Episodul de astazi este mai… la sentiment. 🙂
Am tinut sa vorbim in #PodcastuldeEQ despre iertare pentru ca am avut un Webinar Exclusiv, in cadrul cursului Back to yourself, despre acest subiect si a fost unul dintre cele mai reusite, de pana acum.
De aceea, in episodul de astazi ai sa descoperi:
- Ce este iertarea;
- Cum iesi din starea de victima, atunci cand aluneci acolo;
- Cum faci cand persoana pe care trebuie sa o ierti… esti chiar tu;
- Cum faci sa ierti, in situatii in care chiar simti ca ai fost nedreptatit;
- Cum arata, din punct de vedere inteligent emotional, procesul de a ierta.
Stiu ca este un subiect sensibil.
Stiu si ca e posibil ca discutia mea cu Madalina sa “zgandare” niste convingeri sau poate un fel de a gandi, pe care il ai deja.
E in regula sa fie asa.
Nu e musai sa fii de acord cu mine.
Tot ce imi doresc este sa iti faci timp sa asculti conversatia, sa descoperi perspectivele noastre si sa vezi ce din ele se potriveste cu tine, cu viata si cu valorile tale.
M-as bucura sa impartasesti ce crezi despre acest episod. Astfel putem sa calibram si sa impartasim idei, acolo, alaturi de cat mai multi oameni. 🙂
Sper sa iti placa! 🙂
1. Zoltan spune că pentru a fi înșelat una dintre variante e că tu ai făcut ceva greșit dar eu nu sunt de acord pentru că consider că este în totalitate despre persoana care te-a înșelat, nu despre cea înselata.
2. Comentariul despre femeile negrese a fost foarte rasist și vă recomand să nu-l mai faceți:))
3. Dacă ca și copil ai fost abuzat emoțional de părinții tăi cum poti să-i ierți?
Hai sa le luam pe rand.
3. Singurul mod in care poti schimba starea negativa intr-una de acceptare si iertare, este sa “prelucrezi” acele experiente si sa schimbi perspectiva. Asta inseamna sa ai o stare de compasiune fata de parintii care au facut ce au stiu ei la acel moment, si sa ajungi sa ii respecti pentru calitatile pe care le au si pentru binele pe care ti l-au facut. Adica sa iti muti atentia de la traume la beneficii, asa pe scurt.
2. Rasismul este o atitudine si chiar nu am asa ceva, imi plac foarte mult negri, chiar ii admir din multe puncte de vedere, exista sanse sa fii interpretat tu extrem de gresit ceva de acolo.
1. Fiecare e indreptatit sa aiba o parere. De asta am si scris ca nu e musai sa fii de acord cu mine.
As aprecia si mai mult daca ai veni cu argumente care sa iti sustina punctul de vedere. Sunt deschis intotdeauna la discutii antrenante, cu sens. 🙂
Legat de înșelat, consider că tot timpul este responsabilitatea persoanei care înșeală pt că :
-persoana a înșelat datorită unui răspuns emotional pe care ea l-a avut fie la partener, fie la ceva din interiorul ei ex: vrea sa demonstreze ceva, lipsa de afectiune
In prima situatie, cand e legat de celalalt partener, tot reactia ei emotionala e motivul pt care a înșelat – de ex : partenerul o raneste in vre-un fel si ea ca sa se razbune il inseala – asta e meroda ei de a-si varsa otrava si faptul ca s-a suparat e in totalitate legat de ea. Sau simte ca partenerul nu o mai iubeste – incearca sa umple acel gol cu o alta persoana. Dar golul tot al ei este .
Persoana tot timpul are alegerea sa insele sau sa faca alte 100 de lucruri ca sa isi imbunatateasca relatie ex: sa vorbeasca cu el ori sa se schimbe ea, dar ea alege sa insele pt ca nu are valori, pt ca e imatura . E totul despre ea, persoana care a inselat.
De multe ori partenerul simte ca nu e destul de bun pt ca a fost inselat dar nu intelege ca poate nu are legatura cu el ci cu ea, pt ca asta e genul ei de persoana , care inseala.
Ce vreau sa spun e ca Oricat de rea e relatia , tine de valoriele partenerului daca il inseala sau nu pe celalalt. Pt ca oricand are alegerea de a pleca din relatie daca nu merge sau sa o schimbe prin metode sanatoase.
Acuma e clar ca nu e cazul sa te victimizezi si sa dai vina pe cealalta peroana, pt ca poate tu ai fost the trigger. Dar nu esti responsabil pt ca ea te-a inselat. Fiecare e responsabil pentru actiunile si sentimentele sale. Eu inteleg ca e bine sa fii asumat dar e egoist sa spui ca tu controlezi comportamentul celeilalte persoane.
Buna seara
Multumesc pentru podcast. M-a facut sa imi pun niste intrebari. Si, intamplator sau nu, iata un articol pe care l-am citit azi: https://www.alisanagnostakis.com/cauza-efectul-si-lectia-pe-care-n-ai-invatat-o-inca/. Poate o fi util si colegilor mei in BTY
Camelia
Buna. Este foarte util ceea ce impartasesti si iti multumesc. Cum sa ma iert ca m-am dus in situatiile din care trebuie sa iert?
Prin faptul ca iei o invatatura de acolo si gasesti cat mai multe beneficii care au reiesit ulterior din aceasta decizie. Asta va echilibra situatia suficient ca sa nu te mai afecteze asa tare, si cand te afecteaza, recapitulezi din nou beneficiile si invataturile. 🙂
Nimeni nu a spus ca poti controla comportamentul partenerului… ce s-a mentionat a fost ca trebuie sa fii atent la gesturi, mimica, limbaj si comportament al celuilalt partener ca sa iti dai seama de niste lucruri.. si probabil ca inconstient si tu facand sau nefacand unele chestii ai determinat un anumit comportament.. Stefan sugerez sa reasculti materialaul.
Oricum, foarte pragmatica abordarea, cel mai greu insa mi se pare asumarea asta …
Buna!
Am 19 ani si sunt in ultimul an de liceu asa ca implicit inca locuiesc cu părinții.
Nu pot sa ii accept, imi e foarte greu sa ii iert pt ca literalmente sunt responsabili pt toate ranile mele emotionale. Stiu ca sunt responsabila pentru toate emotiile mele negative, teoretic, dar nu pot sa ma opresc din a-i invinovati. Cum pot sa-i iert si sa ii accept? Merci!
P.S. Ce alte sfaturi mai are Zoltan pt fetele de varsta mea? Cum am putea sa ne vindecam ranile in timp ce stam cu parintii – poate e o oportunitate pt noi.
Laura, cu siguranta este o oportunitate. Ideea este ca cine esti tu in acest moment provine cu totul de la parintii tai, oricat de mult ai lupta cu asta. 🙂
Ca urmare, iti poti echilibra relatia cu parintii constientizand ca si ceea ce consideri tu bun la tine, provine tot din interactiunea si relatia cu ei. Adica sa nu mai gandesti despre ei ca si cum ti-ar fi adus doar rau in viata asta. Daca ar fi asa, probabil nu ai avea acces la internet sa citesti articolele. :))
YESSS!!!!
Scriu aici pana nici nu am auzit podcastul, asa incantata sunt ca, in sfarsit, am ajuns la subiectul asta. Stiam ca a fost un webinar candva, cred ca eu nu eram in BTY pe atunci, si de ceva timp tot astept sa se reia intr-un fel. E drept ca Nicoleta m-a incurajat sa am rabdare… 🙂
Ma aflu intr-un intens (si anevoios….) proces de iertare, fiindca mi-a intrat mie in cap ca anumite probleme fizice cu care ma confrunt mi se trag din zona asta. Asa ca am convingerea ca ce o sa aud aici numa` de bine poate fi. Multumesc, Madalina si Zoltan! 🙂
daca o femeie are nevoie sa isi descopere feminitatea….sau mai bine zis doreste sa mai cunoasca si alti barbati, de ce nu se despare de persoana cu care este deja…si apoi sa isi descopere feminitatea…mi se pare ca asa s-ar ierta mai mult pe ea…
iar chestia ca te-ai amagit si ai crezut ce ti-a spus cineva….iar apoi te-ai dezamagit si trebuie sa ierti….pai si cum sa faci, sa nu mai ai incredre in vorbe ca sa te protejezi? sa astepti cumva faptele ca o confirmare a vorbelor?
e mai bine sa fii egoist si sa te intereseze doar de tine? in felul asta nu mai ai pe cine ierta?
Foarte interesant podcastul,bun de practicat.Felicitări!La cât mai multe în continuare.A apărut o chestie pe facebook și anume:,,Analfabetul viitorului nu va mai fi cel care nu știe să citească,ci acela care nu știe să înțeleagă,,.Eu am spus de mult acest lucru,au mai spus-o și alții:Mulți citesc,vizionează,ascultă,mai nou,puțini înțeleg.De fapt și biblia a fost interpretată în mii de feluri.Dacă ați înțelege exact ce vrea să transmită Zoltan,și nu numai Zoltan susține acest lucru,ci și mulți alți oameni de știință,ați înțelege și faptul că eliberarea de sentimente,emoții,stări negative,resentimente,e benefic în primul rând pentru noi ca persoane și după aceea pentru ceilalți.Și pentru că aici vorbește despre iertare,să ierți te eliberează pe tine de resentimente,putând duce o viață liniștită,în armonie cu tine,cu ceilalți.Plus că nu e nici o persoană care să nu aibă plusuri și minusuri,calități și defecte.Voi la rândul vostru ați dezamăgit sigur 100% pe cineva,poate neintenționat,pentru simplul fapt că așteptările celuilalt de la tine au fost prea mari și nu v-ați putut ridica la nivelul standardelor, așteptărilor,lui(lor,ei,etc.),însă nu i-ați spus că nu vă puteți ridica,lăsându-l să-și facă iluzii că vă veți ridica,automat dezamăgind.Sunt oameni care pot oferi anumite lucruri,oameni care nu.Dacă sunteți atenți vă veți da seama care da și care nu,și cereți,așteptați de la ei doar atât cât pot oferi.Cu cât așteptările sunt mai mici,cu atât riscul dezamăgirilor este mai mic și nu aveți ce ierta.Sunt oameni care sunt corecți,conștienți de nivelul lor de conștientizare,știu unde se află și spun de la început:eu atît pot oferi,îmi pare rău nu pot mai mult.Mie mi s-a întâmplat chestia aceasta.Jos pălăria.Cu ceea ce-mi poți oferi tu nu-s mulțumită,merg mai departe,rămânem cunoștințe.Problema însă nu este asta,căci probabil toți,dacă nu toți,sigur majoritatea,ar face la fel,ca să nu mai intrăm în chestii din astea,după care trebuie să iertăm și să fim iertați.Oamenii nu înțeleg aceste lucruri foarte esențiale,nu sunt conștienți de ele,nu există foarte multă educație în acest sens,iar Zoltan asta încearcă să explice.Mie mi s-a întâmplat să nu fiu pregătită să primesc anumite lucruri frumoase și am spus:Nu sunt pregătită pentru ceea ce ai tu de oferit.Am spus și invers:nu ești pregătit pentru ceea ce am eu de oferit.Asta se întâmplă în toate relațiile,de colegialitate,de prietenie,etc.Dacă ambele părți ar fi conștiente,de ce ar putea oferi și ce așteptări pot să aibe una de la alta,la un anumit moment dat,atunci nu ar mai intra în cercul acesta vicios de amăgiri,dezamăgiri,iertări.Ideea e că oamenilor le place să se mintă singuri.Incoștient știu la ce se pot aștepta de la cei din jurul lor.Mai rămâne să fie și conștienți de acest lucru,să acționeze în acest sens.Dacă știi la ce să te aștepți de la cei din jurul lor,la cât,cum să le ceri,nu mai intri în acest carusel al emoțiilor negative.Acum câteva luni am avut un conflict cu o persoană,conflict care mi-a făcut mai mult rău mie însumi.Aveam o stare de furie,de nu puteam să dorm,indiferent de cât de obosită eram.Persoanei cu care am avut conflictul,cel mai probabil nici nu i-a păsat.Și mă întrebam pe mine însumi,cum de nu am fost atentă,de am făcut în așa fel să intru în acel conflict,de regulă le evit.Mă întrebam de asemenea,ce căutam acolo,când nu ar fi trebuit să fiu,cum m-am lăsat convinsă să fiu.Dar astea sunt mici detalii.Ideea e că acea stare de furie îmi făcea pe zi ce trecea mai mult rău,nu reușeam să atenuez deloc impactul ce l-a avut asuprea mea.L-am ascultat pe Zoltan și pe alții,zile la rând,numai să scap de acea stare.Nu îi fac reclamă lui Zoltan,însă ceea ce vreau să subliniez e că aceste stări negative ne fac mai mult rău nouă înșine,de aceea e bine să fii conștient de ce e în jurul tău,la ce te raportezi,și cu cine ai de-a face.Eu,de ex. atunci,pentru că nu-mi dădea pace aceea stare de furie,am pierdut mai multe lucruri, bani, energie, timp,examene,care puteau să mă promoveze mai mult,etc.Mai mult decât atât,te-ar putea ajuta să înțelegi că suntem diferiți,că avem percepții diferite,evoluăm diferit,că atât timp cât ni le respectăm unora altora,e totul ok.Apropo de abuzul emoțional,cei din generația trecută,cred că majoritatea am trecut prin așa ceva.Eu am o familie unită,deși toți avem punctele noastre de vedere diferite,însă fiecare dintre noi am stabilit limite,până aici,de aici încolo nu se trece:)),iar lucrurile funcționează superok.Iar mamei mele,nu pot să-i reproșez că m-a certat în copilărie,pentru că așa erau vremurile atunci,nu erau atâtea informații,nu aveam acces la condiții decente de trai ca acum,deși am avut parte și atunci de condiții decente de trai,pentru că sunt multe alte lucruri pe care le-a făcut pentru noi ca și copii,pe care le face în continuare,deșii suntem la vârsta maturității,ba mai mult se plânge că nu mai poate să facă mai mult pentru noi,plus că știu că-n felul ei ne-a iubit și ne iubește foarte mult.Morală îmi face și acum,nu-i bai,dar ea consideră că e pentru binele meu,din grijă pentru mine face asta,dar o înțeleg și-i dau pace,așa că trebuie să privim și partea bună a lucrurilor,dacă există vreuna(mai sunt și excepții).De asemenea,am foarte mulți prieteni,care nu gândesc la fel ca mine,dar suntem prieteni și ne înțelegem bine.Îmi aduc aminte de o prietenă,îi eplicam ceva,la care mi-a spus:nu-ți mai pierde timpul că nu mă convingi.::)).Ok.Am înțeles.Asta e,rămâi tu cu ale tale,eu cu ale mele,rămânem prietene.Nu aveam de ce să mă supăr sau invers,ea pe mine,când în alte situații rezonăm foarte bine și ne ajutăm reciproc,,.O zi cât mai plăcută tuturor!
Elisabeta multumim pentru impartasiri, cred ca ii ajuta pe multi exemplele tale,ca sa aiba o atitudine mai detasata si mai lucida. 🙂
Minunat ca intotdeauna !!!
🙂
Da, asa e, mai inainte de orice ii musai sa ne uitam in propria ograda, inainte sa aruncam cu pietre si noroi in celalalt – si am ajuns sa o spun eu, care foaaarte mult timp m-am complacut in atitudinea de victima (mai mult neasumata :(, evident ), in care eu eram o Cosanzeana si El macar broscoi, daca nu zmeu… si eu, saraca de mine, au-au-au si vai-vai-vai, dar la un moment dat a inceput sa imi sune, mie insami, fals: daca eu sunt Zana Zanelor, ce cauta broscoiul in viata mea? Greu de digerat… dar ma bucur enorm ca am inceput sa vad altfel, sa ma lepad de victima din mine si sa ma asum pe mine insami. Nu s-a produs nicio gaura in cer atunci cand nu m-am mai amagit si victimizat si sunt sigura ca nici nu se va produce, daca recunosc in fata mea si a celorlalti, ca nu sunt perfecta, ca gresesc, ca nu sunt intotdeauna placuta, ca pot fi si moody – sunt tot eu. E ca o eliberare. Multumesc inca o data pentru tot, sunteti minunati!
:)) Si noi multumim Conrelia pentru impartasire! 🙂
M-am regasit in podcastul acesta.
Si eu am fost abuzata fizic de tatal meu de pe la varsta de 16 ani (motivele inca nu le stiu, erau doar in mintea lui) si atunci singurul lucru pe care puteam sa il fac era sa ma gandesc ca la 18 ani o sa pot pleca de acolo, ceea ce am si facut. Acum am 25 de ani, am si eu la randul meu familie si l-am iertat demult pe tata pentru ce a facut si acum ca am inceput sa cumpar cursurile lui Zoltan si sa ascultpodcasturile imi dau seama ca el nu avea educatia emotionala necesara pentru a intelege ca nu in violenta sta rezolvarea. Multumesc Zoltan pentru tot , e o reala placere sa va ascult de fiecare data! ?
Andreea si noi multumim pentru feedback si felicitari pentru transformarile pe care le-ai obtinut! 🙂
Minunat! Eu am trecut și încă trec printr-o situație asemănătoare. Învăț sa iert. Invat sa ma iert pe mine pentru ca am ajuns în situația în care soțul m-a înșelat, iar apoi învăț sa îl iert pe el și pe ea. Spun Invat pentru ca momentan sunt la pasul recunoștinței. Sunt recunoscătoare ca m-i s-a întâmplat aceste lucruri. Datorita lor am început sa ma cunosc și sa îmi doresc sa ma dezvolt emoțional, sa îmi dezvolt încrederea de sine și iubirea fata de mine. Am ajuns și în punctul în care m-am întâlnit fata în fata cu femeia și după o perioada de comparații și de masochism fata de mine am acceptat ca ea e o persoana iar eu alta. Va povestesc astea în ideea ca poate povestea mea ajuta și pe alții. Ce mai pot spune este ca acum știu ca eu am ales aceasta situație în viata mea pentru ca știam (în subconștient) ca asa imi pot învață unele lecții. Și dacă va întrebați dacă mai suntem căsătoriți? Da suntem, și suntem mult mai fericiți pentru ca muncim împreună pentru a ne dezvolta emoțional. Și ca să va da-ți seama de schimbare…. Înainte ne dădeam la întrecere (metaforic) care poate sa facă mai mult rău celuilalt, comunicarea era 0, ” feminitatea” mea consta în cum sa îl ” castrez” iar ” masculinitatea” lui în dovezi de neatenție totala. Acum în schimb comunicam, avem discuții foarte adânci despre noi, despre răni, frici și implementări, despre creștere emotionala. Ne petrecem mult timp de calitate împreună. Anul acesta am vizitat mai multe locuri decât în ultimii 12 ani de când ne cunoaștem și cel mai important, am învățat sa ne detasam unul de altul, sa ne creeam propriile vise și propria personalitate. Mulțumesc Zoltan pentru ca încă odată îmi confirmi ca sunt pe drumul cel bun.
Rebeca, felicitari pentru eforturile tale. Rezultatele vin pas cu pas. 🙂
Apropo, pentru mine faptul ca soțul m-a înșelat a fost socul de care aveam nevoie sa ma trezesc, momentul în care am realizat ca eu nu sunt eu și am de lucrat la asta. A fost primul pas spre mine.