(timp de lectură – 3 minute)

Urmează să citești perspectiva mea despre una dintre întrebările care mi se adresează cel mai des în conferințele din țară: Cum să îl fac pe șeful meu să înțeleagă că…

După fiecare conferință de 3 ore, mai stau 30-40 de minute ca să vorbesc cu cei care au întrebări. Sesiunea de întrebări și răspunsuri e partea mea preferată din #conferințadeinteligențăemoțională! 🙂 

Oamenii se deschid altfel când au șansa să pună întrebări punctuale și eu îmi doresc să fac educație într-un mod plăcut, pentru că știu că așa e cel mai eficient. 

Probabil răspunsurile de la secțiunea de Q&A sunt cele care rămân cel mai adânc scrise în mintea participanților. 

Și pentru că munca mea nu se termină când se încheie evenimentele, m-am gândit să scriu răspunsurile la unele dintre întrebările la care răspund cel mai des când merg prin țară și vorbesc despre inteligența emoțională. 

 

Cum să îl fac pe șeful să înțeleagă că… 

 

“Șeful” poate fi în foarte multe feluri. Mai lider, mai puțin lider, mai mult șef, axat pe obiective, axat pe oameni, cu frici despre care vorbește sau cu atitudinea în care nimic nu e o problemă și totul are o rezolvare – acum, dacă se poate. 

Oricum ar fi el… probabil ești și tu de acord că are o influență puternică în cariera ta. Felul în care e relația dintre voi, modul în care se comportă cu tine, cum te pune în valoare sau cum, din contră, te limitează – toate contribuie la cariera ta profesională. 

Dacă șeful tău te apreciază, te susține, îți acordă încredere, cu siguranță vei fi mai motivat / ă să faci munca pe care o faci.

Dacă, din contră, șeful tău pare să aibă o problemă cu tine – te critică, îți subminează autoritatea față de colegii tăi sau vorbește într-un fel apăsător cu tine – e foarte probabil că nu ai să simți foarte multă tragere de inimă atunci când te gândești la jobul tău. 

 

Acel comportament care pe tine te deranjează la șeful tău, îl are cu toată lumea sau doar cu tine, respectiv față de câțiva dintre oamenii din echipă?

 

De fiecare dată când cineva mi se plânge de comportamentul șefului, încep să analizez, împreună cu persoana, pornind de la întrebarea: Acel comportament care pe tine te deranjează la șeful tău, îl are cu toată lumea sau doar cu tine, respectiv față de câțiva dintre oamenii din echipă?

 

Din întrebarea aceasta se nasc două contexte în care poți să te afli: 

  1. Este așa cu toată lumea. 

Dacă acesta e contextul în care te regăsești, înseamnă că șeful tău așa este prin definiție, acesta este felul lui de a fi. 

Îți dai seama cât de absurd este să îi ceri cuiva să își schimbe comportamentele pentru că acestea sunt deranjante? Ți-au cerut și ție, de-a lungul timpului, alți oameni să-ți schimbi anumite comportamente? 

Probabil că da… Iar dacă ăsta este cazul, știi și tu că pe lângă faptul că nu îți convine să ți se ceară asta, nici nu se schimbă peste noapte acele comportamente.

 

Să vrei  ca el să se schimbe pentru că tu și alți oameni considerați că ar fi mai bine este la fel de absurd ca atunci când alți oameni îți cer ție să te schimbi, c-așa vor ei. 

 

Da, știu – este posibil ca multora să nu le placă sau să nu le convină felul de a fi al șefului. Dar este alegerea lui dacă se schimbă sau nu. 

 

Dacă te afli în acest prim context, în care șeful tău se comportă așa cu toată lumea ce ai tu de făcut este să te hotărăști dacă poți să accepți acele comportamente sau nu. Poți tu să obții rezultatele pe care le ai de obținut și evoluția pe care ți-o dorești în plan profesional, chiar dacă el este așa cum este? 

Dacă răspunsul este „Nu”, atunci ai două opțiuni: 

a) pleci din acea companie, adică renunți la acel job; 

b) stai și aștepți ca un alt om, independent și liber să facă ce vrea, să se schimbe și să se comporte așa cum îți imaginezi tu că ar fi bine. 

 

  1. Șeful tău are comportamente distructive (sau chiar neplăcute) doar cu unele persoane din echipă, între care te afli și tu. 

Prima întrebare pe care trebuie să o adresezi și la care-i cauți răspuns este: „De ce tocmai cu mine?”

 

Atenție! Nu dau vina pe tine! Te cred când spui că acele comportamente care te deranjează chiar nu sunt armonioase. Sunt convins că unele-s chiar deranjante, și nu doar pentru tine. 

Felul în care îți recomand să pui întrebarea este: dacă șeful tău poate să se comporte altfel cu alte persoane, dacă tu îl vezi și observi că are o dinamică armonioasă cu alții, de ce cu tine este așa cum este? De ce cu tine nu poate să aibă o interacțiune mai plăcută? 

E posibil ca în momentul ăsta mintea ta să vină cu o listă foarte lungă de motive aparent corecte pentru care el se comportă doar cu tine aiurea. Știu asta pentru că de regulă așa reacționează majoritatea celor cărora le adresez întrebarea. 🙂 

 

Dacă eu aș ști despre cineva că gândește așa despre mine (adică te descrie pe tine cum l-ai descris tu pe șeful tău) și are atitudinea față de mine pe care am avut-o eu după descriere (adică are aceeași atitudine față de tine pe care tu o ai față de șeful tău), cum aș reacționa în relația cu acea persoană?

 

Și la fel cum fac și cu cei care mă întreabă, te provoc să faci un experiment. Scurt. Tu cu tine. Cu sinceritate: 

Descrie-l pe șeful tău, omul care pare să aibă ceva cu tine, fie că exprimă asta, fie că nu. Descrie-l exact cum făceai caracterizarea unui personaj la școală. Închipuie-ți că stau în fața ta și te întreb „Cum este această persoană?”. 

Ce mi-ai spune? Cum ai descrie persoana aceea în 3-5 fraze?

După ce ai descris-o, verifică starea pe care o ai: 

  • ce stare, ce emoție, ce reacție ai, atunci când te gândești la persoana pe care ai descris-o? 
  • ce fel de gânduri îți vin, despre ea?

Iar acum întreabă-te: „Dacă eu aș ști despre cineva că gândește așa despre mine (adică te descrie pe tine cum l-ai descris tu pe șeful tău) și are atitudinea față de mine pe care am avut-o eu după descriere (adică are aceeași atitudine față de tine pe care tu o ai față de șeful tău), cum aș reacționa în relația cu acea persoană?

Nu te amăgi cu răspunsuri simple. 

Dacă ai senzația că din partea ta totul este perfect și problema este doar la el, te amăgești. 

Singurul context în care din partea ta totul este perfect, iar problema este doar la el este dacă te afli în contextul 1, despre care ți-am zis mai sus. Dar dacă nu ești în acel context, adică dacă el nu se comportă așa cu toți, o parte din responsabilitate este a ta. 

 

Ai răbdare în căutările tale dacă chiar îți dorești să înțelegi cum poți tu să influențezi atitudinea sau comportamentele șefului tău în relația cu tine.

Dacă ești sincer / ă cu tine, vei descoperi că ai gânduri, stări, judecăți, critici, poate chiar orgolii sau aroganțe pe care le gândești, poate le și exprimi verbal și nu îți dai seama de impactul lor.

 

Când ai să alegi să schimbi felul în care gândești despre acel om, să fii mai puțin critic / ă sau mai puțin orgolios / orgolioasă în relația cu el, când nu ai să-l mai bârfești cu colegii, când încetezi să-l ataci în diverse contexte ai să observi că ceva se schimbă. 

Dacă schimbarea ta de atitudine nu aduce nicio schimbare, nu ai nimic de pierdut. În momentul în care îți schimbi atitudinea (cu adevărat) față de cineva, acea persoană nu are cum să se comporte cu tine așa cum o făcea.

Dacă tot ceea ce pleacă de la tine către acea persoană este armonios, este „curat”, fără frustrări, reproșuri, atacuri, nemulțumiri, orgolii, complexe de tot felul, și acea persoană rămâne exact la fel, atunci îți recomand să pleci. 

În acel moment poți să spui că tu chiar ai făcut tot ce ține de tine să ai o relație armonioasă, iar el sau ea nu este în stare să facă asta.

Dar înainte să pleci, înainte să ceri altora să își schimbe diverse atitudini, fă tu primul pas și vezi ce iese la iveală. Îți garantez că vor apărea schimbări. 

 

Like
Like Love Haha Wow Sad Angry
16
Poate te-ar interesa si  Cum îți strici engleza, așa îți strici și viața