“When a flower doesn’t bloom, you change the environment in which it grows, not the flower.”- Alexander Den Heijer
Am zărit astăzi pe stradă, bărbați grăbiți cu flori în mână. Și m-am găsit comparând femeile cu florile.
Cât de frumoase sunt ele în mâinile noastre, ale bărbaților, vii, colorate, crude și cu o frumusețe aparent eternă. Și rezistă una, două, trei zile…apoi încep să-și plece capul încet și tot mai tare. Le pălesc culorile și tu încerci să le reînvii schimbându-le apa. Apoi parcă îți vine să le schimbi, cu altele. Dar oare nu greșim noi, bărbații, de la început că le-am furat din mediul lor fertil, în care înfloreau? Unde noi ne-am indrăgostit de ele, tocmai pentru că erau acolo și se deschideau atât de frumos? De ce nu le-am iubit în continuare așa cum erau când le-am găsit, cunoscut și fascinat de frumusețea lor?
Așa se-ntâmplă și-n viața de zi cu zi. Îi oferim femeii un mediu arid emoțional și condiții aspre, și ne așteptăm ca ea să înflorească și să ne încânte cu prezența ei. Nu. Ea are nevoie să fie iubită așa cum ai găsit-o. Și dacă nu înflorește, să-i schimbi mediul, până când își va recăpăta vitalitatea.
De aceea, starea de iubire sau sentimentul de iubire nu este suficient prin simpla lui existență. Dacă vrem să construim o relație are nevoie de mai multe componente care țin de natura noastră umană, pământească. Altfel, iubirea rămâne un concept undeva în adâncul nostru și nu se va transforma niciodată într-o relație de cuplu care să dureze.
Respectul, admirația și atracția sunt stări care sunt necesare construirii unei relații. Mulți bărbați simt iubirea undeva în adâncul lor, dar asta nu înseamnă că știu cum să exprime această stare sau să clădească o relație cu o femeie.
Fără respect, admirație și atracție, iubirea rămâne un concept, care în această lume fizică se va pierde sub problemele cotidiene.
Iubirea înseamnă să o accepți pe femeia de lângă tine așa cum este, cu totul.
Dacă lipsește iubirea, înseamnă că relația respectivă este una de parteneriat în care dacă nu primești ce ai nevoie, ori pleci, ori se nasc conflicte.
Iubirea este cea care asigură cadrul armonios prin care fiecare poate să își permită să fie exact așa cum este, fără măști, fără teatru, fără compromisuri.
Iubirea este cea care oferă susținere, care oferă sprijin și căldură atunci când cădem. O femeie are nevoie de asta mai mult decât un bărbat. Bărbații uită asta uneori.
Respectul înseamnă să privești femeia ca egalul tău.
Când lipsește respectul față de femeie, bărbatul se consideră superior femeii. Asta va duce inevitabil la dominare, la tensiune, la gesturi de multe ori degradante pentru ea.
Respectul asigură echilibrul și aduce completarea. Aduce posibilitatea ca amândoi să învețe și să crească în și prin relația cu celălalt.
Admirația înseamnă să vezi ce e mai bun și mai sublim în celălalt.
Atunci când vezi ceva extraordinar, ceva superb în natură, amuțești și trăiești acea măreție într-o stare de fascinație absolută. O cascadă, un copac imens, o floare sau niște pui de animale care se joacă.
Starea de admirație înseamnă să vezi dincolo de banal, dincolo de ceea ce este obișnuit pentru tine.
Femeia poartă o bogăție extraordinară în ea. Dacă un bărbat nu caută să explore și nu este fascinat de felul ei de a fi, de frumusețea ei, de gesturile ei obișnuite, prezența lui în preajma ei este superficială.
Dacă lipsește această stare de admirație, înseamnă că femeia a devenit ceva banal, ceva obișnuit pentru el și nu are cum să aducă la suprafață mai mult decât ce reușește ea prin efortul ei personal. Mai mult decât asta, dacă un bărbat nu poate vedea măreția ei, gingășia, frumusețea ei, o să o limiteze din a exprima aceste calități.
Atracția înseamnă să existe potrivire
Atracția este ceea ce ne arată că undeva există o potrivire între două ființe. Dacă un bărbat nu se simte atras de o femeie, nu simte dorința de a fi în preajma ei, de a o săruta, de a face dragoste cu ea, înseamnă că este o prietenie foarte frumoasă. Dar nu este o relație între un bărbat și o femeie.
Există relație platonică, dar nu relație de cuplu, care să fie platonică. Poți avea o relație în care există iubire, respect, admirație reciprocă. Dar dacă un bărbat nu simte atracție față de o femeie, înseamnă că femeia aceea nu este pentru el.
Atunci când un bărbat iubește, femeia trezește în el cele mai adânci resurse masculine: dorința de a fi mai bun, nevoia de a-și împlini menirea și dorința de a ridica acea femeie până la cer.
Dorința de a-i uda pământul unde a crescut și nu de a-i tăia tulpina 🙂
Tu cum o iubești pe femeia de lângă tine? Pentru cine este ea sau pentru cine ți-ai dori să fie?
M-aș bucura să-mi scrii ideile tale, părerile tale, într-un comentariu. Din respect, din admirație sau din iubire pentru femeile din viața ta.
P.S.- Iubita mea Cami adoră florile în ghiveci. Acum înțeleg de ce 🙂
Foarte educativ textul.Personajul principal este “femeia” dar daca il inlocuim cu “barbatul” , continutul ramane valabil.
Pacat ca un text atat de sensibil, de plastic si de educativ, cum spune Mirela, nu a avut nici un ecou in mintea si in sufletele barbatilor. Mi-ar fi placut sa vad, la subsolul articolului, o multime de comentarii si va asigur ca le-as fi citit pe toate, cu un viu interes, oricat de multe ar fi fost. As vrea sa stiu ce se intampla ? Nu mai exista barbati ? Nu mai sunt barbatii interesati de femei ? Nu se mai indragostesc barbatii ? A iubi inseamna ca esti bolnav sau ca esti slab ? Le e frica barbatilor sa se indragosteasca ? Se tem barbatii ca vor suferi ? Nu mai exista barbati curajosi ? Si nici cavaleri ? Si nici romantici ? Toti barbatii sunt timizi ? Evident ca nu. Mi-ar placea sa stiu de ce nu s-a hazardat nici un barbat sa spuna cum isi iubeste el femeia ! Asta este cruda realitate in care traim. O realitate in care femeia este inca considerata o posesiune, o sclava (chiar daca cuvantul nu este folosit in mod deschis), un obiect sexual si este tratata in consecinta: abuzata fizic sau verbal, sechestrata, violata, umilita, schingiuita, omorata sau, prizoniera intr-o colivie aurita (si asta fiind un caz “fericit”). Nu ma consider o feminista convinsa, imi plac barbatii, nu toti, e adevarat si nu cred ca as putea trai fara ei, am un baiat si mi-am dorit baiat, incerc sa-i inteleg pe barbati, nu reusesc, de cele mai multe ori, dar macar incerc. Oare si ei incearca sa ne inteleaga pe noi femeile ? Eu cred ca cei mai multi si de cele mai multe ori, nici macar nu incearca. Asta e trist. Ce bine ar fi daca, acei barbati care nu se poarta omeneste cu femeile, ar capeta corp de femeie timp de un an (ca sa aiba ocazia sa faca si un copil) si sa fie tratati asa cum au tratat ei femeile din viata lor. Ar fi interesant nu ? Dar pana atunci, tot ce putem face, noi femeile, este sa ne educam baietii, cele care suntem mame de baieti, in asa fel incat barbatii de maine sa fie asa cum ne-ar fi placut noua sa fie barbatii de azi !