De cate ori nu ti s-a intamplat sa iti pui intrebarea “De ce eu?”
De cate ori ai simtit ca numai tie ti se intampla lucruri mai putin placute sau ca oamenii par sa aiba o problema cu tine.
Am participat, acum cativa ani, la un eveniment de dezvoltare, cu multi participanti. Intre ei, mi-a atras atentia o domnisoara, era frumoasa tare! Aspectul fizic imi transmitea ca e destul de frageda, dar cand s-a intors si i-am vazut privirea… mi-am schimbat rapid parerea.
Desi avea o incredere de sine si forta interioara foarte bine dezvoltate, emana o stare de victima, profunda.
Ca un mar rosu si foarte atragator, dar care pe dinauntru este putred.
Dupa o discutie scurta cu ea, am realizat de unde ii vin blocajele si, mai ales, care sunt butonasele pe care daca i le apesi, contracareaza rapid cu un scut solid de aroganta.
Din punctul meu de vedere, sa te afli in starea de victima si sa crezi ca esti singura persoana nedreptatta din lume si ca toti ceilalti sunt agresori, e un gest de egoism si grandomanie.
Despre asta si multe altele, vorbesc in episodul de azi din #PodcastuldeEQ, primul din toamna asta.
Pe scurt, despre ce am discutat cu Madalina:
- ce este starea de victima si de unde vine ea;
- ce declanseaza acest sablon emotional;
- ce faci ca sa iesi din aceasta stare atunci cand simti ca te cuprinde;
- cum gestionezi situatia cand cineva apropiat tie se afla in starea de victima;
- ce abilitati are o persoana care NU se afla in starea de victima.
Nu e usor sa constientizezi cand apare starea si sa o controlezi armonios.
Dar nici sa iti petreci prea mult timp in starea asta nu e sanatos.
Asculta episodul de azi. Acolo iti dau si cateva sfaturi practice pe care sa le pui in aplicare daca iti doresti sa faci o schimbare. ?
nu se pote descarca direct ca celelalte
Bună! Am și eu o întrebare: nu știu exact dacă am șablonul de victimă, fiind o persoană orientată spre soluții și planuri. Adică când am o situație de criză prima reacție uneori este o cădere nervoasă ( plâng, îmi plâng de milă, mă victimizez, îmi accept vina- gen ai fost așa proastă de ai ajuns in situația asta) apoi după o oră/ o zi, maxim 2-3 zile caut o soluție. Deci întrebarea mea este: am un tipar de victimizare? Sau cum as putea să trec peste situațiile de criză mai ușor?
Mada, dupa cum ai descris fenomenul cred ca ai raspuns singura. Da, ai acest tipar ca prima reactie, insa ai si tiparul de a trece la solutii si la treaba. Ce ai de facut este sa te antrenezi sa dureze mai putin starea de victima si sa ajungi mai repede in faza de solutii. 🙂
Foarte interesant. Merită și trebuie ascultat de mai multe ori.
Păcat că nu are link-ul de download. Poate rezolvați problema….
Ma bucur ca iti place, Daniel, legat de download, prefer sa le asculte lumea nu sa faca download, ca majoritatea oamenilor oricum nu reasculta niciodata. 🙂
Eu le-am descărcat în telefon și le ascult ori de câte ori am ocazia sau simt nevoia. Atunci când mă confrunt cu o situație specifică, ascult fragmentul care se potrivește … De asta aș fi vrut să îl am la “îndemână”….
Succes în ceea ce faceți acolo, pentru că faceți lucruri minunate
Buna Zoltan! La un moment dat ai spus ca de-a lungul timpului ai invatat sa nu-i lasi pe oameni sa te puna in starea de agresor. Am fost atenta si la ce atitudini ai mentionat tu ca ai fata de ei intr-o astfel de situatie (compasiune, intelegere, acceptare, relaxare) dar as vrea sa aflu mai multe. Te rog sa-mi indici niste materiale existente! Sau poate faci ceva nou de acum?
A fi sau a nu fi preș… Asta înseamnă starea de victimă? Atunci când cineva mă nedreptățeste în vreun fel, îmi dă restul greșit, nu-mi dă zilele de concediu pe care le merit, se răstește la mine, își varsă nervii pe mine, deobicei am un fel de non-reacție. Realizez că ceva e în neregulă, dar mă blochez și nu pot să zic nimic. Am impresia că dacă aș atrage atenția asupra a ceea ce s-a întâmplat s-ar isca un conflict. Și mi-e teamă de conflicte și certuri. Așa că prefer să las să se întâmple și plec ușurată că nu a trebuit să lupt. Dar poate că există și un mod de a mă apăra fără să fiu agresivă?
Georgiana, sitemul tau de valori si standardele tale ar trebui sa fie importante pentru tine. Dar nimeni nu este obligat sa ti le respecte, la fel cum nici tu nu esti obligata sa respecti valorile altora doar pentru ca le au. Daca avem un obiectiv comun, atunci devine interes pentru amandoi sa ne respectam valorile reciproc. Daca nu avem un obiectiv comun, fiecare are responsabilitatea sa se asigure ca valorile ii sunt respectate sau sa plece din context.