Poate că știi deja că am început să învăț limba franceză, la un moment dat. Atunci când nu am timp să urmăresc lecții sau sa fac practic exerciții, ascult audiobook-uri în limba franceză, în timp ce îmi pregătesc un shake sau mă pregătesc să ies din casă. Pentru mine este o metodă relaxantă prin care mă obișnuiesc cu o limbă străină.
Într-una din zile ascultam „Înțelepciunea evurilor” de Dr. Wayne Dyer, o carte în care el prezintă perspective diferite legate de viață ale unor înțelepți. Printre mulți alții, apare acolo Marcus Tullius Cicero, un poet, filosof și politician roman, care a trăit acum două mii de ani.
Cicero are o mică „lucrare”, intitulată „Cele șase greșeli ale omului”, idei prezentate de Wayne Dyer în cartea sa.
Ascultam cu o uimire din ce în ce mai mare prezentarea acestor șase greșeli, în franceză, și am rămas șocat atunci când am început să îmi dau seama că Cicero vorbește, de fapt, despre… inteligență emoțională. De fapt, lipsa ei.
Ulterior am citit mai multe despre aceste șase greșeli și m-am hotărât să îți împărtășesc și ție concluziile, deoarece sunt ușor contrariante. Voi face asta printr-o serie de câteva articole, pe care am să le scriu aici, în fiecare săptămână.
Știu că umanitatea pare că a evoluat.
Tehnologia este diferită. Stilul nostru de viață este diferit.
Cât am evoluat emoțional, în atitudini și comportamente în ultimii două mii de ani? Te las să decizi tu, după ce citești întreaga serie de articole, ce începe azi.
Iar la finalul seriei, am să completez cu a șaptea greșeală, pe care am descoperit-o de-a lungul timpului la majoritatea oamenilor.
Începem cu începutul…
Greșeala nr. 1: Să ai iluzia că poți câștiga doar prin a cauza altora pierderi
Trăim într-o lume a competiției. O lume în care suntem educați că resursele sunt limitate, că unii au și alții nu au. Ni se tot pun în față în mod sistematic exemple care sunt foarte diferite de noi și ni se spune „fii așa” și „nu fii așa”.
Toate aceste lucruri ne cultivă un spirit de competiție.
Inclusiv succesul este prezentat metaforic sub forma de concurs. Doar uită-te pe Internet, când cauți cuvântul „succes”, ce imagini apar. O să vezi simboluri cum ar fi: costum, diplomat, competiție, medalie, săgeată în sus, oameni care conduc pe alții, oameni care ies în evidență, care urcă pe un munte, care ajung înaintea altora.
Competiție. Piață concurențială.
Toate aceste simboluri, comportamente și atitudini asociate cu succesul vorbesc, de fapt, despre ce înseamnă să ai mai mult decât alții, să obții mai mult decât alții, să îi lași pe alții în urmă.
În continuare avem senzația că dacă altcineva a luat un job înaintea noastră, noi am pierdut.
Dacă cineva câștigă mai mulți bani, ne simțim inferiori, dacă cineva are o afacere și eu nu am, atunci eu am rămas „în urmă”.
Dacă cineva își cumpără haine mai bune sau merge la un restaurant mai bun, ne simțim ca și cum noi nu am avea ceva.
E interesant că tot acest sistem se perpetuează printr-un proces de comparație. Suntem liniștiți cu ce avem, până când vedem ce au alții și atunci apare frustrarea, apare nemulțumirea de sine, invidia și dorința.
Dacă până să te compari cu alții erai liniștit, după aceea apare ambiția sau nemulțumirea.
În momentul în care te uiți la cineva care are ceva din ce îți dorești tu și ai o stare negativă, neplăcută (frustrare, nemulțumire, gelozie, invidie, critică, ironie, defensivă), tocmai ai comis această greșeală: ai senzația că cineva poate avea doar cu prețul pe care îl plătesc alții.
De ce spun că Cicero vorbește de lipsa inteligenței emoționale în aceste greșeli?
Pentru că atunci când ești inteligent emoțional îți dai seama că starea respectivă nu te ajută, că acele atitudini și reacții te fac să îți strici relațiile și, cel mai important, că nu te ajută în a obține ceea ce îți dorești.
Din contră.
Mulți încep să comenteze în capul lor „Cine știe ce a făcut să obțină xyz?”, „În locul lui și eu puteam…”, „Așa e ușor!” și multe alte fraze de acest gen.
Dacă ești inteligent emoțional nu îți strici viața cu astfel de reacții și judecăți.
Mai degrabă îți canalizezi atenția în direcția acelor lucruri care sunt în folosul tău.
Vrei să „corectezi” această greșeală? Schimbă-ți atitudinea.
Caută să te bucuri că există acele lucruri pe care ți le dorești. Caută să apreciezi faptul că altcineva a ajuns acolo. Spune-ți în mine „E posibil, altcineva a făcut-o, deci o să reușesc și eu.”
Și gândește-te: dacă omul acela are ceva ce tu îți dorești, s-ar putea chiar să ai ceva de învățat de la el…
(va urma…)
Foarte interesant si educativ. O idee buna cu acest articol. Felicitari !
Mi se pare ca ce ne-ar ajuta foarte mult este sa nu ne mai comparam. Doar ca problema e in mintea colectiva, e faptul ca asa ne invata societatea de azi-sa alergam dupa cariera si statut, dupa placeri limitate, ne educa in spiritul competitiei- nu e despre bunastare, fericire adevarata. Iar mintea individuala nelucrata cade in capcana asta…
Asa este Andreea, chiar daca ne dorim sa facem abstractie de la acest spirit competiti, este destul de greu, deaoarece, dupa cum ai spus si tu, deja la nivel de subconstient colectiv este implementat puternic. Tot ce putem face este sa devenim constienti legat de cum se manifesta in propria persoana si sa urmarim sa depasim tendintele automatizate…
Când te compari cu altă (e) persoane, nu mai ești liber.
Sorin, intr-un fel ai dreptate, problema este ca nu ai cum sa compari. Creierul tau nu functioneaza fara sa compare, este n mecanism instinctiv care vrei nu vrei, se petrece la nivel subconstient. Daca ignori fenomenul, tot ce faci este sa crezi ca esti liber. Cand il constientizezi si inveti sa il depasesti treptat, de acolo incepe adevarata libertate. Sa crezi ca nu te compari cu nimeni, duce la ignoranta, deoarece la nivel inconstient se petrece secunda de secunda… 🙂
Si totusi, uneori, comparatia determina o crestere a respectului de sine. Cum bine zicea Blaise Pascal – „Când mă analizez, mă detest. Când mă compar, mă declar mulțumit.”
Sau cum zicea Creanga – “Ma simt prost, dar cand ma uit in jur, prind curaj. “
Multumesc cu recunostinta Zoltan.
Salut , super articolul si bine punctat .
Personal , am considerat intotdeauna ca reusitele altora sunt doar un exemplu bun de urmat , o confirmare ca “se poate” si un impuls pentru a te intreba : “Ce pot face eu pentru a ajunge aacolo ?”
O abordare foarte pragmatica si eficienta Ciprian, imi place! 🙂
Cât de adevărat! Îți mulțumesc pentru că faci lumină în mintea și în sufletul meu și mă ajuți să conștientizez greșelile pe care le fac și să încerc să le îndrept.
Si eu iti multumesc Ruxandra pentru feedback si ma bucur ca te ajuta informatiile! 🙂
Cred ca iubirea e cea care elimina nu doar aceasta greseala ci si altele (sa le vedem pe celelalte). Cel care e iubitor de oameni nu va fi invidios ci se va bucura cand altcuiva ii merge bine, ba mai mult , se poate inspira de la acea persoana si isi poate si el obtine acel lucru “de invidiat” . Cum iubirea merge mana in mana cu credinta cred ca putem spune ca o persoana care are credinta adevarata e iertatoare si are , sincer , bunavointa fata de cei care sunt “de invidiat”.
Intr-adevar iertarea, bunavointa, sinceritatea sunt calitati pe care putem construi o lume mai buna. Avem un pic de invatat, dar pas cu pas vom reusi! 🙂
Total de acord! Iubirea e cheia!
Da, chiar asa am fost educati sa gandim. Ala cine stie ce invarte, celalalt munceste la negru, alalalt nu mai stiu ce face. Suntem educati sa gandim asa ca sa nu simtim ca am esuat. Mai bine sarac si cinstit. Si asta ne face sa dormim chipurile mai bine, ca avem constiinta curata. Nu suntem invatati sa fim fericiti cu ce avem, nu suntem educati sa apreciem ceea ce avem.
Teo, eu as promova varianta cu “decat batran, sarac si bolnav, mai bine tanar, bogat si sanatos”. Nu cred ca este cazul sa judecam banii pentru ce fac unii cu ei, atat timp cat avand bani se pot face multe lucruri frumoase si bune si pentru ceilalti. 🙂
Ce pot sa spun este ca “istoria se repeta” iar “non valorile” vor fi cele care pun la colt “valorile” atata timp cat omenirea nu este educata corect.
Si cum zicea unintelept, intr-un final nimeni nu scapa de fericire. Doar sa ne facem fiecare treaba, cu responsabilitate si daruire. Ce face restul, e treaba lor. 🙂
Wow, super articol ! Astept continuarea cu interes 😀 La voi citesc cele mai bune articole despre inteligenta emotionala 🙂
Ce ma bucuuuuur! :))
Mulțumesc pentru că ai împărtășit cu noi.
Si eu multumesc ca le cititi si ca va implicati in proces! Asta ma motiveaza si mai mult sa impartasesc apoi.
Da. In viata omul trebuie sa se aprecieze in functie de ceea ce este (in interior) nu de ceea ce are la un moment dat din punct de vedere material. Cand nu credem ca mi lipsesc unele lucruri matriale nu trebuie sa ne concentram pe acel gol ci sa privim ca totul deja exista si doar trebuie sa actionam adaugand valoare si sa obtinem ceea ce ne lipseste.
Bine punctat Cristian!
Zoltan, tot citind despre inteligenta emotionala, urmarindu-te, citind cartile lui Eckhart Tolle cu prezenta in clipa de acum, ale dr. Wayne Dyer, ale lui Walsch, si multe altele, imi dau seama ca ideea este una singura, povestitorii sunt mai multi si fiecare spune acelasi lucru cu cuvintele lui, in felul lui. Si cititorii, receptorii sunt multi si fiecare reactioneaza, rezoneaza in felul lui la ce aude sau citeste. In timp ce scriu asta ma gandesc ca este ca atunci cand stii mai multe limbi straine si intelegi o fraza rostita in oricare dintre ele. Pentru unii, fraza are inteles doar in limba materna, si nici atunci intotdeauna. Nu te indeparta de zona relatiilor, unde puterea ta de a transmite informatia este maxima! Acest articol este in aceasta zona. Multumesc pentru darul tau!
SI eu am aceea si senzatie pe care ai descris-o tu Dorina, legat de cunoastere. Pana la urma, radacina cunoasterii se afla in acelasi loc, doar ca fiecare culege roadele care i se par mai potrivite. 🙂
Si totusi aceste emotii se dezvolta in oameni, omenirea trebuie sa se impotriveasca acestor emotii care se dezvolta, omenirea trebuie sa se impotriveasca dezvoltarii. Doar asa putem evolua, prin renegare. Aceasi viziune acum 2000 de ani, aceasi viziune azi. Si totusi ne vorbesti de evolutie.
Consider ca problema noastra principala este ca am evoluat ca tehnologie si stil de viata, nu si ca mentalitate generala. Deci evolutia exista pe de o parte, lipseste pe de alta parte si este necesara in acelasi timp pentru a ne echilibra…
Cred ca primul păcat, făcut de Cain si Abel, a fost asemănător cu ce ati descris, atât de frumos d-voastra, un up date pentru vremurile noastre.Multumim!
Ma bucur ca iti este de folos! 🙂
Ai dreptate.
Cred ca multi dintre noi au incercat sentimentele despre care vorbesti.
Cei care au realizat ceva in viata lor trebuie sa fie un exemplu pentru noi nu un motiv de invidie.
Multumesc pentru postarile tale. Mie imi sunt de un real ajutor.
Pana la urma sunt aceleasi sentimente de sute de ani, de asta am si ales sa scriu seria de articole… Ma bucur ca te ajuta Mihaela!
Tot timpul la momentul potrivit articolele tale zoltan?
:))) Ma bucur Diana!
Buna unde se mai tin seminarii in cluj in perioada asta?
Kinga, te rog sa te uiti pe refleqt.ro la sectiunea evenimente, acolo gasesti toate detaliile legat de urmatoarele evenimente.
Mulțumesc Zoltan! Spor la contributia în viața mai multor oameni!
Si eu Multumesc Emil, facem tot ce tine de noi! 🙂
Multumesc Zoltan!
Mai de mult tineam sus si tare ca eu nu am simtit invidie, gelozie, … pana cand am inceput calatoria spre interiorul meu si BTY … Chiar saptamana trecuta am avut un gand “invidios”… pe care l-am prins si m-am “lamurit” ca nu am de ce sa am aceste ganduri.
Foarte mult apreciez ceea ce faci, Zoltan.
PS.1. Fiica mea mi-a zis zilele trecute, ca “mami…, in ultima vreme esti mai buna…, esti mai relaxata…”.
PS.2. M-am apucat din nou de BTY.
Ce tareeeeee! 🙂
Multumesc pentru aprecieri si pentru feedback si ma bucur ca te-ai reapucat! Tot ce ai de facut este sa nu te lasi, mai ales daca si cei din jurul tau vad transformarile! 🙂
E o aberatie sa crezi ca poti castiga doar daca altii pierd. Multumesc ca mi-ai aratat alt unghi de a privii lucrurile.
Corina, cu toate ca este o aberatie, poti observa ca multa lume inca traieste cu aceasta iluzie…
feclicitari pentru subiectul abordat, este foarte interesant, stiu ca nu este legat de acest subiect, dar m-ar interesa tare mult un articol despre autocontrolul emotional, multumesc
Stefan, eu zic ca daca studiezi un pic articolele despre inteligenta emotionala o sa gasesti multe informatii si legat de autocontrol. Daca ceva te intereseaza mai specific, spune-mi ideile si vedem cum le integram pe viitor.
Salut Zoltan,
Multumesc pentru raspuns, am studiat/ascultat cam tot ce ai postat tu…dupa cum ziceai si in una din conferintele tale la care am participat este mai greu sa pui in aplicare, stiu ca trebuie sa ma antrenez zilnic dar nu stiu exact cum sa o fac, cea mai mare problema a mea este ca sunt impulsiv, actionez imediat si ma enervez la orice nu imi convine…am problema asta de mic…si cum ai spus tu mai apar 1-2 femei in viata mea de stiu exact ce puncte slabe sa imi apese pentru a-mi pierde controlul…sunt prea sensibil si deloc indiferent…as vrea sa reusesc sa fiu mai indiferent la acesti factori care ma fac sa fiu o alta persoana si sa imi fac rau mie, culmea pun tot la suflet si imi fac mai mult rau mie…am constientizat problema, dupa
ce am ascultat cam tot ce ai postat am vazut si unele sabloane…mi-am dat seama ca unele chestii sunt din copilarie dar inca nu ma pot autocontrola, din ce stiu colega ta chiar zicea pe una dintre inregistrari ca o sa fie un prodcast amplu despre autocontrolul emotional si il astept cu nerabdare.
Multumesc
Mi se pare interesant si util subiectul acestui articol. Ma ajuta sa ii inteleg mai bine pe cei din jurul meu, ma motiveaza sa ma schimb.
Cred ca articolele pe care le scrieti sunt daruri mici, repetate, care ne umplu viata de fericire si uimire.
Nu am avut timp, dupa fiecare articol pe care mi l-ati trimis sa trimit un feedback. Imi cer scuze pentru asta. Dar acum va multumesc pentru tot ce faceti, prin aceste informari periodice (pe care nu le-am mai intalnit la nimeni, de asa buna calitate)
Super articol, abia acum l-am citit când a apărut și al doilea. Dușmanul binelui este mai bine și de aici un cerc vicios! Mulțumim Zoltan ține- o tot așa.
Multumesc si eu Mircea, ma bucur ca te ajuta!
Imi plac mult articolele pe care le scrii!!
Multumeeeesc! 🙂
Mulțumesc frumos pentru amabilitatea personalului de a ne trimite informații utile. Îmi place abordarea subiectului. Și eu din 2015 de când mi-a zis cineva de Niculina Gheorghiță,am început să caut astfel de subiecte,de oameni și încerc marea schimbare. Trebuie să ne regăsim pe noi înșine,iar aceste subiecte ne dau o motivație în plus,că se poate. Trebuie doar să vrem. Succes în continuare. Eu până acum ,la54 de ani ai mei,am fost preocupată doar de binele celorlalți, fără a ști să mă iubesc întâi pe mine. Era mulțumirea de a face bine . Dar în acest moment, după moartea părinților, cele 3 surori ale mele,pe care le-am ajutat necondiționat, deoarece când aveau 13 ,14 ani murise tatăl meu. Am constatat că mă disprețuiesc, mă invidiază,m-au înlăturat de lângă ele, exact la moartea mamei ,când aveam nevoie de un umăr ,pe care să plâng. Am constatat că sunt singură. Și încerc din răsputeri să mă gândesc acum și la mine. Mă scuzați. Am simțit nevoia de o împărtășire a emoțiilor, din acest moment. Cum se spune:”ne naștem singuri, trăim singuri și murim singuri”. Și greșeala fundamentală a mea ,a fost că am ajutat fără să fiu rugată. Acum când citesc asemenea articole,nu cel de azi,am văzut că de fapt, trebuie să ajuți când ești rugat,sau să dai sfaturi doar când ți se cer,etc. O zi frumoasă și liniștită tuturor. Mi-au plăcut și comentariile cu bun simț din acest material
Delia, ma bucur ca, chiar si dupa atatia ani, gasesti raspunsuri pentru intrebarile tale. AM auzit o vorba pe care am tot spus-o mai departe: “Niciodata nu este prea tarziu sa ai o copilarie fericita!”. Multumim pentru impartasiri si succes in continuare in procesul tau de vindecare.
Cred ca totul vine din acceptare … iar acceptarea nu o poți găsi in alt loc mai bun decât in cunoaștere de sine. Nu toți vom fi milionari, nu toți vom fi ingineri, nu toți vom fi profesori dar poate ca toți putem practica meseria pe care o avem având o stare emoțională buna. O pâine mâncata in liniște e mai buna decât orice cozonac. Eu îmi doresc pentru copilul meu echilibru emoțional înainte de orice pentru ca asta duce la a practica meseria aleasa, indiferent care ar fi ea, cu pasiune. Zile bune va doresc
Foarte frumos spus Catalin, multumesc pentru completare! 🙂
Interesant. La scoala la mine apreciati, apreciate sunt cei frumosi fizic si eleganti, a se citi care vor sa iasa in evidenta, nu cei ce isi fac treaba. Am trecut, datorita tie, de aceste artifocii si ma bazez pe … copii. Sa ii fac sa fie mai buni, sa mearga pe munte. Am chiar caiete cu desene. Pana si mie imi place mai mult sa ma joc cu ei. Multumesc
Monica, ma bucur ca te regasesti si ca ii ajuti prin asta si pe ceilalti sa se regaseasca! 🙂
Da, așa este! Totuși, la nivel inconștient, mie nu-mi plăcea competiția încă din copilărie. Îmi amintesc că de 1 iunie, când eram la grădiniță, am participat la un concurs de trotinete și biciclete; un timp am fost prima, când am observat că cineva mă depășește puțin, am părăsit concursul.
Așa sunt și acum, de cele mai multe ori, doar când vreau să demonstrez cunoștințe, înțelegere simt nevoia să arăt că am înțeles și dacă sunt aprobată, flacăra iluminării este din ce în ce mai aprinsă.
De fapt, nu trebuie să ne surprindă că informația era deținută din vechime, așa cum se vorbește de conștiința colectivă și bagajul informațional plutește în Univers, trebuie doar captat, ca niște unde radio.
Am citit, după ce constatasem deja, că întrecerea lasă loc minciunii, înșelăciunii etc. doar și Adam a fost ademenit, atunci când i s-a spus că poate fi ca Dumnezeu!
Tot ce ni se pare nou, e de fapt reamintire, cum spunea Socrate. „Alți actori, aceeași piesă„.
Cred ca singura ”competitie” adevarata este și trebuie sa fie cu tine insuti/insati. In toate cele trei ipostaze: trecut – sa il accepti si sa te ierti, prezent- sa te ”vezi” cu adevarat și viitor, sa ai incredere ca vei creste. Celelalte sunt ”apaneze”… Caci ce imi foloseste mie sa am „lumea intreaga”, daca m-am pierdut pe mine…
Frumoasa viziune, multumesc pentru completare! 🙂
Cum spuneam: Zi speciala azi de intaiul fiecarui copil din noi!
Cu “ma inclin” la rever, asemeni si eu multumesc pt ca v-ati facut timp de cetit si raspuns! Fara sa vreau sa magulesc orgolii, afirm la comun, ca sunteti o inspiratie! Cand v-am vazut la conferinta, mi-am spus: “Mai fimeie, daca omul acesta poate, si tu vei reusi! Important este acum: cat esti dispusa sa muncesti pt asta, ca uite esti aici in sala si nu este “contagioasa” treaba asta…” Sau poate daca stateam pe scaunele din fata, “luam” si eu microbul? Ce spuneti dl. Zoltan?
P.S. Am o gresala in textul de mai sus: “apanaze=apanaje”.
Super articol. De-Abia aștept sa citesc în continuare.
Am trăit aceste sentimente și mi-a trebuit ceva timp sa ajung sa trec peste gandurile negative si invidiile care se nasteau in mine; acum am ajuns sa mă gândesc pozitiv la realizările altora și vorbesc deschis despre cum s-a reusit.
Felicitari Alice! Avem nevoie de aceasta stare de apreciere si respect unii fata de altii. 🙂
Mulțumesc mult Zoltan pentru darurile primite ! Iubirea de sine ,acceptarea și conexiunea dintre oamenii e f importanta pt mine ! Să fim competitivi cu noi înșine și să nu mai judecam ,ignoram ,să vrem sa fim ca alții ,sa fim noi cu simțirile și bucuria de a trai in iubire și acceptare ! O zi minunata și abia aștept webinarul !
Cu drag si din suflet!:)
O zi superba si tie Daniela si ne vedem la webinar daca te-ai inscris! 🙂
Mai intelept decat mai demult… Mai bine punctat si explicat in comentarii. Astept si eu dezvaluirea celorlarte greseli… Cred ca si orgoliu face sa nu vedem aceste greseli… Si e greu de constientizat dc nu esti sincer cu tine insati/insuti sau si mai important dc nu Ai persoane dragi, prieteni sau membri ai familie care sa ti le spuna cu iubire… Sinceritate fara ascunsuri, si cu bune intentii…Ca sa le intelegi, accepti si depasi.
Asa este, cei aropiati ne pot ajuta sa constientizam aceste lucruri, doar ca de multe ori din partea lor este si mai dureros si mai greu de acceptat mesajul… 🙂