467
Tu ce crezi: e nevoie de doi, ca sa repari o relatie de cuplu ce pare ca “s-a stricat”?
Am raspuns intrebarii asteia, in acest episod.
Mi-a fost adresata de foarte multe ori si stiu ca o sa mai fie oameni care o sa mai intrebe, dar am vrut sa ramana si inregistrat, pe vecie. 🙂
Si inca ceva, inspiratia pentru acest episod a venit de la tine, cel sau cea care asculti podcastul. La unele dintre episoadele din #podcastuldeeq au fost si cateva intrebari scrise, pe blog. Si am ales sa le rapsund in discutia asta, cu Madalina.
Asa ca, daca ai adresat o intrebare pe blog, pana acum, se poate sa ai raspunsul in acest episod.
Asculta-l si vezi cum poate fi reparata o relatie de cuplu.
467
Ce se intampla atunci cand te simti singur, ai incercat solutiile de mai sus mentionate, dar fara efect, dar, mai ai si un copil. Si iti dai seama ca doar asta te tine acolo, iar tu te simti frustrat de viata ta.
Care sunt solutiile?
Multumesc!
Ella, o problema mare in societatea noastra este ca suntem impinsi sa luam decizii de viata inainte sa cunoastem viata macar. Asta implica si casnicia si un copil (sau doi).
Tot ce poti face de acum este sa te intrebi mai inteligent emotional “Ce am de gand sa fac de acum incolo, in conditiile date?”, “Care sunt starile si atitudinile pe care o sa urmaresc sa le elimin?”, “Ce vreau sa fac mai departe cu viata mea?” si altele de genul. Sa te simti frustrat si sa nu faci nimic, este destul de chinuitor, dupa cum probabil iti dai seama.
Buna Zoltan.
Ce poti recomanda unei tinere de 17 ani care este indragostita de un baiat iar el o tine in sah ? Nici da nici ba.
Foarte interesanta ultima parte cu “mami si tati” (apelative pe care le folosim si noi), in relatia mea cu sotul a aparut declinul dupa nasterea primei fetite; eu vulnerabila, tematoare, mi-am concentrat atentia doar pe cresterea ei, “uitand” in mare masura de el. Refugiul lui a fost sa se apuce de construit casa. Eu, anxioasa, mereu ii ceream sa isi petreaca timpul si cu noi cat era acasa (este navigator si 4-5 luni este plecat), el continua, parca mai asiduu munca cu casa. In momentul de fata am inteles unde am gresit eu (am de lucru la a reinvia relatia de cuplu), am informatiile despre cum sa imi transform atasamentul securizant, deja avem alte discutii la telefon, multe din ele finalizandu-se cu “abia astept sa treaca timpul mai repede si sa vin acasa”, nu cu “mai stau in voiaj sa se adune banii pentru casa”.
super interesant si multe aspecte care merita disecate 🙂
Multumim Nicole, le disecam! :)))
Foarte adevărat totul! Mami, tati nu-mi place, cred că instinctiv nu folosesc aceste apelative;mi se pare un transfer dinspre cuplu spre rolul de părinte, deci nu!
În ceea ce privește singurătate în doi, dacă e acceptată cu seninătate, nu e o problemă, chiar ești mai liniștit când focul e mai domolit. La începutul unei relații, poate, se strecoară neîncrederea, neliniștea,gelozia, acapararea,până la dorința de a fi sufocat de iubirea celuilalt și dorința de răspuns asemănător. Când relația e veche, se așează obișnuința, dar și liniștea. Nu mai ceri celuilalt să facă ceea ce nu-i place și nici nu te mai simți neglijat. Totul e de cum percepi lucrurile. Dacă cei doi gândesc la fel, adică dă-i omului libertate să facă ce îi place,pt. că și tu ești unic și îți place altceva, e ok!.Bine , în limita moralității. Nu mă refer să calce strâmb, pentru că nici tu nu o faci. Măsura și înțelepciunea rămân criterii și în acest caz. Numai bine!