Relația de cuplu este subiectul central al vieții unui om.
Asta este părerea mea, din experiența mea de până acum.
Fie că a fost despre căutările mele, despre mine, fie că au fost clienți care mi-au cerut ajutorul, am observat că atunci când descoperi matematica emoțională din relațiile de cuplu, găsești răspunsuri la întrebări din ariile vieții care, aparent, nu au legătură cu relația de cuplu.
Ce se întâmplă în lumea ta emoțională atunci când alegi să intri într-o relație?
De ce alegi fix persoana pe care ai ales-o, și nu o alta?
Vă potriviți?
Vă amăgiți?
Ascultă episodul 11 din #podcastuldeeq ca să înțelegi cum se văd relațiile de cuplu, prin perspectiva inteligenței emoționale.
Și… Mai am doar o mențiune: e posibil ca discuția pe care o vei asculta să îți testeze convingerile pe care le ai despre relația de cuplu. E posibil să nu fii de acord chiar cu tot ce spun eu. E posibil chiar să respingi complet ideile expuse acolo.
Oricum ar fi, e în regulă. 🙂
Chiar te încurajez să îți spui părerea, în secțiunea de comentarii, de mai jos. Vreau să discutăm deschis despre acest subiect, tocmai pentru că tu și alți cititori ai blogului, v-ați dorit să abordăm acest subiect.
Așa că hai să o facem!
Felicitari pentru vastul subiect abordat. Astept cu nerabdare celelalte episoade. Eu sunt intr-o relatie in care partenerul fuge cand situatia nu-i convine. Acest partener este genul autoritar si abuziv. Povestea este lunga si dureaza de 8 ani. De 2 ori am reusit sa ma adun din cioburi prin forte proprii si sa-mi gasesc o cale spirituala pentru echilibrul meu emotional si psihic. Dar ce folos, daca el nu face nimic pentru propria lui evolutie!Din pacate, mi-am constientizat traumele si am nevoia ardenta sa vorbesc cu cineva care ma poate ajuta, ca sa mi le vindec, dar nu-mi permit financiar. Asa ca m-am inchis in mine, le apas in interior si traiesc cu ele. Numai bine!
Mi-a placut foarte mult partea in care ne indragostim de imaginea pe care ne o cream noi despre celalalt, si de fapt in relatie sunt implicate 4 persoane, noi doi si imaginile pe care ni le cream in mintea noastra.
Nu-ti permiti financiar sa-ti rezolvi traumele? Sau nu-ti permiti sa iesi din relatie??
Imi pare rau pentru traumele tale si pentru ce se petrece, totusi, intrebarea mea este, de ce stai tot acolo dupa 8 ani de relatie abuziva?
In general nu recomand ca lumea sa se desparta, dar in cazuri de genul, chiar insist…
As putea sa adresez cateva intrebari care le puteti vedea doar voi de la echipa Refleqt? Multumesc
Si te faci daca indragostirea dureaza 1-2 luni, dupa care te trezesti si analizezi partenerul in mod rational, si-i cantaresti defectele si calitatile? Da, am renuntat la doua relatii cand am ajuns in acest punct. E drept ca o relatie lunga si veche m-a facut sa-mi pierd increderea in barbati, in trainicia sentimentelor, insa acum cum as putea sa fac o alegere buna, pentru o relatie la care sa lucrez pentru a o face sa dureze si sa ne implineasca? Sa te lasi dusa de “fluturii” din stomac, sau sa alegi rational?
:)) Mihaela, sa stii ca nu exista o alegere “rationala”. Tot ce poti face este sa devii constienta de modul in care inconstient alegi barbatii. Calitatile si defectele le descoperi pe parcurs, degeaba le analizezi la prima intalnire.
De asta recomand ca o relatie sa o incepi doar dupa ce trec cateva saptamani in care te cunosti cu cealalta persoana in diverse contexte: prieteni, parinti, excursie, oras, film, chiar si amoros, si abia DUPA sa iei decizia daca este cazul sau nu sa incepi o relatie…
Dacă știam aceste lucruri acum o lună…..Fug, tot timpul fug 🙁
Nicioadata nu este prea tarziu sa te opresti… 🙂
Daca se intampla ca persoana cu care esti intr-o relatie lunga in viata ta (4, 5 ani) este si prima ta relatie de de lunga durata poti sa spui ca te descoperi si ca stii sa lucrezi cu tine presupunand ca ea va fi alesul/aleasa?
Cunoscand pe termen lung doar un singur barbat/ o singura femeie se poate ajunge la relatia implinita de care vorbesti tu?
Este putin mai greu, dar este posibil…
Atunci cand este prima persoana, de fapt nu prea ai experienta din care sa stii daca este sau nu alesul/aleasa, de asta este mai greu. Mai ales cand aceasta relatie ai inceput-o la o varsta foarte frageda.
Aici chiar este nevoie ca ambii sa fie deschisi in procesul de maturizare…
Am ascultat inregistrarea si am ramas cu o intrebare, pe care n-am regasit-o dezbatuta (Zoltan spunea sa “stai scolo in relatie” daca nu esti agresat fizic. Ok. Dar daca esti intr-o relatie in care partenerul este total dezinteresat (adica el este ca un copac in mijlocul casei,
un ornament, care te mai si irita prin simpla prezenta); (consider ca nu iesi dintr-o relatie atunci cand primesti totusi ceva in plan emotional); dar sa stai intr-una in care nu primesti absolut nimic, e mult mai grav (pt ca te pierzi si-ti anulezi șansa de “a fi intr-o relatie”.
Interesant ar fi sa studiezi procesul prin care ati ajuns in aceasta situatie. Nu doar cum a devenit el ornament ci si cu ce ai contribuit tu la asta prin diverse atitudini si schimbari, sau pur si simplu compromisuri.
Varianta mai lunga de raspuns o sa o gasesti intr-un episod urmator, inspirat chiar din intrebarea ta. 🙂
Multumesc1
🙂
Minunat podcast. Mulțumesc.
Poate ne vorbești cândva și depre femeni care inconștient ”castrează” bărbatul, despre femei care nu știu să se dăruiască sau despre bărbații care fug când întâlnesc femei a căror forță interioară, determinare și dăruire este prea copleșitoare pentru ei, ori despre alternanța masochism/sadism premergătoare maturizării emoționale și afective sau despre iubirea necondiționată în relația de cuplu.
Idee faina, ne ocupam, intr-un episod. 🙂
Foarte interesant, multumim mult! M-am regasit in cele discutate, si eu am fugit de 2 ori. Lucrez insa cu mine pentru a deveni din ce in ce mai mai constienta in prezent si viitor, pentru a nu repeta greselile facute.
Felicitari Mihaela, exact asta va aduce solutiile pe termen lung! 😉
Zoltan, am o mica problemuță care nu ii gasesc șablonul/tiparul. Sunt anumite perioade când efectiv nu pot sa stau cu ea, ii explic, de exemplu că au venit familia la mine și efectiv ne întâlnim o data la 6 luni, ii explic că nu ii pot lăsa baltă pentru ea. Totuși îmi petrec câteva ore bune cu ea, dar ea se supără pentru că vrea tot timpul sa fie al ei. Ce pot face in cazul asta ?
Și parțial știi de unde vine frica, dar nu știi să alini acea rana..
Este vorba despre deciziile tale, pe care va trebui sa ti le asumi. Ori decizia ta de a ramane cu parintii tai si de a-ti “revendica” independenta, ori decizia ta de a o lua si pe ea cu tine si de a renunta constient la acele momente pe care ti le doresti (singur cu parintii tai).
Oricare ar fi decizia asuma-ti si nu ii mai reprosa ei nimic… 🙂
Dincolo de asta, atitudinea pe care o descrii din partea ei da dovada de o dependenta crancena, respectiv de o nevoie exacerbata de control.
PS: Nu este datoria ta sa o vindeci pe ea. Datoria ta este sa ramai alaturi de ea in procesul ei de vindecare daca ea chiar face ceva.
Ma regasesc si eu in situatia mentionata in podcast, fiind de doi ani intr-o relatie si sunt pe punctul de-a fugi, dar imi dau seama ca sablonul dupa care mi-am ales relatia este cel pe care il am cu mama. Am inceput sa constientizez asta si m-am hotarat sa lucrez la el.
Felicitari Alexandra! O sa vezi schimbari garantat si la el dupa aceea, un pic de rabdare sa ai. 🙂
Buna ziua,
Foarte atractiva dicutia din acest episod, de altfel, primul pe care il ascult…multumesc frumos. Am si eu o intrebare, daca o relatie virtuala este Ok…si cum va fi dupa ce personajele se vad “face to face”…?!
Cristina, o relatie “virtuala” este o relatie exact asa cum spune cuvantul, virtuala. Adica cei doi pot afisa o imagine distorsionata si putin probabil sa se poata cunoaste amandoi foarte profund.
Consider ca relatiile de acest gen sunt “practicate” de persoane care de fapt fug de o relatie profunda, din obisnuinta sau din teama.
Evident, depinde de context. nu este o regula generala, doar predominanta.
Salut!
Zoltan … Dar ce faci daca esti intr-o relatie in care multe merg bine(80%) dar nu exista iubire?
NU exista Comunicare la nivel emotional? Ne completam in multe privinte insa nu exista atractie, chimie … sentimente. Balanta dintre calitati si defecte a inclinat in favoarea calitatilor cand am ales partenerul. Dar dupa 10 ani , ceva tot nu e bine … nu exista o implinire emotionala… se simte lipsa sentimentelor acolo, in intimitate.
Intelegerea e in continuare buna dar nu urca spre sentimente.
Care crezi ca e problema aici?
Cristina, personal consider ca daca nu exista iubire, atunci este doar o asociere. Daca nu exista pasiune, atunci este doar o relatie de prietenie. E nevoie sa te decizi ce fel de relatie iti doresti si apoi sa faci schimbarile pe care le consideri necesare. Dar abia DUPA ce te-ai decis ce iti doresti. 🙂
Apreciez ca ti-ai facut timp si raspunzi intrebarilor noastre.
Multumesc frumos , m-ai ajutat sa imi clarific importanta de a ma DECIDE ce imi doresc. Consider binevenite toate Podcasturile pe care le poti face !
Buna Zoltan si Madalina va doresc sa aveti o toamna frumoasa . Este foarte frumos ceea ce spuneti voi ,dar daca esti intr-o relatie de 15ani cu o persoana care niciodata nu te a protejat te a lasat in bataie vantului ca tu esti barbata si te descurci ,orice este de rezolvat rezolvi tu ,ne am certat ne am impacat dar tot timpul ma facea sa ma simt inferioara ,pentru ca eu nu lucram el fiind o fire foarte repezita si imprastiata ,nu pot sa spun decat ca el muncea forte mult si de mine nu avea timp ,venea acasa foarte obosit si ne intalneam in pat. Am mare nevoie de raspunsul vostru daca nu cer prea mult ,doresc parerea la amandoi !Va multumesc anticipat !
Povestea mea seamana cu cea a Cristinei ……..nu stiu ce sa fac ?
Una dintre explicatiile stiintifice care ne justifica fuga e si cea ca biologic nu suntem monogami! ;)) Sau explicatia antropologica a sfarsitului erei patriarhatului monogam odata cu aparitia si dezvoltarea feminismului, egalitarismului sau individualismului modern…
Cred ca sunt doar explicatii eufemistice care vor sa ascunda adevarata problema reala, cea a analfabetismului functional emotional care distruge relatiile, in special de cuplu.
Se vorbeste acum mult de comunicare in cuplu… Pai inte cine si cine? Ca de regula daca se incearca o comunicare se comunica doar la nivel de sine fals, adica intre cei doi intruși dintre cei patru pe care bine i-ai descris aici.
De exemplu comunicarea, esentiala in cuplu, despre asteptarile pe care le are fiecare de la relatie. Cei patru comunica astfel: primul vrea sa se casatoreasca, al doilea vrea sex, al treilea vrea atentie si bani si al patrulea vrea sa nu mai fie singur! Cine, ce si cu cine comunica?! ;))
Si cum faci cand cel de langa tine iti spune mereu ca el vrea sa domine,si sa fii punctuala altfel nu exista respect.Spune ca inainte era un om calm si eu il fac sa se enerveze.Deci atunci cum sa faci?
El spune ca inainte era un calm sau chiar era?
Pentru ca sunt doua lucruri total diferite.
Sincer, pariul meu este ca era la fel de dominator si egocentric, doar ca nu realiza asta.
O intrebare mai inteligenta ar fi din partea ta: “Eu ce caut langa un asemenea barbat? Ce spune asta despre mine ca femeie?”
Si de aici incepe procesul tau de transformare. 🙂
Va pup, va iubesc!!?? Buna ideea cu inregistrarea feminin-masculin.Deci se poate?.E intr-adevar al doilea..loc de munca o relatie de cuplu,daar cred ca merita to..ata viata si implicarea,
Ca de fapt e tot un drum..spre tine implinit ❤.Felicitari!! Abia astept sa ca scanez si constient si inconstient la webinar???
Multumim Felicia! 🙂
Buna Zoli!Uimitor cum Universul abia asteapta sa ne sara in ajutor atunci cand avem nevoie si cerem asta din tot sufletul!Abia astept sa comunicam!!!Poveste lunga…Felicitati pentru ceea ce faci!!!
Multumesc Adela! 🙂
Buna Zoli!