636
Podcastul de EQ revine, pe blog! 🙂
Am facut pauza o vreme, dar ne-a ajuns. Episodul de astazi e unul ce cuprinde informatii care iti pot fi foarte folositoare!
Am primit, in ultima vreme, foarte multe intrebari despre:
- Increderea in sine;
- Imaginea de sine;
- Complexe de inferioritate;
- Aroganta.
Si mi-am amintit ca am inregistrat, la un moment dat, un episod din #podcastuldeeq, despre complexele de inferioritate. Nu l-am publicat atunci, dar uite ca acum si-a gasit locul in lista episoadelor.
Asculta-l chiar acum. 🙂
A, da! Ca-ntotdeauna, abia astept parerile si intrebarile tale, in sectiunea de comentarii de mai jos.
Auditie placuta!
636
Buna Zoltan, buna Madalina! Va multumesc pt podcast!
De cele mai multe ori constientizez starea pe care o am, si lucrez in a-mi controla emotiile si a avea grija la ce spun si fac. Daca inainte de a lucra mai consistent cu mine nu stiam anumite lucruri, acum diferenta este ca imi dau voie sa si reactionez, chiar daca imi dau seama ca emotional nu sunt tocmai in locul potrivit… dar imi aleg persoanele si contextul :). Si uneori, da, mi se intampla sa imi dau seama dupa ce am adus si eu aportul la discutie…
Important este ca dupa ce iti dai seama de aportul tau, sa iti faci o strategie pentru ca data viitoaqre sa aduci aportul pe care ti-l doresti cu adevarat, atata tot… 🙂
Foarte sensibil subiectul 🙂 am fost marcată toată viața de complexul de inferioritate din cauza mamei mele, care întotdeauna avea mai mare încredere în alții decât în mine, indiferent dacă aveam dreptate sau nu, niciodată nu eram întrebată când se luau decizii importante în familie, copiilor fiind, pe principiul că “ești copil, ce știi tu”, oricât mă străduiam să îi fac pe plac întotdeauna găsea ceva de comentat sau de adăugat. De o parte din ele an reușit să scap, obligată fiind de împrejurări, dar încă mai sunt multe situații în care mă lupt cu ele iar “simptomele” sunt exact cele descrise de tine: intru în panică dacă trebuie să spun ceva intr-ub grup unde nu sunt doar prieteni sau persoane care îmi sunt familiare, greu reușesc să îmi expun ideile chiar dacă sunt bune, tot timpul mă gândesc că aș putea spune ceva greșit și ceilalți să râdă de mine. Daaaar am început de 4 săptămâni cursul și am toată încrederea că, încet încet voi depăși această problema care m-ați bântuit aproape 30 de ani.
🙂 Delia, intr-adevar parintii ne “instaleaza” anumite comportamente, anumite frici si slabiciuni. Dupa ce incepem sa devenim constienti de ele, este responsabilitatea noastra sa le depasim. Felicitari pentru decizia de a te antrena prin curs! 🙂
Foarte buna aceasta discutie. Cum putem sa ne dam seama de ele,desi-i le simtim?Ca sa nu mai simt acele complexe de inferioritate(care f rar se intampla),am ales o atitudine de “neutralitate”,unde decid pe moment,daca merita / sau nu ascultat sau implicat,in orice moment unde simt asta.
Este foarte buna abordarea! Treaba fiecaruia dintre noi este ca dua prima reactie sa ne decidem daca mergem mai departe pe aceeasi directie, sau nu. Tot ce ai de facut este ca in continuare sa fii atenta la ce se petrece in tine si cand apar aceste reactii, cu acea pauza de luciditate sa decizi daca vrei sau nu sa schimbi, apoi sa schimbi daca este cazul.
Bună ziua Stimate Domn Berea !
Sunteți un om extraordinar in ceea ce faceți și mai ales prin modul cum aplicați atât de simplu toate subiectele dumneavoastra !
In a2a parte a acestui articol prezentat , unde vorbiti despre diferența de nivel social intre oameni și despre superioritatea întâlnită la alti interlocutori cu care intrii in contact , vreau sa spun că eu fiind un om simplu , de rând , chiar de curand am trecut printr-o experiență de genul , intalnind o Doamna foarte superioară mie , care a procedat exact cum ați discutat dumneavoastră cu Mădălina.
Diferența dintre noi este cum ai fi unul nisipul iar altul cerul. Aceasta diferența de astfel , pe mine nu ma afectat sau sa mă intimideze datorita nivelului ei în societate sau cat de bogata este !
Dar in momentul in care eu am ținut piept acestei superiorități ale ei și am început să-mi spun punctele mele de vedere cu o demnitate și sinceritate…..ea a început sa-mi arate superioritatea maximă și caracterizandu-ma la maxim in fel și chip…( în contextul în care la început eram foarte ok din multe puncte de vedere , si mai mult , știind că eu nu am o pregătire în societate la fel ca și ea )
Pe mine nu mă afectat complexul că nu am o pregătire de nivelul ei , ci felul cum ea nu a înțeles toate explicațiile și argumentele bazate pe sinceritate , pe care eu le-am discutat mereu împreună cu ea.
Întrebarea mea este :
Este posibil că ea sa fi văzut un bun potențial în mine către viitor și dacă a sesizat că nu mă poate controla cum ea își dorește , să fi îndreptat toate armele împotriva mea ?
Eu am remarcat că ea avea și multe complexe , traume de personalitate care nu coincideau cu ceea ce îmi prezenta mereu !
Îmi puteți da o părere sau o mica idee in această poveste ?
Va mulțumesc anticipat !
Buna ziua, nu stiu exact cine este domnul Berea (cred ca autocorrectul ma confunda), dar o sa raspund eu in locul lui astazi. 🙂
In orice context daca vorbim de tendinta catre competitie de acest gen, ma refer la ceva nesanatos, care afecteaza relatia, vorbim de complexe de inferioritate, asa cum ai punctat si tu. Important ar fi sa analizezi motivele pentru care tu ai fi ales o asemenea persoana, nevoile tale subconstiente care te fac sa alegi o femeie care din anumite motive se comporta cu tine in acest fel. Asta pentru a identifica sabloanele tale, pe care apoi sa reusesti sa le schimbi. De aici va veni detasare si relaxare reala in relatia cu persoane de acest gen, apoi o relatie de cuplu din care se poate elimina aceasta competitie nesanatoasa.
Nu vei putea schimba complexele ei de inferioritate din care ea se comporta asa, dar vei putea sa schimbi modul in care vei raspunde la elesi in care vei construi tu relatia din partea ta. 🙂
Tocmai am început o slujbă nouă, vând popcorn la cinema. Și pot să spun că complexul meu de inferioritate se manifestă din plin.
În general, aș putea fi definită drept o persoană sedentară, o “tocilară “. Și slujba asta are o componentă mai practică, mai fizică, trebuie să fac curățenie, să mă mișc repede și bine, preferabil fără să sparg sau să vărs prea multe în jur.
Ce simt la muncă e un fel de panică, de amețeală, de gol în stomac. De unde vine asta. Cred eu că din copilărie, când mi se repeta că sunt înceată, tâmpită, că țin mătura ciudat, că mă mișc în reluare. Și eu am luat-o de bună că sunt complet neîndemânatică și n-am leac.
Dar mi-am dat seama că nu e chiar așa. E doar o abilitate pe care n-am exersat-o pt că am fost mai ocupată să stau cu cartea în mână. Dar dacă îmi dau timp și exersez începe să-mi iasă, la început cu greșeli și mici boacăne, dar atâta timp cât nu fug acasă la mami pt că e prea greu o să fie bine. Asta se cheamă terapie prin expunere?
De exemplu, zilele trecute am reușit să curăț mașina de popcorn la timp și n-am mai ieșit pe minus. Încet încet devin competentă. ?
Dada, este terapie prin expunere, atat timp cat da rezultate, cum este in cazul tau. Multi inceara sa se expunna la stimuli dar doar se traumatizeaza mai tare pentru ca nu stiu ce fac. Felicitari Georgiana, ma bucur ca iti cresti increderea in tine! 🙂
Mulțumesc pentru încurajări! ?
Buna Zoltan, buna Madalina !Va multumesc pentru podcast !Foarte buna aceasta discutie .Am fost marcată toată viața de complexul de inferioritate din cauza mamei mele, care întotdeauna avea mai mare încredere în alții decât în mine, indiferent dacă aveam dreptate sau nu, niciodată nu eram întrebată când se luau decizii importante în familie, copil find, pe principiul că „ești copil, ce știi tu”, oricât mă străduiam să îi fac pe plac întotdeauna găsea ceva de comentat sau de adăugat, tot, timpul ma facea sa ma simt incapabila tu nu esti in stare , tu nu poti pentru simpu fapt ca ea avea 2 viteze iute si foarte iute , in schimb eu eram inversul iei incet si foarte incet , in timp mi am dat seama ca eu sunt mult mai calculata decat ea ,ea este repezita si imprastiata , ea le stie pe toate , Doamne fereste sa nu zici cum zice ea ca nu ai liniste si pace si iti transmite o energie negaitiva .
Intrebare
As dori sa stiu cum sa imi fac un scut fata de ea pentru ca eu sunt ca un burete emotional si atrag toata energie ei negaiva . Teama ca nu o sa ma descurc ma urmarit toata viata .
Alexia, nu este nevoie sa faci un scut fata de ea, ci sa iti dezvolti increderea in sine. Evident, este un proces si necesita un efort. Poti aplica orice metode care te ajuta sa iti dezvolti o stare de incredere si de apreciere de sine, apoi starea ei nu te va mai afecta. Este si o “masuratoare” foarte eficienta pentru tine sa vezi cum stai cu nivelul de incredere. In acele momente in care starea ei nu te afecteaza, poti constata ca esti increzatoare. Atunci cand te afecteaza, inseamna ca trebuie sa aplici o tehnica, o metoda, ceva, care sa te ajute sa shimbi starea.
Multumesc pentru acest episod! Raporturile inferioritate-superioritate imi dau batai de cap :)) Ma bucur ca am constientizat. Imi asum… dar acum hai sa vedem ce facem cu ele.
Madalina zice la un moment dat de faptul de a nu te face mic ca sa pară altii mai mari. Ce faci totusi in situatia in care persoana care e pe pozitie de conducere/lider vrea sa pară si mai mare pentru ca tu ai putea sa fii o amenintare pentru ea?
Sunt doua variante:
1.Chiar esti o amenintare (adica tu la randul tau esti cu o stare de competitie sau tendinte de superioritate, constient sau inconstient). In acest caz, nu este cazul sa te miri de reactie. 🙂
2.Tu esti la locul tau si nu ai nicio intentie (nici macar inconstienta) de sa ii iei locul sau sa devii amenintare pentru ea, dar ea toto simte amenintarea. Aici este vorba de un sablon emotional (obisnuinta) al acestei persoane si chiar nu ai ce face, decat sa o acceti cum este, sa o asiguri macar rational ca nu este cazul sa se simta amenintata (daca se poate discuta despre asta). In cazul acestor sabloane, de obicei oamenii nu sunt constienti de propriile lor frici sa reactii si daca tu le observi din afara, iti zic si ca esti nebun. :))
Wowww, asta tocmai m-a facut constient de ceva. Asa ma bucur ca ai dat ambele exemple. Altfel as fi fost confuz, nu constient :)) Mi-am amintit de o conversatie cu persoana in cauza despre cum vede ea ca oamenii din jurul ei ar fi mai buni decat ea si ca incearca sa compenseze cu tot ce poate, pentru ca se simte inferioara si amenintata daca nu se ridica la anumite asteptari. Atunci cand lua o nota la scoala, mama ei o intreba mereu ce note au luat altii, si ea mereu incerca sa fie mai buna pentru a atinge niste asteptari. Ce sablon ar putea fi asta? Poate fi corelat cu intrebarea de mai sus?