446
E vreme de vacanta! E in aer o stare de relaxare, de calm, asa, zen… Dar e posibil sa fie o “bula”. Sa fie o perioada in care toate lucrurile par asezate cand, de fapt, in spatele fotografiilor de pe plajele exotice, exista o stare de “pierdut”. Starea aia in care ti-e bine, teoretic, dar nu prea simti ca ti-e bine, dar stii ca ar trebui sa fii multumit cu ce ai, dar totusi parca…
Stii la ce ma refer? Asculta episodul de azi, ca sa intelegi mai bine.
Am vorbit cu Madalina despre:
- mai multe contexte in care poti sa experimentezi aceasta stare si cum sa treci prin ea, fara sa te chinui, fara lupta si cu tensiuni cat mai mici;
- drumul din punctul A, in punctul B, atunci cand nici nu stii precis care e calea;
- starea de incertitudine si de ce, uneori, ai nevoie de ea;
- cum sa te educi sa ai rabdare, chiar si cand nu ai niciun control asupra situatiei in care te afli;
- ce sa faci, concret, ca sa folosesti starea de pierdut in avantajul tau.
Fa-ti timp sa asculti episodul, fie ca a trecut vacanta sau urmeaza, fie ca te-ai intors la birou sau te pregatesti pentru proiectele din toamna. O sa te ajute sa-ti resetezi starea emotionala, ai sa vezi. 😉
446
Buna Zoltan! Eu ma simt pierduta , incerand sa-mi revin . Mi-am pierdut jobul de 4 luni, stari emotionale profunde, demoni interiori, amintiri din trecut care revin, stari de vinovatie ca urmare a unor alegeri proaste din trecut, lipsa de iertare pt propria persoana. Cei din jur sunt agresivi, nu stiu ce se intampla, ii inteleg dar nu stiu ce sa le mai spun. Am intrat in BTY, sa invat sa gestionez aceste stari emotionale.Multumesc pentru tot ce faci.
Bine ai venit in BTY Liliana! Banuiesc ca deja incepi sa ai raspunsuri, ce mai vreau sa adaug este nevoia de rabdare. Este un concept care noua adultilor nu ne place, dar putem vedea la un copil cum rabdarea si grija poate sa faca minuni si sa creeze un cadru de crestere si dezvoltare sanatoasa. La fel cum conflictele, critica, agresivitatea, frustrarea reprosurile creeaza o lume emotionala traumatizata.
Acum trebuie doar sa alegem ce face cu noi in propriul proces de crestere… 🙂
Dragi Zoltan &Co ?, nu ma putea gasi mai la fix acest episod. Esti ca de obicei, chirurgul perfect al starilor emotionale. Si terapeut totodata….Adica….diseci pana curge sange si se vede si de unde…. iar apoi torni elixir. Combinatia ideala. Nu pot decat sa va multumesc si sa imi doresc sa va indepliniti in continuare misiunea de a raspandi claritate. ?❤
Multumim si noi pentru metafora foarte expresiva si ma bucur ca fac parte din procesul tau de vindecare, chiar daca doare uneori. Ma bucur de asemenea ca esti constienta de procesul pe care ti l-ai asumat! 🙂
Bună!
Nici nu știi, dragă Zoltan, cât de bine mi s-a potrivit discuția ta de azi, deși nu m-am regăsit neapărat în situațiile abordate de voi. Uneori, după anumite experiențe de viață, mă simțeam cam fără chef și debusolată. Nu știam cum să definesc acea stare și nici nu știam că e normală, dar ai dreptate când afirmi că e necesară pe undeva. Abia acum îmi dau seama că e un fel de ”convalescență emoțională”. E o perioadă în care te refaci după cele prin care ai trecut și recapeți puterea de a merge mai departe. Mulțumesc pentru clarificări și pentru că dimineața asta eram confuză și tu mi-ai alungat din griji!
Hehe! Ma bucur ca esti mai relaxata in confuzia ta, Mariana! Cu siguranta vin si clarificarile dupa aceea! 🙂
Salut Zoltan și Mădălina!
Din podcastul referitor la confuzie am rămas cu următoarea satisfacție: ma bucur ca sunt un om normal, constatând ca și voi sunteți la fel!
Va îmbrățișez și mulțumesc!!!
Bună ! Am o întrebare…
M-am confruntat și eu o perioadă cu probleme în propria relație de culu. Durerea mea, să îi zic așa, era că el nu considera că avem vreo problemă, ci doar eu consideram așa. El considera că doar eu am probleme, și ar trebui să mi le rezolv singură.
Ok, ceea ce este un minus la noi este comunicarea. Deși la partea de valori de viață semănăm mult, la partea de comunicare…mi-e încă greu. Adică, să explic. Am o părere negativă despre tipul de glume pe care le face, de observațiile e care le face, care mi se ar nepotrivite. Este genul d eom de la care chiar nu poți auzi complimente. Este un om care abia scoate un „bine ți-a ieșit ciorba” dacă este, cu adevărat muncită. Nu este un tip pretențios, chiar dacă pae. Mâncarea lui preferată e lintea și are maxim 5 tricouri și 5 cămăși. Doar că așa e el. Și mie mi-e greu să accept acest tip de comunicare. Îmi tot zic că îmi va face bine să accept ORICE pentru devenirea mea, și ăsta e gândul care mă ajută să merg mai departe. Observațiile sunt critice sau negândite sau spuse, cumva, așa, în treacăt, dar pe mine mă ating destul.
Așa cum ai spus și tu, am cunoscut o persoană care, așa, lin, a apărut în viața mea, și a început o comunicare frumoasă, despre copii interiori, am comunicat foarte frumos,atent, empatic, așa cum poate niciodată nu va fi capabil partenerul meu. Mi-era șa dor de așa ceva, îmi lipsise tare mult. După 2 zile, am decis să ne și vedem pe video. Eu când l-am văzut, mi-a „căzut fața”. Nu era deloc genul meu. Toată „îndrăgosteala” crescută atunci în corp s-a dus ca norii… Ce crezi că s-a întâmplat …?
Mulțumesc Zoltan!
:))))
Ce se petrece este asa:
1.Primul barbat este egocentric si egoist.
2.Al doilea barbat este o fantezie. 🙂
A “cunoaste” cateva aspecte despre cineva (asa la prima vedere) si a construi o relatie de cuplu, sunt doua lucruri total diferite.
Daca nu exista afinitati de la inceput, este o amagire ca vei putea construi ceva pe termen lung (adica degeaba iti place cum scrie sms, daca nu iti place cum arata, ca doar cu fata aia vei trai).
La fel este o amagire sa crezi ca te vei putea “obisnui” cu critica si atitudinea nepasatoare a omului de langa tine. 🙂
Sa ai o relatie de cuplu cu atunci cand nu iti place de cineva cum arata si nu te atrage persoana respectiva, ar fi un compromis.
Sa depasesti criticile si atitudinea egoista a celui cu care esti este intr-o anumita masura testul tau, dar nu in sensul de a te obisnui, ci in sensul de a-ti vindeca acele sabloane subconstiente care te-au facut sa il alegi ca partener.
Confuzia pare o suferinta de noment!?
“Ma intalnesc cu situatii in care pare ca nu inteleg ceva.. si ma simt eclipsata de o fire neputinta.
La mine teama de nesiguranta,vine o data cu confuzia,si apare atunci cand incep “o actiune”si nu stiu cum sa termin:)
Felicitari,Madalina pentru inspiratie,ca ai ales aceasta tema.:)
Felicitari,Zoltan ,ca mereu stii sa razpunzi la provocarile Madalinei.?
O vorba din popor spune ca;”Unde-s doi puerea creste”.Cam da…?
Buna ziua,
2 intrebari:
1: Dacă starea de confuzie apare cand se pune in discutie dependenta de jocuri de noroc sau oricare dependenta, se poate declansa vreo schimbare în mod real?
2: Cum se poate ca după o relație încheiată acum 7 ani sa mai existe confuzii precum:”Poate mai tin la tine, nu stiu”.(Din partea lui venind aceste confuzii). După încheierea relației, am păstrat cumva activate niste stari. Mi s-a reprosat ca 5 ani l-am tinut la degetul mic. Era frustrat ca a avut sentimente atât de mult timp fata de mine. E vorba doar de partea fizica? Nu s-a întâmplat nimic intre noi.
Multumesc,
1. Daca discutam de dependente, nu mi se pare ca este confuzie deloc. Daca este vorba de actiuni, lucrurile sunt masurabile: o faci sau nu o fai, respectiv cat de des o faci. 🙂
Schimbarea se poate declansa daca acea persoana isi doreste asta la modul REAL, adica are o stare de regret, vinovatie, dorinta de a schimba.
2. Alexandra, un “barbat” care spune asa ceva, nu merita atentie nici macar un minut. Este semnul unei stari de inconstienta, lipsa de asumare, incoerenta si intr-un final nesimtire daca nici macar nu isi da seama ca are aceste probleme.
Din partea ta in schimb este lipsa de respect de sine sa ramai in contact cu o asemenea fiinta. 🙂
Hello! Podcast-ul acesta a venit la momentul potrivit. De vreo 2 saptamani, ma simt pierduta, cumva in deriva fara chef de nimic, intr-o stare de “vegetare”. As vrea sa ies din ceata asta, dar am ales sa nu ma fortez in niciun fel. Este vreo perioada delimitata in care e ok sa fii confuz sau depinde de la persoana la persoana? Poate o astfel de stare sa se materializezein timp in depresie?
Starea de confuzie devine periculoasa in momentul in care nu exista niciun fel de cautare pe langa. Atunci cand cauti un raspuns intr-un mod activ (citesti, te interesezi, vorbesti cu oameni avizati), atunci confuzia nu este grava. Daca in schimb intrebarile tale nu exista sau nu sunt clare (si acesta este un pericol), atunci confuzia este doar un paravan dupa care da, poate parea si depresia in timp.
Ce se intampla atunci cand esti confuz pana si atunci cand vrei sa te uiti la un film si nu stii daca sa o faci, daca vrei sa iesi in oras si nu stii daca sa o faci, sau alte situatii banale asemanatoare?
Acest “pana si atunci cand” implica procese mult mai complexe, adica inseamna ca acea persoana este confuza legat de orice si de toate. Cel putin asta am inteles eu. In acest caz nu vorbim de confuzie, ci s-ar putea sa fie probleme mai grave, care necesita ajutor specializat. 🙂