Am înțeles în final la ce e bun… shoppingul.
Dar să-ți spun cum am ajuns la această concluzie “înțeleaptă”. 🙂
O vreme îndelungată mi-am pus întrebări legate de diferențele de comportament dintre femei și bărbați în acest context.
Mergeam prin mall cu diverse treburi și vedeam femei care stăteau să probeze, să studieze câte o haină, fiind capabile să se bucure de acest proces de la o haină la alta, de la un magazin la altul.
În același timp, vezi bărbații, cum merg țintit către un magazin sau un articol, poate verifică mai multe lucruri, dar deciziile se iau mai rapid. Mai eficient, orientat clar către rezultat.
Dacă un bărbat însoțește o femeie la cumpărături, ea simte nevoia să testeze lucruri, iar el simte nevoia să se termine toată treaba.
Zilele trecute am mers și eu la mall cu un scop precis: să îmi cumpăr o pereche de pantaloni trening, pentru a-i purta prin casă. Scopul bine definit, specific, măsurabil, accesibil, relevant și clar încadrat în timp.
La intrare în mall, am văzut un tip îmbrăcat cu niște pantaloni de sport, dar care arătau puțin diferit față de ceea ce căutam eu. Dar îmi plăcea cum arătau.
Și asta mi-a declanșat în acel moment, un proces de studiu: oare eu cum aș arăta cu acel gen de pantaloni sport?
Și de aici… a început partea practică.
Mi-am propus să-mi explorez puțin imaginea de sine prin shopping.
Adică, am mers din magazin în magazin și am probat enorm de multe feluri de pantaloni sport, hanorace și tot felul de piese de îmbrăcăminte. Care, de altfel, nu se potrivesc cu cine sunt acum și felul meu e a fi. Dar eram curios cum aș arăta cu ele.
Am făcut-o de dragul experimentului și… atunci m-a lovit!
Acum înțeleg de ce femeilor le place la shopping chiar dacă nu cumpără nimic!
Înțeleg de ce bărbaților nu le place acest proces și au cumpărăturile mai „tehnice”!
Este un proces de explorare a lumii emoționale, de fapt.
Vorbesc de acel proces în care o femeie se plimbă meticulos, ia o haină, o studiază, apoi o probează, stă în fața oglinzii minuuuute întregi să observe toate detaliile, toate combinațiile și apoi se decide că… nu cumpără nimic.
Și este perfect normal!
Femeile sunt în contact cu propria lume emoțională. Este o lume fluidă, schimbătoare, adaptabilă și imprevizibilă. Este o lume de o bogăție inimaginabilă pentru noi bărbații.
Femeile simt nevoia să exploreze această lume infinită. Ele sunt dispuse să devină pentru câteva minute „altcineva” prin îmbrăcăminte sau accesorii. Acel „altcineva” le permite să se cunoască mai bine, să descopere nuanțe de stări, atitudini care fac parte din bogăția lor interioară.
Evident, nu vorbesc despre cazurile în care shoppingul este un proces prin care fugi de realitate și o încercare disperata de a găsi ceva care să umple un gol. Despre asta… vorbim altădată.
În schimb, noi bărbații, deoarece nu suntem aproape deloc în contact cu lumea noastră emoțională, nu simțim aceiași nevoie de a explora. Pentru noi este simplu: am nevoie de o pereche de blugi.
Totul pare foarte simplu, eficient, rațional.
Și așa reușim să ne conservăm șabloanele emoționale.
Așa ne conservăm convingeri, imaginea de sine, comportamente.
Acesta este unul din motivele pentru care bărbații se schimbă mult mai greu decât femeile.
Deoarece noi nu suntem nici măcar curioși cum ar fi să fim diferiți. Cum ar fi să arătăm diferit.
Pentru femei, shoppingul poate fi o cale prin care să se descopere și exploreze pe sine.
Pentru bărbați, shoppingul este o soluție care rezolvă niște probleme specifice.
Femeile simt nevoia să exploreze, să aprofundeze și să experimenteze.
Bărbații simt nevoia să rezolve o problemă.
Cum ar fi să mai schimbăm rolurile? Doar de dragul de a experimenta…
Oare cum ar fi ca și noi bărbații să ne permitem să testăm alte ipostaze decât „eu așa mă îmbrac”, iar femeile să testeze cum este să te decizi ce cumperi, înainte de a explora toate variantele?
Ce zici? Ai vrea să încerci?
Tu cum te comporți la shopping? Experimentezi? Îndrăznești să probezi lucruri cu totul diferite, în zile diferite? 🙂
Foarte interesant articolul! Daca ai ajuns la o concluzie atat de interesanta doar prin faptul ca ai observat un barbat imbracat diferit fata de tine si ai incercat ceva nou iar apoi te-ai gandit ca asa fac toate femeile, imagineaza-ti ce ai putea descoperi daca chiar ai discuta cu femeile despre asta. Cu cateva sute, evident, pentru a putea apoi sa extrapolezi la intreaga populatie feminina! Succes!
Stii ce este interesant? Ca eu chiar am vorbit in ultimii ani cu sute de femei si aleg sa cred ca ma cam pricep la cum functioneaza creierul uman.
Ai perfecta dreptate.
Exista atat de multe diferente intre creierul baratilor si cel al femeilor incat esti tentat sa consideri ca sunt “speci” diferite. Poate tocmai acest aspect ne face sa ne cautam, sa ne complectam unii pe altii.
Este interesanta ideea de a experimenta, dar cred ca important este de a accepta ceea ce este diferit de noi insine. Bine-nteles ca experimentarea ajuta mult acceptarea dar este limitata si nu trebuie dusa pana la identificare (parerea mea).
Cred ca este de-ajuns sa te analizezi obiectiv pe tine insuti sau insati fata de societate inainte de a judeca ceea ce este diferit fata de tine.
Universul nu cunoaste termenii de rau sau bine.
Raul si binele sunt in mintea si inima ta. Invata si Iubeste cat poti de mult chiar daca-i greu sau bine.
Foarte bine spus Mihail!
Super tare! 🙂 La asta nu m-as fi gindit, se vede casint barbat. :))
:))) Si mie mi-a luat putintel timp dupa cum vezi… 🙂
Hm, interesant. Trebuie sa ma gandesc ce spune asta despre mine. Pana recent, eu m-am comportat la shopping ca barbatii. Stiu ce trebuie sa cumpar, intru in primul magazin, si daca primul lucru din raft imi vine bine, se potriveste cu gusturile si bugetul, l-am luat. Zece minute maxim. Trebuie sa incerc abordarea feminina 🙂
Si eu pe acelasi sistem… dar am incercat “varianta feminina” si nu o data, s-a terminat cu niste dureri de cap groaznice si o stare de oboseala, de ziceam ca am muncit la sapa o zi intreaga!
Hahahahah, și eu:)
Ar fi interesant sa invatam fiecare sa combinam experimentarea si transformarile cu simtul practic, eu clar mai am de lucru la asta. :))
Domnule Zoltan,descoperirea la care faceti referire ma duce cu gandul la creatia omului si la capacitatile cu care a fost inzestrat fiecare sex .Singura si majora diferenta dintre femeie si barbat este aceea ca femeia poate naste iar barbatul nu .O explicatie a invaziei emotionale la femeie o are chiar aceasta caracteristica .Femeia care naste pui are nevoie de un grad emotional mai ridicat decat barbatul ,tocmai pentru a putea simti mai usor nevoile puilor sai.Inzestrarea emotionala a femeii,diferita de cea a barbatului face ca acesta sa nu- i inteleaga comportamentul.Oricat
ar incerca un barbat sa empatizeze cu o femeie ,nu- i va reusi, fiindca nu detine”constructia”necesara .
Asa imi explic eu diferentele!
O zi frumoasa !
Exact asa le explic si eu Adriana, cu diferrenta ca sunt convins ca si barbatii pot sa invete sa empatizeze, la fel cum si femeile pot invata autocontrolul. 🙂
Eu sunt femeie dar ma port ca un barbat cand vine vorba de shopping. Nu am rabdare, decid repede ce imi place si ce nu. Prietenelor mele le place ca atunci cand chiar trebuie sa isi cumpere ceva, ma iau pe mine. Observ repede si de cele mai multe ori le place ce le pun sa probeze. Intr-adevar explorezi si afli unele lucruri si e frumos sa iti acorzi timp pentru asa ceva. Mai trebuie sa cumpar niste rabdare de undeva :)))
E o virtute cu stoc limitat in lume rabdarea! 🙂
Sint femeie, dar ma recunosc in comportamentul barbatilor! Mana singura cu trei baieti, nu am avut timp de mune! Poate acum cind sint adulri sa Incerc sa imi schimb stilul! Mi-a dat de gindit articolul! Multumesc!
Atat de multa energie masculina nu are cum sa nu te modeleze putin Bianca! :)))
Si eu ma regasesc in atitudinea barbatului, poate si fiindca am un barbat care ma zoreste mereu când mergem la cumparaturi. Eu cam stiu cu ce imi sta bine, ma hotarasc repede.
Experienta ne ajuta sa ne cunoastem mai bine si apoi sa ne fie mai usor sa ne regasim, asta e clar.
Uite, asta n-am inteles-o nici eu, desi as putea sa jur ca-s femeie.
Mai mult decat atat, am ajuns si la o pre-judecata in privinta window-sopping sau exploratului cu probatul, sau ratacitului prin magazine ca mi se pare pierdere de vreme. Imi place foarte mult abordarea ta si o sa ma gandesc la perspetiva asta de fiecare data cand ma mai nimeresc cu cineva prin magazine, daca nu am inspiratia sa fac cu totul alceva cu timpul ala. 😀
Cristina totul este ca procesul sa se intample constient si intentionat, nu din reactie si inconstienta pentru ca atunci chiar este pierdere de vreme, nu autoexplorare! 🙂
Ok, stai sa vad daca am inteles-o corect.
Practic, nu conteaza ce faci, atat timp cat o faci constient si intentionat, adica folosesti atentia, aici si acum urmata de intentie adica directionare energiei catre ceea ce faci in momentul respectiv?
Sunt bărbat dar ma regăsesc în comportamentul femeilor: îmi place la shopping, sa probez, sa stau și o zi întreaga :))
Fiecare cu stilul si energia prorpie Florin! Acum si eu am momente dedicate in care incerc lucruri diferite in acest aspect…
Flash! Din pacate eu am comportament de barbat la shopping, altfel fiind Femeie. Acum am explicatia si asta ma ajuta enorm. Fug de lumea mea emotionala care inca doare, de fapt de schimbare. Multumesc!
Ma bucur de revelatia ta Aliosa!
Salut! Mi-a plăcut articolul tău și aș adauga încă ceva. Din perspectiva unei femei îți pot spune ca shoppingul, pe lângă explorarea sinelui emoțional, face mai mult, oferă mai mult. Poate schimba felul in care ma simt. Un exemplu clar: de curând mi-am cumpărat o pereche de bocanci noi. Sunt un model mai deosebit, negrii cu sclipici și o talpa mai rock iar când ii port sunt mai înaltă, îmi țin spatele drept, capul sus și zâmbetul pe buze pt ca ma simt curajoasa, puternica și Bad ass!
Ceea ce pot influentează felul in care ma văd și felul in care ma văd îmi influentează atitudinea.
O sesiune de shopping reușită ma încarcă cu energie pozitivă deci un mic sfat pt atunci când însoțești o femeie la cumpărături ar fi don’t rain on her parade!
Mersi!
:)))) Multumim pentru recomandare Anamaria! Am invatat asta langa Cami, sa fiu rabdator si sa ma fac util prin prezenta mea, in loc sa fiu un factor de stres. 🙂
Opinia mea: biologicul totdeauna va incerca sa ne sustina in evolutia vietii asta chiar conditionandune sa fim mai feminini sau masculini in functie de programele neuro dobandite pana la acel moment care au rol de a ne satisface nevoile, unele care ne ajuta altele care impiedica, depinde de observator.
Corect… important este sa ne dam seama ce facem, ca biologicul sa nu ne conduca incostient si noi sa fim participanti inconstienti la ce se petrece. 🙂
Buna, Zoltan! Buna, tuturor!:) Multumim mult pentru acest articol, foarte inspirat. Eu am experimentat ambele stiluri, cel masculin si cel feminin. Cel masculin mi-a oferit mereu satisfactia de a alege foarte rapid ceva ce eu consideram atunci ca imi este necesar, castigand astfel timp pentru alte activitati pe care mi le doream. Cel feminin, cand mi-am acordat timp sa caut si sa incerc si alte lucruri de care nu mai luasem sau care consideram ca nu ma reprezinta, mi-a oferit revelatii, m-a facut sa descopar alte laturi ale mele care mi-au placut si pe care am stiut ulterior sa le folosesc. Este o provocare extrem de frumoasa si revelatoare cea lansata de tine, Zoltan, aceea ca fiecare dintre noi sa incerce cele 2 stiluri.
Multumesc pentru feed-back Mihaela si ma bucur ca deja folosesti cele doua stiluri!
nenea Zoltan, eu cred ca mai ai multe de invatat ca sa poti realmente preda Inteligenta Emotionala si alte cele relationate cu acest subiect.
Adica daca stai sa citesti toate articolele sau multe dintre ele, iti dai seama ca nu prea aduci mare valoare, doar chestii generale care in mod normal ar trebui sa fie logice si evidente, accesibile oricui.
Ai citit si tu cate ceva din domeniu, dar pana sa ajungi sa poti darui ceva real oamenilor, mai este cale lunga.
E suficient sa te uiti la continutul raspunsurilor tale si iti dai seama cata “stiinta” se ascunde in spatele cortinei.
Oricum, din ce am vazut, stii insa destul de bine sa te folosesti de o slabiciune a oamenilor in general. Pe asta faci bani. La urma urmei, fiecare se descurca cum poate 🙂
Vorba aia: prosti, dar multi. Asa ca e suficient sa gasesti cateva mii de “followers” si “platitori” in toata tara si e destul de bine pe plan financiar.
Si nu, nu ma deranjeaza ce faci tu. Ce ma intristeaza putin e faptul sa vad atat de multi oameni pacaliti si care la urma urmei se aleg cu aproape nimic si cu niste bani dati. Si, cel mai important, ca acest lucru se intampla fara ca ei macar sa isi dea seama.
Nenea Cristi, m-am gândit dacă să răspund sau nu comentariului tău, dacă să îl aprob sau nu. Știu, din experiență, că asemenea comentarii pot să provoace discuții între oamenii pe care i-ai jignit, prin ce ai scris.
Și nu doar pe mine m-ai jignit. Ci și pe – săracii proști care nu știu de capul lor -.
Să sperăm că nu te-au luat prea în serios și că, deși tu nu crezi, îi duce mintea să discearnă, singuri ce e bine pentru ei.
Uite cum se văd lucrurile de la mine:
Dacă tu consideri că ești mai în măsură decât mine să îi ajuți pe oameni, sau că ar trebui avertizați, săracii de ei, de ce li se întâmplă, ești liber să faci asta.
Ai opțiuni:
1. ai putea sa investești și tu câțiva ani în studiu, vreo 10; în lucru cu tine, vreo 20, apoi mii de ore de lucru cu alții. Și așa, să ajungi apoi să te plimbi prin toată țara cu săptămânile, să stai în fata a mii de oameni ca să îți expui viziunea și informațiile pe care le deții, iar cei care rezonează cu tine, să folosească informația ca să își schimbe viața.
Eu asta am ales sa fac.
Și o să continui să o fac. Și da, am reușit să găsesc modalități prin care să și asigur venituri financiare pentru mine, și pentru oamenii din echipa mea, făcând treaba asta.
2. mai este și varianta în care să bagi de vină, așa, cu câte un comentariu răutăcios și arogant, din umbra internetului. Da, știu, varianta asta este mai ușoară și mai comodă. Să crezi despre tine că îi ajuți pe alții să vadă cât de proști sunt, din spatele unei tastaturi, fără să aduci niciun fel de beneficiu în viața lor.
3. Îți recunoști, umil și sincer, limitările, lucrezi tu cu tine, să crești, să te dezvolți, să faci mai mulți bani. Și trăiești fericit.
(yup, asta e greu, dar poate-ți iese)
Alege tu cum procedezi, de aici înainte.
Fiecare se descurcă cum poate, vorba ta.
Dar, dacă tot nu îți place de mine, munca mea și de comunitatea de oameni pe care cu atâta ușurință i-ai plasat sub nivelul tău intelecual, poate ar fi mai bine să nu mai urmărești blogul. Ca să nu îți consumi timpul aiurea și să nu te amărăști de la atâta ură.
Cam atât.
Hehe
eu pentru asa tipuri de comentarii citesc pana la urma 😀
restul comentariilor devenise plicticoase: nici femeile nici barbatii nu erau deacord cu concluzia ta, toti erau “altfel”, dar, intrand intr-un centru comercial, nustiu cum ca nu-i prea vezi, dar,
la sfarsit, a aparut nenea nesatisfacut, tipul de om care stie ca comenteze rautacios, uite el face tot sarmul aici.
numai bune!
:))))
:)) Multumim de idee, le transmit colegilor!