Viciile.
Daca ma urmaresti de ceva vreme, stii, probabil, despre faptul ca ai mei parinti au intampinat, la un moment dat in viata lor, unele probleme cu alcoolul.
Dependenta lor de bautura si consecintele unui asemenea viciu prezent in familia noastra, si-au spus cuvantul.
Cand aveam eu 21 de ani au renuntat, iar familia noastra a intrat intr-un proces de vindecare. A trebuit parca sa ne cunoastem, din nou. Ei intre ei. Noi, fiecare dintre copii, cu fiecare dintre ei.
Iar cand vorbesc azi despre iubirea pe care le-o port, respectul si legatura cu ei, multa lume se mira.
Unii ma intreaba cum de-am putut ierta…
Altii nu inteleg cum au reusit ai mei parinti sa isi vindece dependenta…
Orice viciu este un obicei.
Doar ca unii nu isi dau seama ca le au pentru ca n-am fost antrenati sa le vedem.
Suntem obisnuiti ca atunci cand vorbim despre vicii sa ne referim la niste obiceiuri negative. Dar oare se poate sa fie si obiceiuri bune?
Pentru unii, mersul la sala e un viciu. Pentru altii, iesitul in club.
Indiferent de natura lor, ce trebuie sa intelegem e ca viciile sunt personalizate si ca suma viciilor ramane constanta daca nu te ocupi de starile din spate.
Singurul numitor comun din spatele viciilor este starea. Si de cele mai multe ori, starea este una de neputinta sau nemultumire de sine.
Indiferent despre ce viciu este vorba, cand incepe procesul de vindecare, el incepe pornind de la starea care alimenteaza acel viciu. Cauti cauzele care genereaza actiunea, apoi starile pe care le simti cand apar acele cauze, apoi starile ce le traiesti cand implinesti viciul… Si tot asa.
Te intorci iar si iar la emotiile din spatele obisnuintelor pe care le numesti vicii.
De asta, sa vorbim despre vicii in #podcastuldeq a fost propunerea Madalinei, pentru saptamana asta.
Pe scurt, ca sa vezi despre ce e episodul:
- definitia unui viciu;
- viciul este un obicei doar negativ sau poate fi si pozitiv;
- cum ii gestioneaza oamenii care nu au vicii pe cei care au vicii;
- ce inseamna din punct de vedere emotional un viciu;
- care sunt starile asociate unui obicei denumit viciu;
- in ce masura viciile pe care nu le consideram vicii sunt mai periculoase decat cele pe care le putem vedea si judeca;
- viciile adolescentilor sunt diferite de cele ale adultilor?
Dupa ce asculti episodul, daca ai si alte intrebari, nu ezita sa imi scrii aici, pe Blog. Chiar daca raspund mai greu, imi fac timp sa raspund tuturor 🙂
Salut
Vă ascult de ceva vreme și da, e ciudat, dar îmi asum o întrebare legata de tema asta. Din cauză că am senzația că pot căpăta un răspuns din cele mai avizate posibil.
Poate fi considerată pornografia viciu? Probabil da mai ales că am ajuns la frecvență zilnică. Dacă da, cum intuiesc, în opinia ta care sunt cauzele frecvente și mai ales ce ar trebui să reglez ca să scap.
Sumar: peste 40 de ani, viciu de 25 probabil. Relație proastă cu mama, bătaie de am stat și în spital. Căsătorit, copii, relație faină cu soția pe care o consider o femeie incredibil de frumoasă, sexul foarte satisfăcător (pentru ambii) dar nu mă satur niciodată deși de regulă durează mult. Mă controlează și pierd timp și energie. Nu reușesc să ies singur dei am ieșit din multe situații în viață.
Te rog să îmi dai, dacă binevoiești și pică ceva bine, o pârghie ceva ca sa abordez problema. Am încercat în trecut multe de la activitatea fizica extenuantă, până la electroșocuri.
Când ma analizez descopăr că o fac când sunt stresat, și sunt mereu. Când sunt supărat și nesatisfăcut de rezultatele mele, când sunt certat de cineva sau când mă cert eu pe mine. Sunt destul de nemulțumit de mine deși la verificările pe care le fac oamenii nu confirmă nemulțumirea mea, lucrez profesionist și mereu fac mai mult decât promit dar pobabil încerc încă să o mulțumesc pe mama :(. Relația cu ea e reparata, cred.
Dacă consideri că e repa nedemn pentru un comentariu te rog sa nu aprobi ci doar sa răspunzi dacă se poate. Merci.
Salutari!
Pentru mine viciile sunt deosebite de alte obiceiuri prin efectele lor.
Obiceiul pe care il studiez este intr-adevar daunator in diverse aspecte sau nu? Este ceva care chiar ma incurca in ceva sau doar nu imi place?
Daca nu ma incurca cu mai nimic, de ce ma resping? Care sunt valorile din spate?
Cunosc cazuri in care pornografia ajunge sa distruga relatii. Cunosc situatii in care poate fi deliciul ambilor daca experienta este integrata intr-un fel armonios.
Sunt multe situatii in care ne judecam pentru diverse lucruri, pentru ca la nivel subconstient ceva este “imoral’ sau “incorect”.
Sunt multe situatii in care obiceiuri aparent banale de fapt duc la amplificarea unor stari dizarmonioase pe termen lung.
Deci este un viciu sau nu?
Chiar este nevoie sa te judeci si sa te chinui pentru ca ai acest obicei?
Prima data iti recomand sa te ocupi de viciul tau de a fi nemultumit de tine si iti garantez ca intr-un mod miraculor acest “drog” nu va mai fi necesar (sau cel putin din ce in ce mai putin si mai rar).
Dupa cum descrii tu momentele in care folosesti “drogul”, eu zic ca daca tu ai fi multumit de rezultatele tale, mai incerzator si mai relaxat cu tine insuti, nu ai mai ajunge sa il folosesti.
Testeaza. :))
Sunt impresionata de cate am invatat din acest episod! Mereu am fost constienta ca sunt critica in privinta alcoolului si a fumatului (ma sufoc de la fumul de tigara) si consideram ca sunt un semn de slabiciune, ca nu exista vointa de schimbare. Totusi, pe cat de critica sunt, pe atat de autocritica, desi nu fumez, si nici nu beau, dar am altele pentru care sa ma critic. Nu m-as fi gandit ca este o legatura intre stare si obicei. In facultate, am inceput sa am o stare negativa fata de invatat. Mi-a placut mereu sa invat, dar ce faceam la facultate ma stresa. Si acum traiesc aceeasi stare: cum trebuie sa invat ceva dupa o tematica, devin stresata, imi revine insomnia, uneori imi vine sa si plang. Aman foarte mult sa invat si sfarsesc prin a ma simti foarte prost. Simt ca nu o sa reusesc sa iau un examen greu, ca nu sunt suficient de buna si traiesc teama ca, intr-o zi, aceste lucruri vor deveni un adevar pe care va trebui sa il accept si ma gandesc ce rost are sa mai incerc. Cred ca unele metode pe care vrem sa le utilizam pentru a ne schimba un obicei nu prea dau roade, pentru ca nu lucram cu starea propriu-zisa, ori incercam sa o schimbam, ori sa o mascam. Multumesc mult pentru oaza de intelepciune! ?
🙂
auu!e dureroasa constientizarea ca starile noastre emotionale nereparate din capitolul “nu sunt suficient de bun/a” nasc monstrii in copiii nostrii…si chiar nu-i putem feri de noi decat reparandu-ne…independent de toate bunele intentii referitoare la copiii nostrii.
Multumesc pentru potcastul acesta!
Claudia, mama de o adolescenta si aproape un adolescent
:)) Uneori adevarul doare, dar dupa aceea va fi bine cand si faci ceva! 🙂
Interesanta perspectiva lui Zoltan căruia ii dau dreptate de cele mai multe ori. Ma bucur ca Mădălina vorbește in aceasta înregistrare mai puțin ca Zoltan, am observat asta și in înregistrarea anterioară și sper ca o sa țină acesta schimbare. Ma bucur ca faci acest gest de a împarți cu lumea munca și ideile tale, sper ca ajuta pe cât mai mulți.
Am o rugăminte pentru Zoltan: ai vrea sa incluzi pentru discuție și ce înseamnă stima de sine (self-esteem) și cum sa o dezvolți?
Aștept cu mare interes!
Am avut un soț alcoolic funcțional.
Am să-l iubesc mereu.
Mă biciuiesc și acum după mai bine de 3 ani de la divorț că nu am știut să…administrez acest viciu al lui pentru a rămâne împreună.Nu îmi dă liniște vina că aș fi putut găsi o formulă prin care să îl determină să se ajute. Lucrurile se degradau și am sperat că un șoc emoțional, de tipul celui de care vorbești în episod, prin care va realiza că ne pierde, pe mine și pe fetiță, îl va trezi. Nu a fost deloc așa. El s-a recăsătorit imediat, bea în continuare și eu îl iubesc.
Sunt nebună?
Buna Aurelia,
Îți recomand cartea Femei care iubesc prea mult, vei găsi multe exemple similare si motivele pentru care noi, femeile ne alegem parteneri cu dependențe.
Pentru mine una aceasta carte mi-a deschis ochii și m-a făcut să înțeleg mai bine relația de cuplu și tiparele care s-au repetat in cei 10 ani de relație.
Sper sa îți fie de folos comentariul meu.
Draga mea, coincidență sau nu, acum doua zile mi-am comandat deja această carte, la Libris…Îți multumesc din suflet!
Este prima dată când citesc despre vicii și prima dată când intru pe acest blog,de aceea încă nu am comentarii,dar vor veni desigur pe măsură ce voi mai citialte articole.
Mă bucur pentru cei care au găsit răspuns la problemele personale.
Bine ai venit Florentina! 🙂
Aștept cu nerăbdare cartea.
Probabil va fi revelatoare.
Mulțumesc.