor negative în unele pozitive. Nu încerca să te convingi cu replici de genul: „Sunt calm, sunt calm.”, când emoțional, este clar că tu ești nervos. Nu va funcționa.
Schimbă pur și simplu „direcția” în care merg ele. Găsește gânduri care pot duce la această schimbare.
Pentru asta folosește întrebări: „Sunt nervos, dar oare ce aș putea face să rămân calm?” sau „Acest om a reușit să mă facă să îmi stric starea, ce pot face să am o stare mai constructivă?”.
- Schimbă-ți postura și mimica
Nu îți pune un zâmbet fals. Vei deveni teatral și ciudat.
Urmărește să îți relaxezi obrajii și descrețește-ți fruntea. Întinde-ți corpul (adică întinde-ți mâinile în sus, în lateral, apleacă-te în față) pentru a detensiona musculatura. Îndreaptă-ți umerii, descleștează-ți pumnii, stai drept, ridică-ți bărbia în sus.
Acestea sunt părți din corp cu care reacționăm vizibil când ți se schimbă starea.
Apoi verifică-ți respirația și schimbă-ți ritmul respirației astfel încât să te ajute către ce stare vrei să ai. Dacă ești agitat, calmează-ți respirația. Dacă simți că reacționezi în „reluare”, respiră mai profund și mai rapid, pentru a te energiza.
Dacă aplici aceste, aparent, simple metode vei simți o schimbare.
Uneori avem impresia că este o linie foarte fină între reprimarea și controlul emoțiilor.
Însă poți să vezi diferența evidentă, observând cât de repede revin emoțiile negative pe care nu le exprimi și nu le elimini.
De azi înainte, studiază-te în situațiile cu care te confrunți. Aplică cele de mai sus și apoi gândește-te dacă ai reușit să-ți schimbi comportamentul emoțional.
Ai reprimat din nou ce simți sau ai controlat conștient emoțiile tale?
Când reușești să îți controlezi cu adevărat stările, reușești să îți antrenezi creierul să schimbe stările în avantajul tău și să elimini automatismele. Asta este o parte a inteligenței emoționale.
Ajută-mă să transmitem oamenilor din jur informațiile corecte despre ce înseamnă inteligența emoțională și cum ne ajută în viața de zi cu zi. Dă SHARE acestui articol oricui crezi că îi prinde bine informația.
Dar înainte de asta, m-aș bucura să-mi împărtășești într-un comentariu, mai jos, părerea ta despre articol.
Mulțumesc!
Zoltan
P.S. Vezi următorul articol, aici.
O idee sau un o expresie are putere atat timp cat reusim sa ne aducem aminte de ele.
Multumesc pentru modul in care m-ati facut sa-mi amintesc cum sa mai procedez, mai ales ca lucrez intr-un mediu in care permanent intalnesc tot felul de oameni cu diverse stari.
De obicei reusesc sa nu interferez cu nemultumirile si reactiile lor dar sfaturile din acest articol si mai ales cele practice de care ne aducem mai greu aminte cand avem nevoie, ma ajuta mult! Multumesc!
Stiu ca toti am trait situatii similare, in care fie noi am fost cei care ne-m reprimat emotiile, fie am avut de-a face cu oameni care isi reprimau trairile/sentimentele. Tu spui insa lucrurile intr-un mod atat de firesc incat par banale si imi dai impresia ca spui tocmai ceea ce gandesc eu. E doar o impresie, dar – in acelasi timp – un mare castig faptul ca am constientizat asta. Sper sa am putinta de a pune in practica sfaturile tale atunci cand furia, revolta sau neputinta vor incerca sa-si faca loc … in fata.
Pana atunci … multumesc!
Mulțumesc
Mi-a placut ideea de la capitolul “Schimba-ti gandurile”. Sa stii ca ai dreptate cu prea reusesti sa te calmezi spunand “sun calm, sunt calm … ” cand tu esti nervos ci mai degraba trebuie sa schimbi directia pentru asat. E foarte faina constatarea si se intampla la multa lume foarte des.
Succes!
Am trimis articolele unei prietene.Are si ea nevoie.Sint sfaturi practice f.f.bune si pot fi aplicate.Multumesc!
Mă bucur 🙂
Este binevenit articolul tau. Am sa lucrez mai mult la “mimica” mea, care “ma da de gol” chiar daca eu sustin ca am autocontrol emotional. Sunt la varsta cand sunt bunica si am destule activitati care necesita timp, dar imi plac articolele tale din care mereu invat ceva, chiar daca nu-ti raspund de fiecare data. Esti super tare in tot ceea ce faci pentru oameni. Felicitari🙋♀️🍀
Multumesc pentru aprecieri, Maria si succes in antrenamentul tau de bunica! 🙂
Nu reusesc sa-mi gasesc cuvintele potrivite pentru a descrie ce am descoperit aici… Oricum mi-a starnit interesul. Multumesc pentru inspiratie.
Te mai aștept, aici, pe blog 🙂
Sper să te inspire în continuare 🙂
Wau,aici ma regasesc cel mai mult din articole tale citite.La naiba,voi avea nevoie de ajutor.Te voi urmarii cu interes.
Multumesc!
Chiar ai venit in momentul potrivit, pentru ca nu stiu ce sa fac pe viitor,sper sa gasesc un raspuns bun aici pentru decizia care o voi lua in cel mai scurt timp!
tocmai am trecut printr-un schimb de replici destul de taios, nu m-am asteptat sa fiu atacata verbal si in timpul replicilor m-am gandit: ce ar fi sa raman calma?ce ar fi sa clarificam?ce ar fi sa spun ce am de spus pe un ton mai jos decat interlocutorul?ce ar fi sa invat ceva din ce s-a intamplat?ce ar fi sa respir si sa-mi descretesc fruntea ?am respirat,am facut un efort si am zambit si intr-adevar functioneaza!
Intersant si util articolul. Folosesc si eu tactica “Schimbarea gandurilor” ca si prim pas, apoi vin cu” schimbarea perspectivei”…transform situatia/tensiunea intr-o poveste amuzanta, dispare supararea & tensiunea si gestionez problema cu calm si buna dispozitie.
Buna ziua! Este util articolul dumneavoastra! O sa tin cont de emotiile mele mai mult. Uneori pentru a ne proteja de reprimarea emotiilor nu se poate sa reactionam fara sa ridicam tonu sau sa jignim? Sau chiar sa punem la punct persoana in cauza…tot fara jigniri sau sa tipam. Cum este mai sanatos?
Se poate sa facem asta, dar s-ar putea sa nu ne iasa de fiecare data! 🙂
Chiar daca noua ni se pare firesc ca se poate, sabloanele noastre emotionale pot prelua controlul si daca nu avem antrenament este greu sa iei inapoi controlul. 🙂
Clar, nu sunt de acord cu reprimarea emotiilor! Daca simti bucurie, bucura-te, zambeste! Majoritatea dintre noi suntem obisnuiti sa ne raportam la cei din jur. “Oare ce or sa gandeasca ceilalti daca eu …” Exteriorizeaza-ti sentimentele, traieste ceea ce simti! Daca esti furios, de ce ar trebui sa zambesti!? Spune-ti nemultumirile si cauta solutii! Daca cineva te-a deranjat cu ceva sau te-a jignit,de ce sa te prefaci ca nu-ti pasa cand tu fierbi inlauntrul tau!? Raspunde-i inapoi fara sa jignesti, cu toata educatia pe care o ai , dand dovada de diplomatie si tact…poate asta avem nevoie multi sa invatam : cum sa raspunzi provocarii fara sa jignesti dar indeplinindu-ti totodata nevoia de a te descarca , spunandu-i persoanei in cauza ceea ce se cere, dand dovada totodata de educatie! Multi facem greseala sa tinem in noi, pt a nu da dovada de ” proasta crestere” , ca apoi sa descarcam totul pe persoanele dragi,pt ca ele au avut “privilegiul” de a ne aparea in cale in momente inoportune!Sa invatam sa ne exteriorizam sentimentele atunci cand trebuie si ne vom castiga o stare de bine , indepartand totodata multe boli de corpul nostru !
Lari, este corect ce spui. Singura mentiune este ca totusi, traim intr-un cadru social, in care in jurul nostru exista alti oameni. Nu este despre daca exteriorizarea sentimentelor este de bine sau de rau. Doar sa fim atenti la CONSECINTE. Orice are consecinte, unele ti le doresti, altele nu. Este bines a fii contsient care vor fi consecintele exteriorizarii tale si in ce masura ti le doresti, apoi urmeaza autocontrolul daca nu iti doresti acele consecinte, nu reprimarea. 🙂
Vorbești , înțeleg, despre asumarea conștientă a consecințelor faptelor și cuvintelor noastre?
Dacă acționăm dintr-o poziție conștientă, pe care ne-o asumăm, în ce măsură suntem noi responsabili de ceea ce alege celălalt să simtă, ca și reacție la manifestarea libertății noastre interioare sau exterioare?
Acest articol chiar l-am asteptat cu nerabdare.Este exact ce cautam.?Interesant este ca,mie mi se intampla sa am astfel de stari,daca nu-mi folosesc autocontrolul din dotare.Multumesc ❤️pt.subiectele alese ale acestui articol.
Lara ma bucur ca iti place si ca te ajuta!
Foarte interesant. Nu știm de așa ceva. Toate aceste articole m-au descris pe mine. Mă bucur să descopăr lucruri noi. Am tras foarte mult din cauza lor, din cauza lor m-am îmbolnăvit și deabea acum încerc să-mi revin. Abea aștept să particip la conferința!?
Corneliu, niciun efort nu este degeaba! Continua si rezultatele o sa vina.
Sa invatam sa ne acceptam emotiile si cele pozitive si cele negative, ele sunt normale,depinde doar de perceptiile,tiparele noastre vizavi de emotii si de ,,cat de bine sa dam la Xpersoana,,. Eu de aici am pornit,mi a fost suficient de greu ca nu intelegeam autocontrolul cand furia dadea e afara. Dupa ce am acceptat, usor usor am reusit si sa mi stapanesc starile,sa mi gestionez reactiile, parcurgand Back to yourself,dupa, am reusit sa constientizez mai multe,sa am abordari constiente,samd. Excelente materiale, Zoltan. Esti genial
Interesant si util, nu doar prin facilitarea intelegerii cat , mai ales ,prin exercitiile practice sugerate.
Multumim pentru feedback, Emilia!