Astazi vorbim despre adolescenti, cum sa construim o relatie armonioasa cu ei si ce e de facut sa scapi de tensiunile specifice varstei.ย
Stii si tu ca perioada de trecere de la copil la adolescent nu este tocmai usoara.
Cu totii am trecut pe acolo. Fie ca iti amintesti perioada propriei adolescente sau te afli in postura de parinte aceasta etapa poate fi o provocare.
Mental, emotional, la nivel de comportamente, de relatii, lucrurile se schimba si copilul interior (din tine sau din copilul tau) trece prin schimbari care pun bazele adultului de peste cativa ani.
Pe scurt, rezumatul episodului 36 arata asa:
- cum gestionezi ca parinte perioada provocatoare de tranzitie, cand puiul tau devine adolescent;
- cum faci un parinte sa aiba incredere ca deciziile propriului copil vor fi mereu constiente si asumate indiferent de drumul pe care alege sa mearga;
- ce transmit, inconstient, parintii copiilor prin starea pe care o au;
- la ce sa fii atent, ca adult ce are in apropiere un adolescent, ca sa il ajuti in procesul lui si sa inveti din experienta asta.
Este al treilea si ultimul episod din seria celor despre diferentele intre generatii. Iti las aici link spre toate trei, ca sa le ai la indemana si sa nu ai nicio scuza sa nu le asculti. ๐
- De ce e soacra, soacra?
- Parinti si copii: cine, ce datoreaza, cui
- Adolescentii si lumea lor emotionala
Daca le-ai ascultat deja, sper sa iti fi fost de folos.
Daca ti-au adus idei noi, impartaseste-le cu mine si cu toti cei care urmaresc Podcastul. Scrie in comentarii, pe blog, parerea ta.
Daca inca nu le-ai ascultat, fa-o. Nu rata si nu amana. Incepe cu episodul de azi.
Zoltan, ce zici, e bine sa tina parintii cont de dorinta copiilor de a mai avea alti copii (respectiv frati)? Pana la urma e si familia lor si au…drepturi ?
Gabriela,in lumea emotionala a copiilor nu exista independent. Stiu ca ei par sa gandeasca si sa argumenteze, dar toate preferintele lor sunt de la parinti, invatate in relatia cu parintii. Eu zic sa ia deciziile cei care au cortexul prefrontal dezvoltat si abilitatea de a evalua consecinte si care pot sa gandeasca pe termen lung. Iar asta inseamna sa fi trecut de 21 de ani. ๐
Buna Zoltan, ai foarte mare dreptate in ceea ce priveste nivelul scazut de maturitate al parintilor. Este si motivul pentru care am hotarat sa nu am copii, am realizat (la timp, din fericire) ca nu am calitatile si capacitatile necesare pentru a creste un copil, atata vreme cat nu am fost capabila sa ma cresc pe mine.
Intrebarea mea este, crezi ca aceasta incapacitate de maturizare tine doar de generatia noastra – sau este mai veche din punct de vedere istoric?
O alta intrebare este, cum apreciezi gradul de maturizare a unei persoane? Care sunt indiciile ca un om a depasit perioada adolescentei si a atins maturitatea? Apropo, cand spun maturitate, nu ma refer la un punct fix pe care l-ai atins si poti ramane acolo linistit, ca ti-ai atins ”targetul” si nu mai ai nimic nou de invatat ?
Ar fi fain daca ai face niste podcasturi pe temele astea, cred ca raspunsul e prea amplu ca sa incapa intr-un comentariu.
Buna Sorina, intr-adevar raspunsul este mai amplu, dar asa pe scurt, un indiciu de maturitate emotionala este moemntul in care relatia ta cu parintii este de adult-adult, nu de adult-copil. Aici ma refer inclusiv la persoanele care isi trateaza parintii ca pe niste copii… ๐