Am fost și sunt o fire curioasă și exploratoare.
Și datorită acestui aspect al firii mele, căutam mereu să știu cât mai multe lucruri. Și când informația asimilată se conecta în mintea mea… apăreau ideile.
Așa că n-am dus lipsă de idei niciodată.
Înainte să încep prima mea afacere, eram plin de idei. Și după aceea am rămas plin de idei, dar între timp am mai învățat câte ceva despre ce înseamnă să și pun în practică ideile pe care le am.
Pe hârtie, ca să spun așa, eram foarte bine pregătit. Aveam planuri, strategii de afaceri, tabele întregi de calcule făcute în Excel, care toate ieșeau cu rezultate extraordinare.
De când mă știu îmi plăcea să mă joc cu cifrele. Făceam planuri de afaceri, cu costuri și venituri și îmi plăcea la nebunie să tot schimb câte o variabilă și să studiez cum evoluează costurile, veniturile și evident, profitul.
Povesteam foarte mult colegilor mei despre aceste planuri și cât de bune ar fi aceste afaceri. Ani de zile în care m-am tot jucat cu cifrele și în teorie aveam multe afaceri care erau fiecare geniale și cu profit.
Apoi, la un moment dat, am cunoscut un tip cu mai multă experiență profesională, practică, și i-am povestit de ideea mea de a crește ciuperci. Aveam cercetare în spate, despre cum se începe, cum se face, cine sunt furnizorii, investiția inițială, procesul de producție. Cam tot ce aveam nevoie să știu să construiesc un plan de afaceri.
Am și testat teoria mea pe un lot mai mic, în beciul tatei, unde am reușit să cresc câteva ciuperci sănătoase și eram foarte mulțumit de rezultat.
După câteva discuții în care i-am povestit cu pasiune despre afacere, m-a sunat într-o dimineață și mi-a spus: „Vezi că mâine la 10, ai programare la avocat să înregistrezi firma.”
Am rămas perplex.
Când a venit vorba efectiv să pun în practică toate teoriile mele perfecte, am paralizat.
Apoi după câteva întrebări de coaching din partea lui, m-am convins că este cazul să acționez. Am făcut pasul și am înregistrat firma pentru a face ciupercăria. Și m-am apucat de treabă.
În teorie era totul foarte clar: primul pas era să găsesc și să contractez toate elementele necesare producției – spațiul, furnizorii de materie primă și forța de muncă.
De aici însă, au început problemele. Nimeni nu avea gata amenajat un spațiu pentru o ciupercărie în zonă. Nici măcar un spațiu potrivit care putea fi transformat în așa ceva. Nu la dimensiunile de care aveam nevoie sau la costurile pe care mi le permiteam în acel moment.
Apoi, am găsit furnizori de materie primă abia la 150 de kilometri distanță.
Forța de muncă, așa cum îmi doream, s-a dovedit a fi și mai dificil de găsit.
Am pornit la drum cu o fantezie despre ce înseamnă să fii antreprenor, așa cum pornesc mulți în ziua de astăzi: ai o idee, ești încrezător în forțele tale și în ideea ta, ai toate informațiile de care ai nevoie, trebuie doar să construiești sistemul și apoi nu mai ai nimic de făcut.
Doar te bucuri de rezultatele muncii tale și pe tot parcursul acesta faci ceea ce îți place cu adevărat!
Ei bine, realitatea mi-a arătat lucrurile diferit.
Nu știu dacă ai sudat vreodată rafturi din fier vechi…
Dar eu, după ce am plătit o mică avere pentru primele rafturi din ciupercărie, am învățat să sudez. Mă dureau ochii, m-am tăiat cu flexul, m-am bronzat la lumina aparatului de sudat, până mi-am construit rafturile. Ulterior am aflat că puteam să le fac pur și simplu din lemn pe care să îl dau cu ulei de motor uzat…
Nu știu dacă ai spălat vreodată calorifere vechi ca apoi să le montezi cu tot cu centrală veche…
Să gândești toată instalația, să montezi și demontezi pompe de circulație, până când reușești să construiești o instalație de încălzire funcțională. După câteva săptămâni în care nu am găsit niciun specialist care să aibă timp și să fie dispus să se deplaseze la grajdul meu în timp util, am făcut și asta.
Împreună cu doi prieteni-angajați am curățat de bălegar și mizerie un grajd vechi. Apoi l-am compartimentat cu ziduri din BCA, l-am izolat, am construit sisteme de aerisire, de încălzire, am sudat rafturi din fier și mi-am construit propria mașinărie de ambalat ciuperci dintr-un reșou vechi.
Și acesta a fost doar începutul.
Nu îți voi povesti ce a însemnat efectiv producția. Ce a însemnat să pierd prima tură de producție din mici neatenții și inconștiență.
Menționez că aceasta a fost doar prima afacere din patru, în care am învățat tot felul de lucruri despre cum socoteala de acasă nu se potrivește cu cea de nicăieri…
Gary Vaynerchuck spunea foarte “poetic”: „Ideas worth shit. Execution is the game.”
În traducere înfrumusețată: “Ideile nu valorează nimic. Execuția este cea care contează.”
Și tind să împărtășesc această convingere.
Există foarte multe statistici despre succesul în afaceri.
În funcție de mărimea afacerilor, domeniul și alți factori, în ultimii ani măsurătoarea arată cam așa:
- în zona de IT (aplicații web și mobile, design etc) doar 8% dintre afaceri noi rezistă mai mult de 3 ani;
- în alte domenii se menține la nivel de 25% rata de succes, după 3 ani (vorbim aici de SUA, Canada, Australia și Marea Britanie).
Asta înseamnă că, oricum ai calcula, dacă te apuci de o afacere, există șanse reale să „o dai de gard”.
Ce este interesant este că… aceste statistici sunt valabile pentru aproape orice fel de schimbare pe care vrei să o faci în viață.
Uită-te puțin în jurul tău și numără persoanele care și-au propus sau și-ar dori să facă o schimbare în viața lor.
Observă persoanele care în teorie știu care sunt pașii necesari pentru schimbarea pe care și-o doresc.
Apoi numără persoanele care chiar au făcut acei pași sau măcar au pornit la drum.
Și, în final, numără persoanele care chiar au reușit să facă o schimbare reală, majoră în viața lor, care să ducă la o stare de împlinire, realizare, încredere în sine și fericire menținută pe termen lung.
Câte persoane ai identificat? 🙂
Schimbarea în viață nu este despre idei și despre informațiile pe care le deții.
Se spunea la un moment dat că informația este putere. Pe naiba!
Informația aplicată, testată în practică, adaptată la situație, da, este putere.
Dar asta necesită efort și o experiență acumulată în timp, pas cu pas.
Primul aspect dificil de înțeles este că, atunci când ai o idee, trebuie să te pregătești să îți testezi ideile pe situația ta concretă. Să poți adapta ideea pe condițiile în care te afli tu.
O idee care pentru cineva a funcționat într-un fel, în viața ta s-ar putea să dea rezultate foarte diferite. Orice schimbare vrei să faci, să fii pregătit pentru momentul în care ai să te lovești de propriile tale limitări.
Ai să te lovești de propria ta incompetență, inconștiență și ignoranță. Și toate astea fac parte din proces.
Există o diferență foarte mare între ceea ce știi teoretic și ceea ce ai pus în practică.
Orice idee își dă testul în viața de zi cu zi.
Până când nu testezi o idee teoretică în practică, aplicată pe termen mediu și lung, nu ai cum să știi dacă ea chiar funcționează.
Ai spus vreodată într-o situație despre cineva „Eu, dacă eram în locul lui / ei…”?
Dacă da, înseamnă că nu ai fost niciodată în locul lui / al ei. Adică vorbești din teorii.
Pentru că dacă ai fi fost în locul persoanei respective, știai ceea ce trăiește acea persoană și nu o judecai pentru că nu aveai curajul să faci asta. Știai că cel mai bun lucru pe care poți să îl faci este să ai compasiune și să fii înțelegător pentru că ai fi știut că nicio situație nu este simplă sau ușoară în practică.
Și asta am învățat și eu, în timp.
Vedeam oameni în jurul meu care făceau tot felul de greșeli. În teorie era foarte ușor să faci lucrurile mult mai bine și îmi venea să le spun asta.
În practică, însă, am dat cu capul, la fel ca ei, sau cel puțin am ajuns în nenumărate situații în care am înțeles ce înseamnă să trăiesc eu, în viața mea, acele lucruri pentru care îi judecam.
Și-așa, am înțeles că pentru fiecare dintre noi, felul în care se aplică o idee este diferit.
Un al doilea aspect, poate și mai important, este că dacă dai vina pe ceilalți, o să fie extrem de nasol pentru tine.
În prima fază am găsit o grămadă de vinovați pentru primele mele falimente. I-am găsit pe toți cei care au făcut ceva greșit sau nu s-au ridicat la standardele mele. I-am găsit pe toți cei care nu au fost suficient de buni sau de ambițioși.
Apoi, l-am găsit pe cel care a făcut lucrurile greșit. Eu.
Eu am luat decizia să investesc în ce am investit.
Eu am luat decizia să lucrez cu cine am lucrat.
Eu am luat decizia să am încredere în cine am avut încredere.
Eu am luat decizia să mă implic sau nu în anumite aspecte.
Eu am luat decizia să accept sau nu anumite situații.
Eu am luat mii de decizii legat de modul în care informațiile, ideile mele, ajung să fie executate.
Aroganța de a mă considera bun, informat, cu experiență a fost o taxă de școlarizare foarte mare.
Să consider că știu tot ce ar trebui să facă alții mai bine m-a făcut să nu văd greșelile pe care le făceam eu și asta mă făcea să nu le pot corecta.
Și-asta mi-a fost una dintre lecțiile din #experiențacelor40de ani.
În loc de încheiere îți adresez câteva întrebări ca subiect de meditație:
Care sunt acele idei pe care le ai și care ți se par foarte bune, pe care ai vrea să construiești o schimbare în viața ta?
Cum ai putea să verifici în practică aceste idei?
Ce vei face dacă se dovedește că ideile tale erau greșite?
Ce vei face dacă ideile pe care le ai nu funcționează și nu aduc acea schimbare?
Care sunt acele probleme pe care vrei să le rezolvi, știi ce ai de făcut, dar nu faci nimic?
De ce ți-e teamă să faci acel ceva ce știi că ar funcționa?
Și ultima, cea mai „profundă”…
Dacă ai ști clar că o să greșești și ai ști clar că după aceea vei putea să îți corectezi greșeala și ai ști clar că, într-un final, vei ajunge garantat la rezultatul pe care ți-l dorești, ce ai face?
Răspunde-mi într-un comentariu, dacă vrei. Răspunde-ți ție, dacă simți. Dar gândește-te serios la aceste întrebări. Nu întâmplător ai dat de ele. 😉
Informatia are valoarea ei daca stii sa o folosesti !
Acum 10 ani cand era vremea antenelor de satelit am prins informatia ca Romtelecom are o colaborare cu firme (Dealer ) pentru vazarea si montajul acestor antene . Am aflat-o intr-o discutie cu un foarte bun prieten (partener in uaceasta afacere ulterior) care era cocotat pe o casa si monta o astfel de antena iarna in Sinaia .
Am luat informatia ,am facut niste planuri , am visat putin si am pus mana pe telefon ,am sunat la informatii Romtelecom si am zis “Buna ziua , sunt Gabi si vreau sa fiu dealer Romtelecom , cum fac? ”
Ulterior cu prietenul meu am semnat contratul si timp de vreo 3 ani am construit o afacere in acest domeniu !
Deci Informatia chiar conteaza ,dar ce conteaza cel mai mult este CE FACI CU EA!
Dacă ai știi clar că o să greșești și ai știi clar că după aceea vei putea să îți corectezi greșeala și ai știi clar că, într-un final, vei ajunge garantat la rezultatul pe care ți-l dorești, ce ai face?
P.S. foarte interesant. Atenție la redactarea textelor. Este inadmisibil să văd la voi așa ceva.
Cat despre subiect: m-aș baga cu asumarea acestui risc…și o voi face cat de curând. Am planuri așa cum aveai tu cu ciupercile. …. Mă rog, mai puțin elaborate. Mă caracterizează mai mult spontaneitatea, cu toate dezavantajele ei, decât aprofundarea unor informații care într-o clipă ar fi dărâmate de o chestie infimă, neprevăzută!
Frumos articol !
Cred ca Marius se refera la verbul ‘ a sti’. Dar voi ati scris corect.
“A sti” se conjuga cu doi “i” doar la persoana a II-a sg., indicativ prezent si conjunctiv prezent , la forma afirmativa si negativa, plus viitorul popular care se formeaza cu conjunctivul: (tu (nu) stii, tu sa (nu) stii, tu (nu) o sa stii, tu o sa stii)
La conditional prezent se conjuga cu un singur ‘i’: ‘eu as sti, tu ai sti…’
Daca te referi la sti (din expresia Daca ai sti…) cu un singur i, e scris corect. Tu ai scris de 3 ori cuvantul cu 2 de i. E gresit.
Marius, daca tot atragi atentia cum se redacteaza textele, te rog sa fii atent si la scrierea corecta. Nu sunt admise greseli de orografie intr-un mesaj care se doreste a fi credibil si serios. Deci de 3 ori daca ai sti clar. Ai sti, conditional optativ, se scrie cu un singur i. Crede-ma ca merita!
Marius, e intentionat scris “clar” de atatea ori. Pentru ca intareste ideea de certitudine, pe care toti o cautam si pretindem ca daca am vedea CLAR, am face un milion de lucruri. Intrebarea e: CE? Deci nu e greseala de radcatare, e cu sens de intarire. Si nu e inadmisibil sa existe greseli. 🙂 Sunt oameni, si cei care scriu articolele astea. La fel ca mine, la fel ca tine.
Ce fac practic, ce pun in executie, dupa ce citesc un articol de-al tau? Asta este intrebarea pe care mi-o voi pune dupa fiecare articol citit.
Pana acum am facut asa: citesc si recitesc articolul si de obicei las un comentariu, caci am primit ceva si multumesc; apoi ma gandesc cum se leaga in structura mintii si emotiilor mele si concluzionez cu ce m-a ajutat sa constientizez in plus. In final aleg un singur lucru pe care sa-l aplic. Nu este totdeauna usoara alegerea, caci dai multe idei de valoare. Daca sti ce vrei cu claritate si fermitate, este mai usor.
Multumesc, Zoltan si echipei tale.
Rezultatul este cel mai important
EU NU AS PUTEA MANCA CIUPERCI CRESCUTE PE rafturi din ciupercărie, din lemn dat cu ulei de motor uzat… . DAR NICI DE PE RAFTURI DIN FIER UZAT , RUGINIT , SAU DE PLASTIC . AR TREBUI SA FIE DIN INOX PENTRU MINE . DAR NU AM CERCETAT NICIODATA PANA ACUM CUM ERAU RAFTURILE . O SA AFLU . MULTUMESC
Mă tot gândesc de 2 ani dacă să încep o afacere pe lângă serviciu. Lucrez în bricolaj și am mulți clienți care cer produse pe care noi nu le avem și astfel m-am gândit să le vând eu personal. Am planul de bătaie, am furnizor, am partener firmă de curierat, mai trebuie să dau drumul la treabă. Dar m-au reținut tot felul de probleme: credite, casa în construcție, teama că nu voi mai avea timp pentru familie etc. Nu știu ce voi face până la urmă, deși mare parte din opreliști le-am depășit. Dar să-ți răspund la ultima întrebare: prea mulți dacă 🙂 Baftă!
“Execution is the game!”:). Se pare, se zice ca frumusetea in a trai nu e la sfarsitul drumului, ci pe parcursul lui.
Foarte îndrăzneț titlul si tăios de adevărat!
Ca finalitate a tuturor participărilor mele la diverse evenimente de dezvoltare personală, am conștientizat o multitudine de lucruri si totuși, am greșit conștient in continuare!!
Rezultatul creșterii mele l-am vazut totusi chiar daca imi era teama ca, in aroganta mea, ma incapatanez sa fac anumite greșeli încă!!!
Deci cred ca exista rezultate chiar daca greșesc in continuare conștient! La mine cel puțin a funcționat! Iar daca un anumit rezultat nu l-am obținut suficient de rapid pe cât as fi vrut, am ales conștient sa nu repet greșeala X, ca sa mișc lucrurile mai repede!
So true. Exact la obiect, ca de obicei!
La inceput e bine sa gandesti 20% si faci 80% (oricum nu poti mai mult). Cu timpul, procentele se inverseaza. Mai tarziu iti va parea rau de ce nu ai facut nu de ce ai facut. Daca incerci, ramai cu experienta si daca esti atent si cu bani.Daca nu incerci vei putea ajunge in cel mai fericit caz un bun teoretician (azi teoria se plateste cu bani putini).
Buna Zoltan. In primul rând vreau sa-ti spun ca imi place perseverența ta, nu renunți f usor la cineva. Ce as face in caz de esec, ce am facut toată viața. As spune ca am încercat,as analiza consecințele si as vedea unde am gresit ca sa corectez pt lecția urmatoare de viață.
Bravo Zoltan.Articolul este foarte interesant,puternic ancorat in realitate.Ideea este interesanta (daca te reprezinta),actiunea trebuie facuta fara intarziere (ptr,a fi rezultate),insa as mai adauga eu aici ca aceste doua ingrediente principale sa se leage intre ele foarte bine este nevoie de liantul numit invatarea nonformala si consecventa.
Foarte fain articolul. Sunt probleme cu care ma framant si eu adesea. Mai ales PREA MULTE IDEI. In asemnea moment imi spun: “Alege doar una si pune-o in practica!” Au fost cazuri cand le-am abandonat rapid pentru ca au fost copiate si chiar duse la un nivel mai bun de catre altcineva. Apoi imi fac tot felul de liste de asteptare. Sunt convinsa cele mai bune idei vor rezista in timp. restul se vor autoexclude.
Oricum la bombardamentul de informatie care exista acum, cred ca mai degraba devine nociva.
Ca sa raspund la ultima itrebare, in general nu imi place sa ma arunc cu capul inainte ci fac lucrurile incet si cu prudenta. La inceputul acestui an insa am facut un pas mai indraznet si destul de non comfortabil aplicand un sfat al unui coach renumit. Vom vedea daca a fost unul bun sau o greseala 🙂
Important e să acționezi.Nu e ușor să ieși din zona de confort și chiar dacă va fi greu, pe termen lung cu siguranță va merita,dacă nu financiar,măcar ca experiența.Nimeni nu plecă într-o activitate de antreprenoriat cu un plan 100% viabil,important e să ajustezi pe parcurs.La final depinde doar de tine și de cât de perseverent(ă) ești.Atunci când dai de greu trebuie să înțelegi că dacă ar fi ușor toată lumea s-ar apuca de afaceri.Nu va fi niciodată ușor,dar fiecare greșală te va purta mai aproape de succes! 🙂
Nu contest valoarea articolului,este foarte bun, doar ca se bazeaza pe o mica fortare a lucrurilor.
Ai plecat de la zicala “Knowledge is power”, care NU inseamna “informatia este putere”! “Knowledge” NU inseamna nici informatie, nici idei (de afaceri?)!
Conform https://www.merriam-webster.com/dictionary/know
Daca Gary Vaynerchuck ar avea dreptate („Ideas worth shit. Execution is the game.”), am trai si acum ca in primele zile de dupa izgonirea lui Adam din rai.
Hey Zoltan! Sa stii ca am si eu o idee de dezvoltare, nu o firma ce-i drept, dar e o schimbare de facut in firma in care lucrez. Toate detaliile sunt puse pe hartie si toate argumentele, acum… chestia care e, e ca trebuie sa merg cu ele in fata sefei mele, trebuie sa merg sa o conving ca ideea mea este buna si sa imi dea voie sa o pun in practica. Ceea ce ma pune in dilema sunt intrebarile tale de la sfarsitul articolului :D. Trebuie sa-mi le pun si sa imi raspund 🙂
Pentru a incepe orice activitate pe cont propriu, cred ca tebuie sa-ti proiectezi, cat mai exact, REZULTATUL la care doresti neaparat sa ajungi. PARCURSUL este neprevazut intr-un procent foarte mare in Romania, datotita schimbarilor frecvente ale legislatiei si nu numai. Sa jungi la REZULTAT trebuie sa fi pregatit, inclusiv psihic, sa strabati intreg PARCURSUL. Efortul si durata, chiar daca au fost mari, pot fi depasite cu usurinta daca REZULTATUL este cel previzionat sau chiar mai bun.
Lectia este individuala, experimentata de tine, poti sa o transmiti celor interesati, dar sigur ei o sa o perceapa si o sa o aplice fiecare diferit. Fiecare experienta cred ca este o reflexie a vietii la scara redusa, viata fiind experienta totala.
Da, într-adevăr “Schimbarea în viață nu este despre idei și despre informațiile pe care le deții”… aș reformula: Schimbarea în viață nu este NUMAI despre idei și despre informațiile pe care le deții. Ci și despre perseverență, despre cât de departe ești dispus să mergi pentru a-ți atinge scopul. Despre cât de mult îți dorești acel lucru. Despre propriile limitări pe care putem sau nu să le depășim (“Orice schimbare vrei să faci, să fii pregătit pentru momentul în care ai să te lovești de propriile tale limitări.”).
Nu cred că ideile sunt greșite. Cunosc oameni care au avut idei “greșite” și nici măcar informații în domeniu nu au deținut în totalitate și totuși au afaceri prospere. Cu suișuri și coborâșuri, au mai învățat pe parcurs, dar nu au renunțat! Am recunoscut câteva momente în care eu aș fi renunțat pentru că și eu renunțasem cândva la afacerea mea… Atunci am înțeles diferența!