Nicio poveste nu seamănă cu alta. Niciun om cu altul.
Dar ce știu și cred cu tărie, este că fiecare poveste poate avea un scenariu frumos, daca alegi să-l scrii conștient.
Apropo de acest lucru, nici poveștile fiecaruia din echipa noastră nu seamănă.
Fiecare a început diferit, a avut schimbări de situații dar mă bucur să spun ca fiecare continuă pe un scenariu pozitiv. 🙂
Azi, încă una dintre colegele mele iti spune cum s-au petrecut lucrurile… in filmul ei. 🙂
Citește mai jos…
“Dacă cineva m-ar întreba care sunt filmele mele preferate, aș spune: ale mele!
Pentru că sunt foarte bună la a-mi face scenarii și… partea cea mai interesantă este că finalul e mereu neașteptat.
Acum trei ani, într-o dupămasă eram într-o sală de curs cu o mână de oameni. Cu energia rămasă de peste zi, ascultam ce spunea Zoltan. Era prima dată când auzeam noțiunea de Inteligență Emoțională. Mă intriga. Am fost mereu o persoană emoțională și cel puțin cât fusesem copil, mi-era foarte greu să îmi gestionez emoțiile.
Și încă de la primul curs mi-am dat seama că îmi descopăr gânduri, idei, emoții de care până atunci nu eram deloc conștientă. Entuziasmată în sinea mea, mi-aduc aminte cum sprijinindu-mi obrazul în palmă, mi-am spus: Ce frumos! Să poți lucra atât de îndeaproape cu emoțiile oamenilor și să-i ajuți să se cunoască pe ei. Mi-ar plăcea să fac asta.
Un an și jumătate mai târziu, universul mi-a răspuns. Am ajuns în echipa Refleqt. Era un început plin de așteptări din partea mea. Locul în care orice nu-mi reușise până atunci, trebuia să prindă formă. Nu se putea altfel. Eram prea convinsă că nimic nu e întâmplător și e ceva mai mult… legat de jobul ăsta.
Surpriză însă! Lucrurile nu au decurs deloc după scenariul meu. Mă suisem de fapt într-un rollercoaster emoțional și nu știam ce mă așteaptă. Credeam că am trăit suficient până acum încât să știu cine sunt și ce-mi doresc de la viață. Însă pe măsură ce am început să-mi studiez reacțiile, să-mi identific emoțiile din spatele lor, mi-am dat seama că abia acum fac cunoștință cu adevărat cu persoana la care mă uit zilnic în oglindă.
Am trăit emoții de toate felurile, de la bucurie la tristețe profundă și dezamăgire. Totul a culminat cu faptul că uneori mi-era greu să merg la birou doar pentru că acolo de fapt, mă întâlneam cu cineva, de care o vreme nu mi-a plăcut: cu mine. Acea eu, din spatele aparențelor care mă trecea prin stări prin care nu voiam să trec, care mă făcea să iau decizii inconștiente, care dădea vina pe alții pentru ce i se întâmpla, care uita să iubească oamenii pentru ceea ce sunt, pentru că nu se iubea nici pe ea.
A fost un proces bulversant dar a devenit acum un proces de care mă bucur în fiecare zi. Conștiența te face umil dar bogat. Nu aș schimba nimic. Am ajuns să mă uit cu drag la mine, să accept că unele lucruri le fac mai puțin bine dar altele îmi ies grozav. Am învățat că iubirea adevărată e atunci când iubești un om așa cum e, nu cum vrei tu să fie. Nu mă mai supăr (așa des) că sunt iute la vorbă ca tata sau mă emoționez ușor ca mama, deopotrivă am luat multe calități minunate de la ei. Și relația noastră e mai echilibrată ca oricând.
Cum spuneam, nimic nu e întâmplător. Și dacă a fost nevoie ca lucrurile să se-ntâmple așa pentru ca acum să știu cu adevărat cine sunt, le îmbrățișez cu recunoștință. Sunt profund convinsă că emoțiile pe care le trăim sunt temelia a cine suntem și cine putem fi. Tocmai de aceea, este esențial să le trăim conștient. Și cele plăcute și cele neplăcute. În fiecare zi. Asta înseamnă Inteligența Emoțională.
Procesul meu continuă. Încă mai am zile în care mă cert pe mine, încă mai repet greșeli, încă mă mai descopăr. Dar nimic nu se compară cu sentimentul că ți-ai învins o teamă, că ai avut curaj să recunoști cine ești, cu intenția de a fi un TU mai bun în fiecare zi. Ți-o datorezi ție.
Schimbările care fac diferența îți vor cere timp. Acordă-l cu încredere. Îți vei mulțumi într-o zi.
Cu iubire și conștiență,
Michelle”
P.S.: To be continued… 🙂
