(Dacă nu ai citit primul articol, introductiv, din această serie, îl găsești aici: https://refleqt.ro/articole/cele-sase-greseli-ale-omului/ 🙂
Greșeala nr. 2: Să îți faci griji pentru lucruri pe care nu le poți schimba sau corecta
Există multe bancuri despre pesimiști și optimiști. Unii chiar declară „Eu sunt optimist!” sau „Eu sunt pesimist!”.
E important pentru toată lumea să conștientizeze că, de fapt, nimeni nu este tot timpul pesimist sau tot timpul optimist.
E o chestiune de perspectivă și există câteva criterii, chiar matematice, legate de perspectiva de moment pe care o ai si modul în care îți poți schimba perspectiva din pesimist în optimist.
Martin Seligman în cartea sa „Optimismul se învață” tratează foarte explicit acest subiect.
Nu ai cum să fii tot timpul doar optimist, respectiv tot timpul doar pesimist. Ceea ce va conta în calitatea vieții tale este procentajul, respectiv cât de repede treci dintr-o stare în alta.
Diferența între cineva predominant optimist sau predominant pesimist este cât durează aceste stări, respectiv cât de rapid se trece într-o stare optimistă dintr-una pesimistă.
Vin oameni la mine și îmi spun „Eu sunt optimist, dar am persoane negative care îmi strică starea.”
Creierul tău va reacționa la tot felul de lucruri. Este perfect normal să te afecteze, pe moment, starea negativă a cuiva. Doar că nu este foarte constructiv pentru tine să și rămâi cu acea stare mult timp.
Cu cât treci mai repede înapoi în perspectiva optimistă, cu atât mai mult îi ajuți și pe ceilalți să treacă prin starea respectivă.
În inteligența emoțională abilitatea asta de a trece de la o perspectivă pesimistă la una optimistă se numește „Cultivarea Optimismului”.
Ceea ce descrie Cicero ca fiind greșeala numărul doi, este perspectiva pesimistă pe care mulți o adoptă.
De multe ori am spus în conferințele mele că cea mai bună metodă de a te epuiza și de a nu face nimic cu viața ta este să găsești un concept și să intri în luptă cu el.
„Guvernul”, „sistemul de educație”, „taxele”, „încălzirea globală”, „războaiele”, „politica” și multe, multe alte asemenea concepte despre care lumea discută aprins și pe îndelete.
Problema nu este atunci când te informezi pentru a fi în temă cu ce se petrece în jurul tău în lume.
Problema este când „folosești” aceste informații să te îngrozești, să îi îngrozești și pe alții, să te enervezi, să fii în luptă continuă cu ceva.
Ți se pare că persoana care se ceartă cu un politician ce vorbește la televizor va face vreo diferență în ceva? Cu siguranță că da, în viața familiei pe care o bombardează cu stări și reacții distructive.
Ți se pare că dacă la locul de muncă discuți despre toate greșelile pe care le face managementul, o să facă o diferență? Da, în starea noastră de conflict, care se va amplifica.
Atunci când doar te plângi, dar nu faci nimic pentru asta, atunci când ești în conflict cu lucruri care nu sunt sub influența ta, sub controlul tău, de fapt comiți această a doua greșeală menționată de Cicero.
Adică te consumi degeaba, cu lucruri care nu se vor schimba doar pentru că tu te consumi.
Vrei să nu mai faci această greșeală?
Este destul de simplu, e necesar doar să îți formezi un obicei din a-ți pune următoarea întrebare: „Ce depinde de mine în această situație, acum?”.
Și, evident, să nu îți lași mintea să scape cu răspunsuri de genul „Nimic!” sau „Eu fac to ce depinde de mine, dar celălalt…. ?”
Dacă vrei să rămâi optimist și să nu îți consumi viața degeaba, mută-ți atenția de la lucrurile ce sunt în afara influenței tale, la cele care depind de tine și pentru care poți să faci ceva, concret.
(va urma…)
Citește și despre prima dintre cele șase greșeli prezentate de Cicero, aici: https://refleqt.ro/articole/cele-sase-greseli-ale-omului/
Salut Zoltan!
Am invatat o vorba de la unul din mentorii mei, „Treaba mea, treaba ta, treaba lui D-zeu…” si o aplic cu succes.
Byron Katie in cartea ei „Am nevoie de iubirea ta. Sa fie oare adevarat?” trateaza acest subiect, privind orice „problema/gand negativ” din prisma a patru intrebari:
„Este adevarat?
Daca da, atunci cum arata viata mea?
Cum ar arata viata mea fara acel gand/problema?
Cum arata opusul gandului/problemei”
Multumesc!
Foarte interesant articolul :), il asteptam. Perfect de acord, dar am mai citit intr-o carte (nu sunt sigura in care, se poate sa fie “Omul in cautarea sensului vietii”-sper sa nu gresesc) ceva ce mi-a placut mult legat de asta: ca ar fi constructiv sa reformulam orice situatie de atatea ori pana cand noi avem controlul asupra problemei. Acum…Nu stiu daca e perfect adevarat, daca ar trebui ca inainte sa decidem ca nu putem schimba sau corecta un lucru, sa incercam sa l reformulam in directia incercarii rezolvarii, dar poate fi o varianta 🙂
Sper ca are relevanta comentariul, pe mine acolo m-a dus cu gandul.
Multumesc si eu pentru articol si il astept cu nerabdare pe urmatorul!
Andreea, este extraordinar de epuizant să încerci să controlezi totul, să emiți atâtea variante ale problemei până când ai controlul situației…huh…. Ce face cu dezlânțuirile naturii, de pildă ? Nu e neapărat imposibil, depinde de fiecare, dar uneori, fix când renunț la atitudinea de control freak, încep lucrurile bune să curgă, întâmplându-se firesc, fără a interveni noi. Are grijă Universul, noi să avem grijă doar să fim în armonie cu noi înșne și cu alții. Prea binele se zice că e răul binelui. Să nu cădem în capcană.
La serviciu am un coleg care arunca o bomba politica in cabina unde ne desfasuram activitatea, arata ce este extrem de afectat de acea decizie politica dupa care iese din cabina si in urma lui doi colegi se contrazic pe acea tema si ajung sa urle efecti unul la celalat si chiar sa se jigneasca. Acest scenariu se petrece de 8 ani de zile in cabina unde lucrez si eu. Astazi am citit acest articol colegilor mei si au ramas muti. Azi nu s-a mai discutat politica la cabina iar cel care aducea stirile bomba din politica a scris pe un biletel pe care l-a lipit pe oglinda din fața lui: FARA POLITICA ! Am ramas impresionat de impactul acestui articol. Am crezut ca vor rade de mine dar chiar am primit aprecieri dupa ce l-am citit.
Wow! Felicitari pentru schimbarea pe care intr-un fel sau altul ai pornit-o! 🙂
Zoltan, poate ar trebui cumva punctat ca atât optimismul, cât și pesimismul, își are rădăcinile și în copilărie! Din păcate, anumite traume ale copilăriei rămân undeva în subconștientul omului, influențând considerabil anumite reacții ale maturului.
Evident, un adult care își educa sau care vrea sa își educe inteligenta emoțională va lupta cu sine, însă, uneori este nevoie de foarte multa voința și concentrare.
Mi-ar face bine părerea ta!
Mulțumesc!
Irina, daca urmaresti podcasturile, acolo o sa vezi cat de mult insist pe legaturile dintre experientele din copilarie si modul in care luam deciziile. Legat de vointa si concentrare, de ce crezi ca programul online de dezvoltare a inteligentei dureaza cinci luni? Nu exista rezultate rapide si evolutia personala nu ar fi cazul sa fie o „lupta” cui un proces de transformare treptata, plina de compasiune si rabdare fata de propria persoana. 🙂
Mulțumesc mult, Zoltan! Te urmăresc și ești pentru mine psihogul nr. 2,pentru că nr. 1 e cel cu care ma întâlnesc săptămânal. Știu, e nevoie de timp, însă nu întotdeauna rațiunea reușește sa anihileze atât de repede pe cât am vrea trăirile, emoțiile spontane. De aceea, uneori e nevoie (cred eu) de o adevărată luptă cu propria persoana. Cu exercițiu și răbdare și, nu în ultimul rand, cu întoarcere spre sine (cu creșterea stimei de sine, mai bine spus) , ar trebui sa dea rezultate.
Aștept cu nerăbdare orice apariție a ta și îți mulțumesc încă o dată pentru ce faci pentru oameni! Felicitări!
Buna ,parerea mea este ca omul prin constructia sa isi face griji pentru orice,cei care-si fac mai putin griji (din inconstienta sau ignoranta)traiesc mai bine,iar cei care sunt „constienti”ca nu trebuie sa-si faca griji pentru lucruri pe care nu le pot controla,vor fi cuprinsi repede de „trufia stiintei” si atunci pierd tot ce au dobandit.Doar smerenia ne deschide mintea si sufletul ,ne constientizeaza cum spui tu ,si ne imbogatim.Imi plac toate articolele si podcasturile tale,am ajuns sa simt nevoia sa ma informez zilnic ,m-am imbogatit,viata mea e mai frumoas,multuesc si iti doresc sa te ocoleasca Trufia stiintei!Irina
Irina, ma bucur ca te ajuta informatiile. Legat de trufia stiintei, si eu ma straduiesc sa ma mentin deschis prin studiu si discutii, intr-adevar daca nu avem grija, prea mult control duce la exacerbarea senzatiei de control si apoi vin surprizele. Mintea deschisa si smerenia sunt unelte foarte bune pentru a preveni asta, cum ai zis si tu.
Multumesc pentru articol.
Mulțumesc pentru articol!
Subscriu la cele spuse de Irina.
🙂