Dinamica emoțională a unei familii este cât se poate de complexă și fascinantă.
Am deschis acest subiect săptămâna trecută în episodul 9 al podcastului nostru și am văzut că mulți dintre voi ați reacționat și discutat pe marginea lui.
Așa că am decis ca in episodul de azi să vorbim despre relațiile dintre frați. Sau surori. Sau oricare din combinatii. 🙂
Să vedem de ce fiecare preia alte atitudini si comportamente de la parinti, desi sunt crescuți după aceleași principii și educație.
De ce chiar si fratii gemeni dezvolta personalitați total diferite?
Și mai ales, ce efect au eternele comparații între frați, fie ele conștiente sau inconștiente.
Ascultă noul episod din Podcastul de EQ și spune-mi apoi dacă te regăsești în vreuna dintre situații. 🙂
Audiție plăcută!
Wow!!! Wow!!! Este cel mai cel acest podcast! Felicitari! Eu sunt o mama a unui baietel de 1 an si 5 luni. Am un frate dar diferenta este de 8 ani intre noi si bineinteles daca ni s-a indus aceasta suntem departati unul de altul, ne vb strict la subiect si ce mai faci! Intordeauna sare in ajutorul meu daca e nevoie dar niciodata nu suna sa vada ce mai fac! Eu sun dar de multe ori vb cu cumnata mai mult. Si in copilarie intr-adevar el treb sa aiba grija mea si vreau sa va povestesc o faza de ras sa va amuzati si voi: mama i-a spus sa ma scoată afara cu sania si ce credeti ca a facut? Se tot saturase in continuu sa nu iasa si el la derdelus cu baietii asa ca se gandi sa “inhame” pe haiduc, cainile nostru de atunci si sa ma traga el! Bineînțeles ca am ajuns prin toate șanțurile dar era comic pt el pana l-am pârât ca de… aveam doar 5 ani! Asa ca nu mi-a mai trebuit sanie!!
Eu eram comparata si inca mai are mama tendinta asta cu cineva mai bun decat mine la școală, la biserica, facultate s.a.m.d. Deaceea nici nu am dat licenta… de frică. Am terminat sociologie relatii de comunicare in 2011 si sunt casnica cateodata frustrata! Dar asta este o alta poveste! Ma bucur sa va ascult, ma ajuta mult aceste discutii intre voi! Gata cu scrisul ca va plictisiti de mine!!! Glumesc!
Liliana imi place sa va citesc feedbackurile si revelatiile i ma bucur mult ca va ajuta aceste discutii! Daca nu as avea nici o reactie, nici nu stiu daca ar mai avea rost sa el fac… :)))
Buna, numele meu este Bogdan și sunt din Brasov.
Zoltan vreau un mic ajutor de la tine in legătura cu acest Podcast 🙂
Am un frate mai mare(33ani) eu am 30, și deși suntem foarte diferiți viața noastră a fost de așa natura încât am lucrat și lucram împreuna, fiind antreprenori.
Când eram mici deseori ma scotea din sărite ( ma enervam atât de tare încât îmi amintesc și acum ca ma dădeam cu capul de pat sa nu-l strâng de gât )
Acum 🙂 in momentul prezent, mai exact astăzi, am avut o mică discuție și Deși sunt foarte zâmbitor de felul meu, ma scoate din sărite simțind cum sângele mi se urca la cap..
Încerc mereu sa ma liniștesc însă in momentele alea simt ca nu mai sunt eu.
Ma poți ajuta te rog frumos cu un sfat ?
De multe ori am impresia ca se folosește intenționat de faptul ca ma enervez ca sa-mi facă rău.
Mulțumesc .
:))))
Intr-adevar, cand vine vorba de sabloanele dintre frati, ele se manifesta in continuare exact ca in copilarie, doar ca reusim sa le controlam mai bine.
Ce ati putea face este sa creati un mediu mai propice pentru discutii, care aiba ca scop “vindecarea” trecutului.
Asta poate insemna de exemplu o iesire la un pahar de vin sau o cina, in care sa va propuneti sa faceti un schimb de experienta legat de modul fiecaruia de a fi trait copilaria.
Adica, sa dezbateti situatiile prin care ati trecut impreuna, si cu multa deschidere, fara sa iei personal trecutul, sa vezi cum a trait celalalt aceleasi situatii. Asta va poate ajuta sa “echilibrati” perspectivele si astfel sa preveniti manifestarea sabloanelor, deoarece amandoi va veti da seama ca situatiile din prezent se desfasoara pe baza acelorasi atitudini si experiente comune.
Sper sa te ajute perspectiva… 🙂
Soooperrr !!!
Zoltan, o persoana dacă nu dezvolta empatie treptat și nu conștientizează ce înseamnă iubirea. Încercând să se dezvolte și afla tot mai multe informații despre diferențe, și ajunge sa calculeze matematic tot ce îl compară.
Poate ajunge sa fie un criminal emoțional pentru persoanele din jurul lor ? Adică să își dezvolte spiritul obsetvatiei astfel încât să reproducă niste Războie interioare de mult apuse.
Da .. se aplică și la mine :))
Criminal emotional suna putin dur, dar da, poate sa fie un fel de cenzor si pentru restul lumii, asa cum face cu propria persoana, sa faca si cu ceilalti. Pentru persoanele mai sensibile chiar seamana cu o mica “moarte” 🙂
Genial podcastul asta! Tin sa precizez ca le-am ascultat aproape pe toate, si poate ca acum am inteles mai bine niste lucruri, dar acum reusesc sa vad niste chestii nuantat. Si acum, inteleg si imi explic multe lucruuri. Pur si simplu: Wow!
Pe de alta parte, cata responsabilitate au de purtat parintii, si nici macar nu au habar de asta. As face podcastul asta auditie obligatorie, mai ales pt tineri.
P.s.: puteti face un podcast si legat de arhetipul salvatorului, mai exact daca eu aflu informatii care ma pot ajuta si pe mine si pe ceilalti, observ anumite lucruri care nu sunt ok la ceilalti, dar nu ma bag (intotdeauna), cum sa fac sa ma detasez de situatie, sa nu ma simt frustrata si sa fiu ok cu faptul ca nu e treaba mea sa ma bag si sa schimb lucrurile in vietile oamenilor.
Mersi mult! Va felicit inca o data pt treaba minunata pe care o faceti!
Multumim is noi pentru feedback, chiar ma bucur ca multa lume are o mai mare claritate legat de ce se petrece la nivel subconstient! AM tinut minte ideea si poate o abordam la un moment dat! 🙂
Hellou Zoltan si compania! In primul rand mii de multumiri pentru ceea ce faceti si ca mi mai deschideti mintea cate putin de fiecare data cand va ascult!
Am o sora geamana(gemene false, din cele care nu seamana) despre care, de cand ma stiu ai mei au spus ca ea e mai mare doar pentru ca s a nascut prima. Parintii mei cand n au avut, cum zici tu, nu prea erau pregatiti :), asa erau vremurile..pe la vre o 3 luni ne au lasat la bunici. Culmea e ca pe fiecare la cate o bunica…stateau aproape amandoua si mergeam la aceeasi gradinita, deci ne vedeam ca cu orice alt copil de vecin fin jurul nostru. Doar ca suntem gemene. Respectivele bunici nu si vorbeau si parerile una despre cealalta erau in felul ala…mai mult rele decat bune si nu se fereau sa le stim.
Treaba e ca la 6 ani ne au luat acasa ca no, era vremea de mers la scoala. Si uite asa am ajuns sa traiesc cu niste parinti pe care i stiam din vedere si din povestite si cu o sora pe care o cunosteam la fel de mult ca pe vecina mea sau poate si mai putin. Evident relatiile au fost de razboi si suferinta aferenta. Tatal meu a fost absent din implicarea in familie si mama mea a facut ce a putut si ea la vremea aceea. Todeauna insa sora mea a fost preferata si eu, copil fiind am incercat in toate modurile sa o fac fericita. Nu este posibil nici in ziua de azi. (Acelasi comportament il are azi cu respectivele noastre fiice si imi spune constant cand ii atrag atentia, ca sunt o exagerata, ca de obicei)
Diferenta este ca am renuntat de mult sa mai incerc s o fac fericita,intr un final mi am dat seama ca nu este rolul meu.
Cu sora mea am facut tot ce mi s a parut mie de facut ca sa apropii relatia.
Treaba este ca dexate ori am fost sincera si deschisa cu ea s au m am destainuit, pana la urma m am fript. Orice mic secret, orice lucru, orice stia despre mine, cand facea cate o tampenie, ca sa o reduca, le povestea alor mei ceva”rau” ce am facut eu. Si daca nu stia nimic, atunci inventa in jurul unei intamplari. Si culmea tot eu cadeam nasol. Si crede ma ca pr la 15-16-17 ani am cazut nasol rau de tot.
Azi am 40 de ani si acum cateva luni a fost ultima mea incercare de a ma apropia de sora mea. Rezulta ca a facut exact acelasi lucru ca de obicei (cu un milion de “inflorituri” pe marginea adevarului) dar de data asta atat cu parintii mei cat si cu sotul meu. Ceea ce pentru mine inseamna un atac direct la familia mea, la “munca”mea din ultimii 15 ani, cu consecinte foarte grave pentru noi si pentru fiica nostra. Cu mare amaraciune spun ca am “frati si surori” in prieteni decat in sora mea geamana. Si asta ma doare nespus.
Rareori am alunecat si am permis intrarea in cercul meu persoanelor de genul, si in momentul cand mi am dat seama de cum stau lucrurile i am eliminat rapid. Ei i am permis ani la rand sa fie si am facut cum am stiut eu mai bine ca sa putem avea o relatie, daca nu de surori “ideale” macar de prietenie.
Nu mi iese 🙁
Si sincer, nu ne leaga nimic altceva decat sangele. Si ma preocupa ca ii arat fiicei mele acest exemplu si totusi nu i pot da altul, caci nu tine de mine. De asta mi e si frica de vre un fratior, pentru ca exemplul dat de mine cu sora mea nu e cel mai fain.
Va felicit pentru tot ce faceti! Sa aveti o zi faina:)
Multumim pentru aprecieri Ana si rabdare cu eforturile tale! 🙂
Da intr-adevar exista intre frati, au existat si in copilaria mea doar ca situatia a fost putin diferita, fratele meu e cel mai mare si totusi parintii ma dadeau pe mine ca exemplu ca invat mai bine, ca sunt mai ordonata etc. si el s-a inchis mult in el mai ales fata de mine. Desi ne-am maturizat si incerc sa avem o relatie armonioasa, nu reusesc, e la fel de retinut.
Ascultand acest podcast am realizat motivul pt care e asa si cu prima intalnire pe care o sa o avem o sa incerc sa deschid subiectul acesta, poate asa reusim ne apropiem mai mult.
Va multumesc pt tot ce faceti, e un ajutor foarte mare ! ??