Selectează o Pagină

Într-o perioadă în care emigrarea părea să fie singura și cea mai bună soluție pentru tinerii români, eu am decis că ar fi potrivit să îmi dezvolt un business.

Reușisem să adun o sumă de bani, din varii contexte, și eram convins că trebuie să îi investesc. Nu erau mulți, dar planul meu era să completez acea sumă cu un împrumut și să îmi deschid propria afacere.

 

Scopul?

 

Clar si declarat: să fac mai mulți bani!

 

Ca orice antreprenor la început de drum, aveam idei. Aveau și alții idei despre ce să fac cu banii mei. Chiar sora mea avea o dorință pe care mi-a împărtășit-o: voia să aibă sala ei de fitness. Împreună am fi dezvoltat o afacere de familie, în care eu eram investitorul, ea se ocupa de afacere în sine, eu câștigam raportat la investiția mea, ea avea un loc de muncă și făcea ce îi place. Toată lumea fericită!

 

În principiu…

 

Înainte să începem munca efectivă, eu fusesem o perioadă la singura sală de forță din orășelul în care locuiam. Nu mi-a plăcut. Am dat acolo peste aparate improvizate, sudate din fier, fără duș, fără mochetă… Condiții deloc în regulă, dezamăgitoare și unele chiar la limita dezgustului.  

 

Din cauza sau datorită… depinde cum privești situația, faptului că am văzut cum NU vreau să fie sala de forță la care să merg zilnic, am hotărât că sala mea de fitness va fi cu totul altfel.

 

Ca orice antreprenor la început de drum, înainte să încep investițiile, am făcut un „studiu de marketing”. Nu puteam să încep așa, oricum, o afacere.

 

Așa că am mers la câțiva prieteni, amici și cunoștințe, despre care credeam eu că aveau să fie clientul ideal și cu entuziasmul meu specific, am întrebat:

 

„Dacă aș deschide o sală de fitness, dotată, și cu vestiar, și cu dușuri noi, și cu aparate noi și curată… ai veni la sala mea? Ai plăti pentru asta?”

 

Fără excepție, toți au zis că ar veni și ar fi minunat să avem o sală așa în oraș.

 

Studiu de piață aveam, bani știam de unde și cum să iau, ideea exista. A început munca, am făcut tot ce ne-am propus. A venit ziua deschiderii, entuziasm și curiozitate și… nimic.

 

Sala a fost deschisă în fiecare zi, mai multe săptămâni, avea program de dimineața până seara, dar… nimic.

 

Și-am făcut-o altfel: am cumpărat mochetă, am fixat oglinzi pe pereți, am cumpărat echipamente noi. Am făcut vestiare, iar în fiecare vestiar exista duș și dulăpioarele aveau cheie.

 

A ajuns să fie o investiție considerabilă, la final. Iar chiria era și ea pe măsură…

 

Din punct de vedere business, a fost un eșec. Nu doar că nu am amortizat investiția, dar nici măcar sora mea nu a reușit să adune un salariu minim pe economie.

 

După câteva luni, am înțeles că nu va funcționa. Ne-am resemnat și am vândut din aparate, am reușit să recuperăm o mică parte din investiție, iar restul banilor s-au pierdut… în eter.

 

Am învățat multe lecții din acea experiență. Iar cea mai dură, a fost lecția empatiei.

 

Noi, oamenii, ne așteptăm ca ceilalți să se comporte, cu toții, în conformitate cu ceea ce credem noi. Cu valorile noastre. Cu felul nostru de a fi și a trăi. Adică… dacă mie mi-ar plăcea să am o sală de fitness pusă la punct, e clar că tuturor le-ar plăcea asta! Ar trebui să fii prost să nu…

 

Ghici ce?! Nu este deloc așa.

 

Oamenii au preferințele lor, alegerile lor, iar în majoritatea cazurilor acestea nu au nicio legătură cu așteptările sau preferințele tale.  

 

De empatie aveam nevoie atunci când am făcut acel studiu de piață. O empatie fină m-ar fi ajutat să îmi dau seama că răspunsul lor afirmativ legat de ideea mea, nu era despre sala de fitness. Era doar entuziasmul meu, transmis lor.

 

Empatia înseamnă să te poți detașa de preferințele și de emoțiile tale, tocmai ca să înțelegi lumea emoțională reală a celorlalți.

 

Empatia nu te lasă să pui filtrele tale personale asupra celorlalți, să te aștepți ca ei să fie, să se comporte și să acționeze cum ai vrea sau cum crezi tu. Când faci toate astea, te îndrepți încet, dar sigur, spre dezamăgire. Pentru că tu te-ai amăgit. Tu te-ai așteptat de la alții să facă ce și cum vrei tu.  

 

Empatia adevărată te va ajuta să fii realist, te va feri de dezamăgiri și te va ajuta să știi la ce să te aștepți. Te ajută să recunoști reacțiile, preferințele și emoțiile celuilalt, fără să încarci un alt om, cu preferințele, așteptările sau reacțiile tale.

Își dai seama ce super-putere e asta? Îți poți închipui câte situații tensionate ar fi mai ușor de dus, dacă ai fi empatic? Realizezi de câte dezamăgiri ai fi putut să fii ferit sau ferită, dacă te foloseai de empatie, în relația cu acei oameni care spui că te-au dezamăgit?

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry
5771
Poate te-ar interesa si  Greșeala nr. 7