Îmi este suficient să mă uit în jur sau pe social media să constat că oamenilor le place să aibă agenda plină.
Și adevărul este că ne place să facem… de toate. Dar asta nu ar fi ceva rău, dacă nu ar ajunge la un moment dat să ne copleșească.
Iar bunăvoința cu care acceptăm să ne implicăm într-o acțiune, se transformă în frustrare și renunțare. Pentru că fizic și psihic, energia noastră are limite.
Dar pare așa de greu să spui NU… Am dreptate?
Știu, vrem să fim implicați. Să avem un stil de viață sănătos, să fim filantropi, să ajutăm pe cei apropiați, să fim umărul cuiva care are nevoie.
Dar care este prețul plătit? Reușești să ajuți pe cineva, dacă tu pe tine nu te ajuți?
Dacă încă nu ți-ai răspuns la aceste întrebări, îți recomand să asculți noul episod din Podcastul de EQ de azi.
S-ar putea să înțelegi de ce e util un NU sincer, decât un DA plin de îndoieli.
Click și ascultă. 🙂
Audiție plăcută!
Multumesc!
M-am regasit in foarte multe din situatiile prezentate!
Doamne,da de cate ori am spus DA in loc de NU.Si nu mi-am dat seama ca gresesc.Excelenta aceasta discutie,ascultand cu atentie m-am dat seama ca am gresitde foarte multe ori.Este minunat ca ai ales sa le puneti aici pe blog aceste dicutii.Succes in tot ce faceti!
Când oamenii sunt setați sa facă diverse lucruri pentru a fi acceptați sau apreciati, din copilăria trăită alaturi de un părinte abuziv, sau care nu i-a iubit suficient, care i-a neglijat etc, lucrurile devin mult mai complicate și nu vor spune ,,nu” până când nu reușesc să remedieze cumva aceasta tendința inconștienta de relaționare.
Resetarea nu se face din două vorbe, ci prin ani de psihoterapie sau dezvoltare personala.
Lucrurile devin chiar grave cand vorbim de codependențe emoționale intre oamenii care nu știu să spună ,,nu” si oameni care vor profita de ei. Tendințele de asociere în astfel de cazuri sunt foarte frecvente, ambele tipuri de oameni căutând complementaritatea, care nu prea duce la echilibru ci la relații de-a dreptul bolnave.
Ceea ce spui tu Zoltan e perfect adevărat dar nu știu ce aplicabilitate are pentru un codependent aflat într-o relație cu un narcisic, de exemplu.
De fapt vreau sa spun că ar trebui sa insisti mult mai mult pe aceasta temă, a relațiilor abuzive. Vad ca principal scop al creșterii inteligenței emoționale tocmai aceasta reglare a relațiilor noastre, aceasta transformare a tendințelor spre relații abuzive in dorința realizată de a avea relații corecte.
Dragos ai dreptate legat de inteligenta emotionala, rezultatul cu impactul cel mai mare este despre relatii si interactiunea cu ceilalti. Legat de relatiile abuzive, problema este ca oamenii nu constientizeaza propria responsabilitate. In orice relatie abuziva o sa vezi neputinta, victimizare si resemnare. De aici nu se poate face schimbarea deoarece orice transformare vine din asumare.
In momentul in care cineva isi asuma propriile decizii si aspiratii, de acolo o sa inceapa sa depuna macar un minim de efort pentru a face schimbarea.
In loc de asta, majoritatea care sunt intr-o relatie abuziva dau vina pe celalalt si asteapta “salvarea” din afara sau de la celalalt.
Ar fi interesant sa abordez subiectul, le transmit colegilor mei ideea, multumim Dragos!