Te surprinde sau nu, dar se pare că teama de vorbit în public depaseste in anumite studii… teama de moarte.
Cu alte cuvinte, unii dintre noi ar prefera să încheie socotelile cu viața decât să iasă să vorbim în fața unui public larg, indiferent de subiect.
Aceasta situație, cu “greutate” emoțională, era firesc să fie dezbătută într-un episod din Podcastul de EQ.
Dacă nici eu, cu sute de conferințe susținute în fața a zeci de mii de oameni, nu știu și nu înțeleg cum se simt emoțiile vorbitului în public… demisionez din funcția de speaker! 🙂
Glumesc!
Nu glumesc, însă, când spun că am trăit această frică pe pielea mea.
Și toate conștientizările mele le-am pus în noul episod din Podcastul de EQ.
Ascultă-l acum.
Siiiii! 🙂 Daca esti utilizator de iTunes, de azi poti sa il asculti si acolo. O simpla cautare pe Itunes a frazei “Podcastul de EQ”, vei gasi toate episoadele publicate pana acum.
Audiție plăcută!
Salut Zoltan!
Foarte interesant podcast-ul “Cum sa fac sa nu am emotii cand vorbesc in public?”, apreciez informatiile si mi-am notat cateva ideii interesante.
Acum cativa ani am avut aceasta frica de a vorbi in public, pot sa zic ca azi nu mai am aceasta frica, chiar imi face placere sa vorbesc in public, binenteles emotii exista intodeauna. Cred ca am trecut de aceasta frica acumuland experienta si realizand ca din experientele pozitive si negative poti invata si poti sa-ti imbunatatesti abilitatile.
MIrcea, ne educam pas cu pas, fiecare cum stim mai bine! 🙂
Bună Zoltan
Am rămas bine dispus după ce am ascultat “Podcastul de EQ” deși am 50 de ani îmi amintesc de toate ieșirile mele în public și cred că tot ceea ce ai prezentat am trăit. Dar asta nu înseamnă ca am și gestionat situațiile bine de fiecare dată.
Natura serviciului m-a pus de fiecare dată în fața oamenilor și cu timpul m-am acomodat, dar deși mă documentez bine în privința lucrului pe care îl am de prezenta și astăzi dacă ar fi să stau în fața oamenilor ași avea o mică reținere la început, dar nu înțeleg de ce? pentru mine începutul este un pic mai incomod.
Invers, dacă ar fi să mă aflu în fața oamenilor și ași fi acuzat de ceva adevărat sau neadevărat nu simt nimic, pot să vorbesc absolut fără rețineri sau emoții nu ridic tonul, am la mine mai multe cuvinte decât trebuiesc. Nu am răspuns la aceste lucruri! Tu cum vezi această situație?
Cu respect Vasile P. Brașov
Sa stii Vasile, ca de fiecare data cand am public diferit, si eu, dupa cateva sute de prezenari pe care le0am avut, tot mai am nevoie de cateva minute de acomodare.
Este un proces firesc, doar cei inconstienti nu sesizeaza aceste fluctuatii emotionale. Emotiile iti spun, ca acel ceva are o miza, o importanta pentru tine.
Legt de acuzatii, dupa o varsta te maturizezi suficient sa te cunosti bine, sa nu mai te afecteze ce zic oamenii in nici un context… :))
Interesant, ai spus lucruri la care nu m-am gandit. Am 50 de ani si am lucrat tot in invatamant, deci experienta cu vorbitul in public nu ar trebui sa fie o problema. Doar ca eu lucrez cu adolescenti, nu cu adulti. Vorbitul in prezenta adultilor mi se pare o experienta fascinanta.
Este o experienta care te creste si care iti ofera posibilitatea de a influenta vietile oamenilor, la fel ca meseria ta de altfel, Monica… 🙂
Sincer, mi se pare o sarcina mai dificila ceea ce faci tu!