📣 „Nimic nu trebuie!”
Este o frază pe care am auzit-o de multe ori ca replică la ceea ce a spus altcineva.
Știu că nu ne place autoritatea, să ni se impună lucruri, dar acest „trebuie” are un fond, care este de multe ori dincolo de teoriile dezvoltării personale.
În această lume întotdeauna este ceva pentru ceva. 🤓
Asta înseamnă că toate rezultatele pe care vrem să le obținem sau le-am obținut, sunt condiționate de alte lucruri.
„Trebuie” nu face nimic altceva decât să îți aducă aminte de aceste condiționări, nu contează dacă ele îți plac sau nu.
Dacă vrei să afli lucrurile interesante pe care le-am discutat cu Oana, TREBUIE să asculți podcastul. Îmi pare rău, dar nu există altă cale. Poate o pui pe mama să asculte și să îți povestească, dar probabil nu o să fie la fel. 👀
In primul rand nu “trebuie” sa sari pe geam. Si nu trebuie sa atingi anumite obiective pentru care “trebuie” sa indeplinesti acele conditii. Nu “trebuie” , ci este nevoie sa….. Sunt foarte multe studii facute de psihologi si psihiatrii, nu doar romani care sunt de acord cu expresia “nu trebuie nimic”.
Mihaela, daca ai putea sa postezi aici macar cateva din acele studii, as aprecia.
Nu de altceva, dar in literatura americana, de unde pleaca toata psihologia “populara” si dezvoltarea personala, cuvantul “must” este considerat unul dintre cele mai puternice cuvinte care sa duca la actiune.
Plus, nu prea stiu studii din limba romana legat de efectul cuvintelor asupra psihicului nostru, in afara “recomadarilor” de la diversi traineri, in special din zona NLP.
Si vezi ca ai uitat ghilimelele de la al doilea “trebuie”. 🙂
Bună!Pe mine nu mă deranjează cuvântul trebuie, știu că trebuie să fac anumite acțiuni pentru a obține niște rezultate ,,whatever,,Însă știu de asemenea,că atunci când folosesc cuvântul încerc,dar nu promit,nu vreau să fac o promisiune de care nu știu sigur dacă pot să mă țin,nu îmi doresc să îmi asum responsabilitatea, pentru că ceva ce nu știu sigur că pot,nu e ceea ce îmi doresc,sau mai există varianta în care nu am timp pentru asta,dar s-ar putea să găsesc soluții până în momentul în care nu știu, trebuie să fiu prezentă undeva, sau să îndeplinesc ceea ce mi se cere,atunci nu vreau să se bazeze nimeni pe mine,pentru ceva ce eu nu sunt sigură că pot să îndeplinesc.De partea cealaltă vin oamenii care insistă că eu să le promit diverse în funcție de context, chiar dacă eu spun încerc și explic și contextul de ce nu pot să spun,,sigur,,, pentru că în anumite condiții, anumite lucruri nu depind numai de mine.Însă oamenii din ce am observat eu,vor promisiuni,ca să se agațe de ceva și ca să plaseze responsabilitatea asupra altcuiva sau să dea vina pe cineva și încep,,Dar ai promis,,!Nu se prea simt confortabil cu cuvântul încerc,nu le convine când spui încerc.Nu am căzut niciodată în capcana asta, pentru că una dintre valorile mele e să nu îmi încalc promisiunile.Dar am observat tendința asta a oamenilor.Plus ce am mai observat,că nu le plac nici refuzurile.În ultima vreme mi s-au tot propus joburi în diverse firme care nu au nici o legătură cu domeniul meu de activitate, domeniul în care eu am experiență,și nici cu ceea ce îmi doresc eu.Am întrebat dar de ce mă vrei în firma ta, într-un domeniu în care eu nu am experiență,în care nu am nici în clin nici în mânecă cu domeniul respectiv? Răspuns: Pentru că tu poți,ai potențial,sunt sigur/ă că te-ai descura, chiar dacă nu știi nimic despre domeniul acela.Eu spun: crezi tu că pot,eu nu sunt așa de sigură,nu pentru că nu aș avea încredere în mine,dar pentru că nu îmi doresc asta.Tot mi s-a întâmplat în ultimul timp,încât la un moment dat mă simțeam hărțuită.Am refuzat tot ce mi s-a propus,însă mi-am adresat niște întrebări: Ce îi determină pe ei la nivel inconștient,că nu sunt conștienți de ce fac,să creadă că eu aș fi persoana potrivită pentru conducerea firmei lor? Mi-am răspuns eu,că felul meu de a fi.Și m-am întrebat și pe mine,dacă aș accepta unul dintre joburile propuse,aș face performanță chiar dacă e un domeniu nou pentru mine?Răspunsul a fost da, pentru că m-aș simți responsabilă și aș da totul doar pentru că mi-am asumat acest angajament, chiar dacă contravine propriilor valori, chiar dacă nu îmi place domeniul,iar ei simt asta.Și aici mi se pare un joc foarte periculos.L-am mai văzut și în alte contexte.Eu îl percep că un fel de manipulare inconștientă de cele mai multe ori,dar se simte lucrul ăsta,și cumva își urmăresc doar interesul lor,și se folosesc de asta chiar dacă tu nu ești chiar omul potrivit la locul potrivit.În schimb,am folosit încerc,dar nu promit,în trecut,când mi s-a cerut să lucrez în anumite domenii în care nu prea eram sigură că îmi doresc asta,și chiar și așa,cu toate insistările lor să promit,nu am promis,tot mi s-a reproșat,și le-am adus aminte,că nu am promis niciodată că voi obține rezultatele dorite de ei, moment în care am și am plecat din firmă.
Am observat asta implicit la copii,când cer ceva, să îi duci undeva și le spui încerc.Încep să plângă și zic,dar eu vreau să îmi promiți,recurg la tot felul de mijloace numai să le promiți,că așa ei sunt sigur că vor avea parte de experiența dorită,iar dacă ai promis și nu te ții de promisiune încep reproșurile.Chiar și eu folosesc asta,și spun da,dar mi-ai promis….însă nu mai reproșez,că nu își mai are rost consumul de energie cu reproșuri,și îmi dau seama câ pentru el cuvântul promisiune nu înseamnă nimic,și că nu poți cere de la oameni ce nu pot oferi.Dar chiar și cuvântul încerc l- am observat în diverse contexte,și nu iese bine.Întreabă pe cel care a încercat: mai exact ce ai încercat?Ceai ai făcut concret? Situații care generează conflicte.