Probabil cei mai fideli “clienți” ai mei sunt colegii din echipă. 🙂
De câte ori sunt la birou și mă prind câteva minute, profită și îmi cer soluții la diverse situații cu care au de-a face.
Iar uneori îmi cer și ei pastile magice, care să aibă efect ieri, dacă se poate. Și îi “dezamăgesc” cu zâmbetul pe buze de fiecare dată când le spun că nu există așa ceva, în opinia mea.
Le-a luat și lor ceva timp să accepte că și antrenamentul emoțional, e precum cel fizic: ca să ai rezultate, trebuie să îl faci constant și să ai răbdare.
Colega mea, cea a cărei poveste o vei citi mai jos, a înțeles că nu sunt scurtături către rezolvarea problemelor. Dar sunt alte metode care te pot ajuta să ajungi unde îți dorești.
Uite ce-a scris ea despre inteligența emoțională…
“Eu am început mai intens cu dezvoltarea personală acum 11 ani. Am avut o perioadă în care participam la toate cursurile și seminariile de dezvoltare personală de care auzeam.
Așa am auzit prima dată de Zoltan acum 10 (sau 11 ani) și am participat la o conferință de-a lui. Deși atunci era la început, a avut un stil aparte de a prezenta și de a vedea lucrurile, încât de atunci am rămas clientă fidelă. Ce mi-a plăcut la el era felul în care explica toate aceste lucruri pe care ar fi bine să le știm, dar le spune având și un simț al umorului care ajută să poți să fii atent până la capăt.
De asemenea, tocmai pentru că este pasionat de acest domeniu și îi pasă să cunoască oamenii, poate observa orice nuanță fină care apare într-o discuție și nu are rețineri în a-ți spune lucrurile exact cum stau, chiar dacă dor, pentru că orice doare, se poate vindeca :). Acest stil nu l-am mai regăsit la nicio altă conferință la care am participat, tocmai din acest motiv am rămas fidelă. Și mă bucur că am avut ocazia să văd evoluția lui treptată, care mi-a dat și mai multă încredere să continui.
Referitor la inteligența emoțională, este o parte pe care o dezvolt în permanență. Nu lucrez cât de mult mi-aș dori (adică zilnic), dar mă bucur că fac ceva pe partea aceasta și măcar o dată la câteva zile. De când am început să practic exerciții care să mă ajute să mă dezvolt pe partea aceasta, văd lumea cu alți ochi. Am început să fiu mai responsabilă legat de ce mi se întâmplă. Adică nu mai dau vina pe altcineva. De fiecare dată când doare ceva, există tehnici pe care am învățat să le aplic și care mă ajută să conștientizez care este motivul și mă ajută să depășesc problema.
Lumea din jur mă percepe ca o persoană care este prea matură pentru vârsta ei și am multe persoane care îmi spun că le place cum gândesc. Partea amuzantă pentru mine este că acele persoane, deși sunt conștiente de faptul că pe mine m-au ajutat în dezvoltare tocmai aceste cursuri, exerciții, cărți citite și tot ce am făcut până acum, nu sunt dispuse să facă eforturi pentru a schimba ceva la ei, chiar dacă și-ar dori să se schimbe.
Majoritatea suntem obișnuiți că “luăm o pastilă” și trece. Partea emoțională nu o poți înțelege și controla cu “pastile”. Necesită timp și mici eforturi, iar schimbările apar treptat, dar consider că merită. Suntem obișnuiți că luăm pastila și în 10-20 de minute să ne treacă durerea sau să ne simțim mai bine, iar când auzim de termen de 5-6 luni de exerciții pentru schimbare, ni se pare foarte mult. Avem antrenamente emoționale de ani de zile, pe care le putem schimba doar prin a investi zilnic câte puțin. La început conștient, apoi în timp devine obișnuință. Partea emoțională este singura parte la care eforturile trebuie făcute, dar rezultatele dau maximă satisfacție.
Eu consider că merită. Am început să îmi modelez tot mai mult caracterul și atitudinea, gândurile și ce simt, încât simt că încep să mă iubesc tot mai mult. Simt ca și cum s-a ridicat o ceață de pe ochi. Am realizat cum am preluat cuvinte, atitudini și comportamente de la părinți, atât cele pe care le vedeam pozitive cât și cele pe care le criticam și îmi spuneam ca eu nu voi fi așa niciodată. Toate lucrurile acestea au necesitat un efort din partea mea, un efort depus periodic. Consider că e un efort care a meritat și merită în continuare.
Așa că răspunsul întrebării: “Cum ar fi lumea dacă toți oamenii ar fi ca mine?”, sună tot mai bine :).”
A.
Pentru tine cum a fost când ai descoperit Inteligența Emoțională?
M-aș bucura să citesc mai jos în comentarii despre experiența ta. 🙂
Buna.
Cand am intuit cam ce reprezinta inteligenta emotionala, mi-am dat seama ca o sa am de munca. Ca toate sfaturile pe care le dadeam altora ar fi bine sa vad, daca mi se potrivesc mie.
Acel moment de “Aha!”, așa-i? 🙂
Am descoperit-o ca pe o oglinda jegoasa si plina de praf pe care am inceput sa o curat ca sa ma vad mai bine.
Si tot curat la ea de atunci, deoarece era murdara rau :)))
Mă bucur. :))
Odată cu inteligența emoțională eu am descoperit: că mă supăr prea tare când mă supăr, că mă bucur prea tare când mă bucur,că în momentele alea uneori nu gândesc, că trebuie să am mai multă răbdare, implicare și atenție, că trebuie să îmi exprim intenția de a învăța din orice experiență și să accept eșecul sau reușita în egală măsură.
E o muncă grea 🙂 dar mă ajută să mă înțeleg pe mine și lumea.Merita
Buna ziua îmi place Zoltan cum abordezi problemele si eu ma străduiesc si citesc cărți de dezvoltare personală si totuși a trebuit sa trec printr-un cancer ca sa pot înțelege unele lucruri care mi se par destul de ușor de pus in practica dar totuși când trebuie aplicate din păcate este foarte greu.Emotile sunt destul de greu de controlat dar totuși nu imposibil.Cred totuși ca perseverenta duce la reușită dar cum ai zis si trebuie mult timp investi.Succes in continuare faci o treaba buna.
Salut, eu am descoperit termenul de “inteligenta emoțională” abia acum 3 sau 4 ani când am început sa scriu lucrarea de grad. Auzeam mereu în jurul meu “copiii aceștia sunt rai” sau “cu acești copii nu poți comunica” “sunt obraznici”. Nu îmi plăcea deloc cum suna aceste expresii. Așa ca mi-am propus sa găsesc solutia care sa îmi dea o stare de bine și în același timp sa le dea copiilor o stare de bine. Copiii sa se simtă fericiți și mulțumiți în preajma mea și eu la fel. Am reusit, am o relație de prietenie cu copiii. Merg pe ideea ASCULTA-L ȘI TE VA ASCULTA.
Ceea ce presupune inteligenta emoțională am descoperit treptat de acum 16 ani, când am început sa mă văd un om care poate și vrea sa aibă o viață frumoasa. Și o am. Am studiat comportamentele oamenilor, îmi caut prieteni care gândesc pozitiv, zâmbesc oamenilor și îi învăț sa zâmbească, admir oamenii care au atitudini corecte și îi determina sa admire și ei. Iubesc oamenii și îi accept așa cum sunt.
Zoltan, ceea ce am scris e ceea ce simt, fac și rezultatele sunt pe măsură așteptărilor. Stresul la mine nu e o problema se rezolva de la sine, cu răbdare, intelegere, iubire… depinde ce căutăm în viața.
Deocamdată mă opresc.
Pana data viitoare, NUMAI BINE TUTUROR
Mulțumesc, Codruța, pentru că ne-ai împărtășit experiența ta. 🙂
Cu drag
Mi-a plăcut foarte ,foarte mult la seminar si mi-am dat seama ca am mult de lucru ptr a-i putea intelege pe cei din jurul meu si desi e o munca grea e extraordinar de bine când ajungi sa intelegi care e cauza ptr care cei din jurul tau au reactionat in acel mod si nu invers.
Draga Codruta,
Eu nu am inteles, iti cauti prieteni care gandesc pozitiv (dupa criteriile tale de gandire pozitiva?), dar accepti oamenii cum sunt ( de ce nu cauti si prieteni cu gandire negativa? daca ii accepti pe oameni asa cum sunt?) si ai o relatie de prietenie cu copii (cu toti? sau doar cu cei care au o gandire pozitiva, vezi mai sus).
Asa….si inca una… cine “ii determina sa admire și ei”? Atitudinile corecte sau tu?
BLA, bla, …parole… parole, fara sens.Sigur vorbim despre emotii, nu despre altceva….
De la iluzia ca o carte, un curs de inteligenta emoțională îți pot rezolva probleme imediat ce le-ai parcurs și până la gândul-sperietoare că e posibil sa nu-ți ajungă o viață să schimbi tipare din tine, atât de larg e orizontul de timp al “antrenamentelor”. Dar nu ai de ales, decât să-ți asumi că s-ar putea și să nu reușești.