„Decât să sufăr inutil într-o relație cu cineva cu care nu mă înțeleg nicicum, mai bine stau singură.”

Îți dai seama că în 12 ani de când sunt într-o relație cu Cami, am avut ocazia să discutăm multe lucruri despre relația de cuplu. Fraza de mai sus este una dintre frazele care m-au șocat în discuțiile și uneori certurile pe care le aveam la începuturile relației noastre.

„Nu ar trebui să lupți pentru o relație?”

„Nu ar trebui să sacrifici egoul ca să poți fii cu cineva?”

„Daca ți-ai asumat o relație, nu ar trebui să mergi până la capăt?”

Sunt întrebări și convingeri pe care le-am auzit de sute de ori de când lucrez cu oamenii. Și ghici ce? Și eu le-am avut și am „construit” relații pe aceste convingeri. ?

Ani la rând am suferit în numele unei așa-zise „iubiri”, am fost dispus să sufăr, să renunț la toate valorile mele, să fac compromisuri extrem de dureroase și am încercat cu disperare să forțez persoanele pe care spuneam că le iubesc, să fie așa cum credeam eu că ar trebui să fie, ca relația să funcționeze. 

Și toate astea doar ca să nu se rupă relația de cuplu pe care o formasem.

În discuțiile cu Cami despre despărțire, despre modul în care ar putea funcționa o relație, de multe ori reușea să mă pună pe gânduri.

Una dintre ideile pe care le-am „rumegat” ceva ani sună cam așa: 

 

Gândește-te bine, dacă ai vrea să fii cu o persoană care este cu tine doar pentru că tu tragi de ea.
Gândește-te bine dacă ai vrea ca persoana de lângă tine să facă anumite lucruri doar pentru că tu o șantajezi, o forțezi, o manipulezi.

 

Oare mai este vorba despre iubire? Oare mai vorbim de o relație din partea amândurora?

Sau vorbim despre o stare de disperare cu care încerci să ții lângă tine o persoană care de fapt nu prea vrea să fie cu tine sau cel puțin nu în varianta pe care tu ți-o dorești.

De aici  vin și derivațiile suferinței.

Hai să vedem care sunt pașii prin care foarte multe femei ajung să sufere.

Îți dau o rețetă pe care îți recomand să NU o folosești, pe cât posibil. Orice asemănare cu situații reale este pură întâmplare, dar dacă te recunoști la vreunul dintre pașii de mai jos, îți recomand să schimbi abordarea. 

Pasul I

Există mai multe variante de la care putem pleca, dar toate duc înspre același loc.

Să nu te simți bine singură cu tine pe perioade mai lungi și să cauți cu orice preț să nu fii singură. O altă variantă este să visezi constant la o stare sau o situație pe care ți-o dorești (un iubit anume, o familie, „cineva” care să te țină în brațe), având în umbră o stare de gol interior.

Pasul II

Atunci când întâlnești bărbați, preocuparea ta constantă să fie o analiză, dacă barbatul x sau y se potrivește pentru scopurile tale de mai sus.

Pasul III

Dacă cumva bărbatul acela pe care îl consideri potrivit, într-un fel sau altul te bagă în seamă, să „croșetezi” constant scenarii în mintea ta legat de direcția în care va merge relația.

Pasul IV

Dacă bărbatul ajunge să arate interes mai departe, să te apuci să stabilești lucrurile care ar trebui să se întâmple. Dacă nu se petrece așa cum te asteptai, pe cât posibil să trăiești o stare de dezamagire profundă.

Pasul V

Dupa ce apar stările de dezamagire, să le și exprimi constant, verbal sau prin atitudine măcar, ca el să știe ce nu a facut bine și cum  lucrurile nu merg în direcția așteptată de tine.

De aici, bănuiesc că realizezi continuarea… variantele sunt multiple.

Poate că bărbatul acela o ia la fugă după primele tale reacții de dezamăgire, poate că rămâne alături de tine și încearcă să bifeze lista ta de așteptări.

Oricare ar fi varianta, pe termen mediu și lung nu au cum să meargă lucrurile foarte bine, pentru că de la începutul începuturilor ai construit relația pe un gol interior, pe teama să nu fii singură, pe disperarea să fii împreună cu „cineva”.

Hai să îți dau câteva ponturi, ca să începi o relație într-un mod mai constructiv. ?

Primul lucru pe care îl ai de făcut este să îți definești foarte bine sistemul de valori. Adică, să răspunzi la întrebarea:

 „Ce este cu adevărat important pentru mine într-o relație de cuplu?”

Să faci o lista cu ele și apoi să le definești cât se poate de clar cu exemple.

Atenție, nu ce să nu fie, ci ce anume să fie în relația ta.

Al doilea lucru este să respecți TU aceste valori, nu să îi ceri celuilalt să ți le respecte.

Adică, dacă respectul față de tine este important, atunci prima dată tu să ai grijă cum vorbești cu tine, apoi să te aștepți ca alții să vorbească respectuos. Dacă pentru tine este important să fii iubită, atunci vezi dacă tu știi sa te iubești, inainte să te aștepți ca celalălt să te accepte necondiționat.

Pe același sistem, verifică daca tu poți oferi ceea ce ceri. Iubirea necondiționată, respectul, înțelegerea, etc… Orice ar fi în sistemul tău de valori legat de relația de cuplu, prima dată va trebui să verifici: tu le respecți față de tine și față de celălalt?

Apoi poți începe să impui limitele.

Îți promit că atunci când vei ajunge să ți le respecți tu, oamenii din jurul tău, modul în care interacționezi cu ceilalți se va schimba radical și nici măcar nu va fi nevoie să ceri.

Dar nu mă crede pe cuvânt. Testează. ?

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry
8
Poate te-ar interesa si  Greșeala nr. 2: Să îți faci griji pentru lucruri pe care nu le poți schimba sau corecta