Nouă, oamenilor ne place drama. 🙂
Ba chiar, în cele mai multe cazuri durerea ne motivează să realizăm lucruri, mai mult decât recompensa.
Poate de aceea tindem adesea să ne identificăm în mod exagerat cu situațiile emoționale prin care trec cei din jurul nostru. Bine… avem impresia că ne identificăm.
Undeva, la un telefon distanță ai cel puțin un prieten / o prietenă care plânge literalmente, la cot cu tine, dacă treci printr-o situație mai grea. Chiar dacă nu prea are cum să înțeleagă sentimentul ce-l trăiești, totuși…“te înțelege perfect!”
În cadrul conferințelor mele, adesea rămân la final ca să răspund întrebărilor. Și mi s-a întâmplat de multe ori să vină la mine diverse persoane, care, printre altele, afirmă: „Eu sunt foarte empatic. Simt tot ce simt cei din jurul meu și mi se schimbă starea de la o persoană la alta.”
Ba chiar, un participant a venit la mine și mi-a spus: „Soția mea este cu inteligența emoțională… Este foarte sensibilă la tot ce se petrece în jurul ei și reacționează puternic emoțional.”
Ce ar trebui să înțelegi din ambele exemple?
Că atunci când ești în contact cu latura ta emoțională și chiar rezonezi cu emoțiile celorlalți, este un semn că ai făcut un prim pas în dezvoltarea inteligenței tale emoționale.
Însă, preluarea efectivă a stării celuilalt, denotă receptivitate exagerată. Și această receptivitate, din păcate, sabotează capacitatea ta de a-l ajuta, in orice fel.
Ca să faci legătura cu principiile la care mă refer, îți reamintesc de primul articol din această serie. Acolo spuneam că există un ansamblu de abilități care definesc și formează inteligența emoțională. Dacă nu ai citit încă articolul, poți să o faci acum.
În continuare, hai să vedem câteva exemple de situații și ce arată ele despre inteligența emoțională:
- Fără să fii conectat conștient cu latura ta emoțională, nu poți vorbi de inteligență emoțională, ci poate doar de instincte. Fără contactul cu lumea emoțională nu ai cum să obții informațiile emoționale din tine, dar nici din ceilalți. Dacă îți lipsește această abilitate, conștientizarea, nu ai cum să lucrezi cu stările tale sau ale altora.
- Dacă starea ta se schimbă în funcție de tot felul de stimuli și factori din jurul tău, atunci este un semn că îți lipsește autocontrolul.
- Dacă înțelegi ce se petrece în tine (că suferi, că ești sensibil, că te afectează diverse lucruri, că cei din jurul tău suferă), însă în același timp ești neputincios în fața fluctuațiilor tale emoționale, înseamnă că îți lipsește abilitatea dea a-ți controla stările, reacțiile.
Probabil ai văzut și tu persoane care dau vina pe ceilalți sau pe conjuncturi pentru stările lor, pentru reacțiile lor. E cea mai ușoară alegere.
Reactivitatea, impulsivitatea, sensibilitatea exagerată sunt dovadă de lipsă de autocontrol.
Să-ți antrenezi autocontrolul este un efort. Dar pe cât de simplu și realizabil pare, pe atât de greu poate fi să-ți creezi disciplina să urmezi acest antrenament.
Uite câțiva pași cu care poți să începi:
Primul pas – devino conștient de șabloanele tale emoționale și comportamentale.
Asta înseamnă ca în loc să dai vina pe alții pentru stările tale, să îți asumi că este o reacție emoțională a ta, care se petrece în tine.
Pasul doi – fă o schimbare în modul în care reacționezi, fizic.
După ce ți-ai asumat că este un proces care se petrece în tine, să depui un minim de efort pentru a schimba ceva. Poți face lucruri simple cum ar fi să îți schimbi postura, gândurile, respirația, gesturile, tonul vocii.
Al treilea pas – transformă acest efort, într-un antrenament.
O schimbare este rezultatul unui proces, nu al unui singur act. Noi adulții trăim cu iluzia că simpla înțelegere a unui fapt, ar trebui să schimbe lucrurile în viața noastră. Schimbarea efectivă, cere un alt gen de efort: mai mare, mai greu de depus, în cele mai multe cazuri. Mai exact, un efort care îți cere să schimbi ani de zile în care ai avut alt “antrenament”.
Însă, dacă vrei să ai alte rezultate decât cele de până acum, este firesc să fie nevoie să faci altceva.
Dacă îți dorești să schimbi faptul că ești foarte emoțional și te influențează foarte puternic stările celori din jurul tău, va fi nevoie sa urmezi pașii de mai sus.
În timp, după ce ai să dobândești și autocontrol, vei putea spune că ești o persoană cu inteligența emoțională dezvoltată.
Durează, dar crede-mă, merită fiecare efort. 🙂
Ce părere ai despre acest articol? Dacă vrei să îmi spui ceva sau să mă întrebi ceva, fă-o, într-un comentariu mai jos.
Iar dacă ți s-a părut un articol util, împărtășește-l și altora. S-ar putea fă fie fix ce au nevoie. 🙂
Zoltan
Răspunsurile tale sunt absolut corecte și cred ca pot fi de un real folos multor oameni!Mie mi-au fost! Iti Mulțumesc.
Ma bucur 🙂
Pentru cei “reformati” emotional sau in curs de “reformare” articolele tale au efectul de “refresh”.
(Sunt ca o inghetata intro zi torida)
Este foarte util. Eu sunt impulsiva și nu stăpânesc autocontrolul foarte bine. Am o sensibilitate exagerata când vine vorba de un feedback care mi se oferă sau aud ceva despre mine. Lupt sa ma controlez. Mi s-a spus deseori ca nu îmi stăpânesc emoțiile suficient. Acum înțeleg însă și astăzi îmi este greu sa o fac. Cred ca astați este prima data când admit 100% acest lucru.
Primul pas a fost făcut 🙂
Nu e atat de simplu precum pare, dar solutiile date de tine sunt – asa cum deja ne-ai obisnuit – in logica fireasca a unei abordari pozitive si constructive. E la indemana noastra sa facem in asa fel incat practica sa nu ne omoare ;).
Exercitiu … exercitiu … exercitiu!
Foarte interesant articolul. Ma regasesc in el, preiau destul de mult din starile altora, dar am inceput sa constientizez si sa diminuez acest fapt, lucrez pe autocontrol acum. Multumesc pentru aceste tehnici foarte utile.
Să-ți fie cu folos 🙂
Util si interesant articol. Astfel de materii ar trebui predate in scoala, cred eu. Multumesc Zoltan! Din experienta stiu ca respiratia, miscarea si schimbarea posturiii inclusiv miscarea dintr-un mediu in altul, ajura mult pe parte de aucontrol.
Buna ziua, multumesc pentru articole. Nu am reusit să deschid articolul despre manipulare(nr5). Eu am emotiile mai intense și am dificultatea de a detine controlul cand nu ma simt confortabil..stiu ca este necesar un antrenament al reacțiilor dar atunci cand am un program incarcat cam renunț la acest exercițiu..
Multumesc pentru acest kind reminder. O zi frumoasă!
Elena
Foarte util acest articol.Antrenamentul este important pentru a crea noi obiceiuri bune in speranta ca nu mai revenim la sabloanele vechi care ne fac sa ne pierdem autocontrolul.Multumesc pentru articol .Voi recomanda cu caldura persoanelor care au nevoie.
Multumim Luminita! 🙂
Buna Zoltan, foarte util acest articol. Sunt casatorit de 6 ani si acum suntem in pragul divortului. Eu nu vreau sa merg mai departe in aceasta relatie de casatorie din motive bine intemeiate. Sotia mea in schimb, cand suntem in prezenta altor oameni plange de mama focului ca ea mai vrea sa luptam, sa mergem mai departe impreuna pentru copil (avem un baietel de 6 ani), ca in strafundul sufletului ma mai iubeste si multe altele. Cand suntem doar noi nici nu ma baga in seama. Parerea mea este ca joaca teatru, o face doar ca sa vada ceilalti ca ei ii pasa de relatie, joaca pozitia de victima ca eu sa pic in fata lor ca cel care rupe casatoria. As vrea sa-mi spui te rog din experienta ta cum se incadreaza acest comportament si daca a mai trecut cineva prin astfel de situatie rog sa spuna cum a rezolvat. Va multumesc
Hehe, duap cum suna povestea, Daniel, nici tu nu esti chiar in pozitie de putere! Iti recomand sa iti clarifici valorile si aspiratiile, si sa nu mai te pui in postura de victima legat de atitudini si comportamente ale ei, ca nu iti face bine tie inainte de toate! 🙂
Multumesc Zoltan, am cautat si am gasit exact. Este vorba de abuz psihic si emotional. As vrea sa urmez un curs pentru intelugenta emotionala. Cum sa procedez si cu care sa incep. Multumesc frumos
Am avut o relație de 3 ani,a fost la distanță,acum 6 luni ne am căsătorit,am trăit împreuna doar 3 luni din cele 6,am făcut cununia religioasă acum 2 săptămâni,iar la doua zile după ,am avut o cearta ,când m am trezit dimineața îmi lăsase verigheta ,ma părăsise,și plecase in țara lui de origine.din acel moment nu mi a mai răspuns la tel,la,nimic,am primit doar un mail in care și a exprimat dorința de a divorța,nimic mai mult .Nu pot sa îmi revin ,nu ma mai regăsesc. Nu mai pot ieși in societate ,mi am pierdut stima de sine ,nu ma simt stăpâna pe mine,pe ce spun ,pe ce fac m am izolat in casa,și sunt plină de frici ,temeri in tot ceea ce as putea face,deși nu am un venit lunar nu găsesc puterea in căutarea unui loc de munca….sunt multe….prea multe……Am scăpare?!
Helen, scapare ai, din momentul in care iti asumi ca “relatia” pe care ai avut-o de fapt a fost o iluzie. Atunci cand doi oameni au o “relatie de cuplu” la distanta, fiecare traieste o fantezie proprie. Apoi, cand se muta impreuna si locuiesc si traiesc impreuna se da testul pe care nu l-ai dat inainte. Poti sa te relaxezi, chiar daca suna dur, ceea ce ai trait tu nu a fost o relatie de cuplu deci nu ai pierdut nimic intr-un fel, decat iluziile tale. Stiu ca suna dur si asta si intentionez. Daca vrei sa ai o relatie de cuplu fericita, nu te mai ascunde in spatele unei relatii la distanta, amagindu-te ca va fi bine.
In faza asta e nevoie sa iti asumi ca ai fost naiva, ca de fapt nu stii ce inseamna o relatie de cuplu si sa iti asumi sa te cunosti intr-un context mai personal si mai intim cu cineva, decat la distanta. Singurul mod in care iti vei recapata puterea este sa iti asumi ca ai facut o greseala si sa te decizi sa fii mai atenta data viitoare cu cine te “asociezi”.
Si sa iti asumi ca viata ta merge mai departe. Daca vrei sa schimbi ceva, TREBUIE sa faci ceva. Mergi la lucru, construieste-ti o viata (dincolo de casnicie sau relatie) si apoi fii mai atenta pe cine aduci in acea viata pe care ai construit-o.
Singurul mod in care se schimba ceva este daca tu faci ceva.
Buna Zoltan,
daca ii spun prietenului ca ma deranjeaza unele lucruri dupa care el imi vorbeste urat inseamna ca sunt prea sensibila si trebuie sa ma schimb? Trebuie sa accept un astfel de comportament?
Nu, Alina, nu trebuie sa accepti nimic din ceea ce nu iti respecta valorile. Dar pentru asta trebuie sa iti cunosti valorile si sa ti le respecti in mod constient, nu sa reactionezi prin suparare. In niciun caz nu este bine sa acceptam comportamente dizarmonioase de la persoanele din jurul nostru. Dar nici sa raspundem cu stari dizarmonioase nu este o solutie, pentru ca atunci cu ce suntem diferiti? Ca avem motive mai bune pentru suparare? :))
Îmi pare destul de revigorant acest articol, mai ales când nu găsesc resurse de încurajare…
Mulțumesc, Zoltan.