Viața ne provoacă uneori să învățăm lecții mai dure.

Și multe dintre acestea vor veni prin situații emoționale greu de gestionat.

Atunci când traversăm o astfel de situație, avem diferite reacții. Adesea ne găsim povestind la oricine despre cât de rău ne simțim, în speranța de a găsi aprobare sau poate o soluție.

Și insistăm.

Cumva, fiecare discuție ce pornește de la un subiect aleatoriu, ajunge mereu la ne doare pe noi. În timp ce, persoana de lângă nu are încotro decât să ne asculte.

E important să avem capacitatea de să comunicăm ce simțim, însă contează cum anume o facem.

Așa cum îți spuneam în primul articol, nimeni nu este prea inteligent emotional sau deloc inteligent emoțional. Dar totodată, ți-am explicat că diferența o face o serie de abilități mai complexe care te ajută să lucrezi la comportamentele tale emoționale și, mai ales, să-ți dai seama ce reacții NU te fac mai inteligent emoțional.

Îți explic, în rândurile de mai jos, 4 aspecte care par că ar demonstra o inteligență emoțională bine-dezvoltată, dar de fapt… nu este așa:

Emotivitatea și sensibilitatea exagerată nu au legătură cu inteligența emoțională
Uneori ai convingerea că sensibilitatea sau emotivitatea în relație cu ceilalți denotă că ai capacitatea să identifici ce simți și să comunici cu scopul de a rezolva stările resepctive.

Realitatea este că dacă vorbești foarte mult despre cum te simți, despre ce ai simțit în ziua respectivă sau într-o anume situație nu înseamnă că ai inteligența emoțională dezvoltată.

De altfel, emotivitatea exagerată conduce spre un alt comportament contrar principiilor inteligenței emoționale: lipsa de empatie.

Empatia este o abilitate fundamentală în interacțiunea cu ceilalți
Mai sincer spus, în majoritatea cazurilor se poate să fi atât de preocupat de problemele tale emoționale, încât nu îți dai seama că poveștile tale nu fac plăcere celor din jur. Îi obosești și îi seci de energie, cu prea multă informație și prea multe lamentări.

E corect să spună alții despre tine că ești lipsit de empatie atunci când discuțiile sunt mereu centrate pe tine, fără să te gândești sau să anticipezi limitele celorlalți.

Nu este suficient să ai abilitatea de conștientizare a propriei stări sau emoțiilor, ci e nevoie să observi și percepția celorlalți asupra contextului.

Aceeași nevoie constantă de a dezbate starea și emoțiile proprii, denotă lipsă de control
Discuțiile cu alții îți distrag atenția de la problema reală și te fac să te simți ascultat, înțeles, important.

Dar adevărul este că, atunci când înțelegi ce este inteligența emoțională și pe ce principii funcționează ea, realizezi că nu e nevoie să îi încarci și pe ceilalți cu recapitularea motivelor pentru care tu ai o stare neplăcută.

Faci acest lucru, pentru că nu ai dezvoltat abilitatea să îți schimbi starea și trăiești în schimb senzația de neputință.

Când dobândești autocontrol emoțional, conștientizezi că povestitul despre emoții nu îți va schimba starea. O asociezi, poate, cu o eliberare sufletească, dar pe termen mai lung este nevoie de mult mai mult decât expunerea verbală a emoțiilor.

Este nevoie de un efort real, pentru o schimbare reală.

De asemenea, aceste comportamente transmit faptul că lipsește abilitatea de conștientizare
Povestești despre problemă și cauți justificări și explicații legate de subiect.

Nu cauți soluții.

Ca să înțelegi mai bine lipsa abilității de conștientizare, îți voi da un exemplu.

La un moment dat, colaboram cu un prieten pe un proiect și am ajuns într-o situație mai mult sau mai puțin tensionată legată de banii ce erau implicați. Știam de la mai mulți prieteni comuni, că a avut parteneri de afaceri și colaboratori pe care i-a „pierdut” din cauza problemelor de acest gen.

Eu consideram că îi sunt prieten apropiat și pot să îi atrag atenția legat de greșelile pe care le făcuse și pe care le făcea și cu mine. Atunci când i-am explicat comportamentul deranjant pentru mine, el a exclamat nervos: „Măi, voi toți aveți problema asta?!”

Ce vreau să reții din asta este că, atunci când te confrunți cu aceeași problemă de mai multe ori consecutiv și în continuare arunci vina pe alții, este semn de inconștiență.

Cum e posibil ca toți oamenii din jur să reacționeze la fel în raport cu tine? Ai ghicit. Nu are sens.

E bine să știi că în asemenea situații ce lipsește e abilitatea de a conștientiza că tu ești elementul comun. Și doar tu poți produce schimbarea.

Concluzia este că, o persoană inteligentă emoțional poate vorbi despre stări și emoții, dar nu va expune neapărat probleme. Reușește să gestioneze reacțiile negative fără să fie nevoie să creeze o dramă din asta. Are o abordare conștientă, dar mai mult interiorizată a situației.

Știe să arate apreciere, iubire, respect și față de emoțiile celorlalți. Este deschis să îi asculte și pe cei din jur și le înțelege stările. Apoi poate să fie un sprijin pentru ceilalți, printr-o atitudine pozitivă și constructivă.

Ți s-a întâmplat să treci prin astfel de etape comportamentale? Cum ai reușit să le gestionezi?

Mi-ar plăcea să știu dacă te-ai regăsit în situațiile descrise în acest articol și dacă te-a ajutat să fii mai conștient/ă de felul în care își manifești stările.

Scrie-mi despre asta, într-un comentariu. Voi citi cu interes. 🙂
Dacă ai pe cineva în jur care manifestă acum un comportament inconștient, dă-i un SHARE la articol. Îi poate fi de folos.

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry
7041
Poate te-ar interesa si  Suntem si noi, oameni (3)