Am auzit pe cineva spunând la un moment dat: “Durerea este obligatorie. Suferința este opțională.”
Fiecare dintre noi avem situații care ne deranjează sau chiar ne dor. Cu toate acestea, fiecare dintre noi gestionăm diferit aceste situații. Pentru unii orice deranj mărunt se transformă într-o formă de suferința, pentru alții este un proces firesc să depășească rapid momentele respective.
Unii dintre noi am crescut cu “drame” în familie, adică un părinte care exagera importanța oricărui mic deranj, alții cu părinte insensibil, poate chiar dur.
Ce este aceasta “suferința”? De unde pornește ea? Cum o gestionăm? Ce facem cu ea în diferite situații ca să o putem depăși cât mai repede? Cum aplicăm inteligența emoțională ca să suferim din ce în ce mai puțin și să treacă din ce în ce mai repede?
Subiectele podcastului de astăzi. 🙂
Foarte interesanta discutia! Am avut perioade cand imi argumentam starea de suferinta, alegeam sa stau in drama, nedorind sa minimizez importanta lucrurilor, am iesit din asta.
Acum le observ la ceilalti si imi dau seama ca uneori pot sa ajut, alteori, nu.
Va ascult cu drag si va multumesc pentru ca ma faceti sa-mi pun intrebari!
Mariah
salut Zoltan,
vorbeai de faptul ca cineva te jignise cu ceva, de ex, ”porc”, cum ai tratat in continuare acea situatie stiind ca ti-a apasat pe butonas si ti-a activat o suferinta, ai renuntat sa mai comunici cu pers respectiva sau ai incercat sa treci peste si apoi ti-ai consolidat limitele?