Acest material nu este o lecție sau o învățătură de vreun fel. Este, pur și simplu, o împărtășire a experienței mele de viață, din primii patruzeci de ani.
O să scriu mult tocmai pentru că e vorba despre experiența mea. Dacă ți-ai propus să citești un material pe care să îl parcurgi repede, atunci te sfătuiesc să alegi alt subiect de studiu, nu o experiență de patruzeci de ani. 🙂
Ceea ce am să descriu în această serie de texte sunt concluzii la care am ajuns pe parcursul acestor ani, din experiențe trăite real, nu doar din citit sau mers la cursuri. Există aici lucruri pe care le-am auzit demult, de pe la douăzeci și un pic de ani.
Teoretic, le știam.
Totuși, până când nu am trecut eu personal prin situațiile de viață, nu am înțeles despre ce vorbeau cei ce îmi spuseseră teoria. Da, acele persoane care, la fel ca mine, cel de la douăzeci de ani, știau foarte multe lucruri din teorie și, mai mult, le și „predicau” cu o încrâncenare aproape demonică.
Am învățat, în timp, să fac diferența între cei care vorbesc doar și cei care au experimentat ceea ce împărtășesc altora. Tocmai de aceea, îndrăznesc să îți spun să nu iei ca literă de lege ceea ce vei citi aici, ci să ții minte acele lecții care ți se par interesante. Să le descoperi și să le folosești în momentele în care, poate, vei căuta solutii „alternative” la situațiile cu care te confrunți.
Este bine să știi că mi-am propus ca, peste alți patruzeci de ani, să scriu o nouă serie de acest gen. Și există șanse reale să îmi schimb părerea, legat de unele subiecte pe care le voi atinge în aceste rânduri. La fel cum mi-am schimbat multe dintre percepțiile și regulile mele despre viață pe parcursul acestor ani, sper să mă dezvolt în continuare suficient de mult încât să „modelez” și aceste idei.
Să nu îți închipui că cred despre mine că aș fi matur. Sau expert legat de “secretele vieții”.
Nu.
Doar că, în acest moment, folosind învățăturile acestea, am reușit să îmi aduc viața la un nivel la care mare parte din oamenii din jurul meu doar aspiră:
- o relație de cuplu magică și de vis, care crește constant, de 10 ani;
- o profesie pe care o ador și care îmi aduce posibilități nelimitate;
- am influențat și influențez în bine viețile a multe mii de oameni, prin uneltele pe care le-am creat, împreună cu o echipă muncitoare;
- un nivel de trai care să îmi permită să mă bucur de viață;
- un corp sănătos, care la 40 de ani arată și este tânăr și în putere;
- o stare de bucurie, de mulțumire de sine, de satisfacție, entuziasm și credință profundă.
Sper să reușesc în următorii ani să găsesc unelte și mai puternice pentru a-mi duce viața la următorul, și apoi la următorul nivel, și la următorul și tot așa.
Dar până atunci, hai să vorbim despre concluziile anilor pe care i-am trăit până acum.
Primul sfat curajos pe care ți-l pot da este…
Nu accepta doar sfaturi, caută rezultatele reale.
Multă lume o să îți spună ce să faci și cum să faci.
Internetul este plin de informație, de toate felurile. Astfel, oricine poate să vină cu citate sau sfaturi înțelepte, cu idei geniale, imagini motivaționale și inspiraționale, tehnici și metode care sunt absolut geniale.
Și știi care este una dintre observațiile mele despre acest lucru? Că este trist că este așa.
Te rog, nu înțelege greșit, nu spun că este trist că avem acces la atât de multă informație. Ce spun este că majoritatea oamenilor care da sfaturi este formată din acei oameni care încearcă să se auto-convingă că acele lucruri chiar funcționează și își doresc ca, la un moment dat, viața lor să fie așa cum o predică.
Pentru că, probabil, acum nu este așa.
Toate acestea nu au valoare reală. Și te invit să observi și tu asta: urmărește câte din miile de persoane care postează texte motivaționale, intervin în discuții înțelepte pe bloguri sau în Social Media sau participă la toate evenimentele de dezvoltare personală, au reușit să își construiască viața pe care și-o doresc.
Eu am făcut deja asta. De-a lungul carierei mele, din care peste 10 ani reprezintă lucrul cu câteva mii de persoane, în care am petrecut mii de ore vorbind despre probleme emoționale, am reușit să observ că situația, la nivel general, este dramatică.
Trăim într-o lume în care sunt din ce în ce mai multe materiale motivaționale, se produc noi și noi filme inspiraționale, apar din cei în ce mai mulți traineri, coach, guru, experți, care creeaza iar și iar, sisteme și metode care să ne ajute să ne schimbăm viața în bine.
Și totuși… statisticile ne arată că, la nivel global, problemele emoționale, numărul persoanelor depresive, al celor ce au probleme cu somnul, cu anxietatea și fricile, divorțurile, numărul sinuciderilor, toate, cresc alarmant. Și, culmea, toate acestea se întâmplă în așa-zisele țări dezvoltate.
Nu ți se pare interesant?
Eu am un principiu legat de poziția de a-i învăța pe ceilalți. Nu îmi permit să îi învăț pe ceilați nimic din ceea ce eu nu am testat și cu ce nu am obținut rezultate pe termen lung.
Și cred că fenomenele despre care îți spuneam mai sus că sunt alarmante, se petrec din cauză că am învățat să trăim într-o lume a conceptelor abstracte.
Alegem să nu mai ținem cont de lumea noastră emoțională și trăim cu senzația că dacă repetăm o idee la nesfârșit, ea va deveni realitate. Felul în care trăiește și evoluează omenirea, arată că acest fapt nu este adevărat.
Ce incerc să îți transmit cu toate aceste cuvinte, triste?
Vreau să gândești lucid.
Să cauți să vezi că, de-a lungul istoriei, orice cunoaștere era transferată de la un maestru la discipolii săi. Cărțile, informațiile, cunoașterea, erau disponibile doar anumitor persoane, celor care erau dispuse să depună un efort. Iar dacă îți doreai să devii discipol într-o artă sau știință, trebuia să treci anumite „teste”, deloc ușoare, care să demonstreze dedicarea ta de a descoperi cunoașterea.
Asta asigura transferul unei cunoașteri reale. Pentru că ceea ce știa maestrul, cel care a studiat, a aplicat și a obținut rezultate, ajungea la discipolii săi.
Ce mai avem în comun cu acea perioadă este faptul că cei care ajung să își schimbe într-adevăr viața, sunt la fel de puțini ca înțelepții în antichitate.
Chiar dacă tehnologia ne permite acces la informații extrem de valoroase și ne-a schimbat felul în care gândim și comunicăm, modul în care oamenii evoluează a rămas la fel.
Așa că, primul meu sfat, din #experiențacelor40deani este să lași deoparte citatele motivaționale și ideile mărețe și să îți revii în fire. 🙂
Nu mai accepta sfaturi. De la nimeni, dacă se poate.
Nu te mai lua după teorii frumoase.
De exemplu, nu te lua după un tânăr de 20-25 de ani care a devenit milionar peste noapte cu o idee de afaceri, pentru că nu știi ce este în spatele succesului lui.
Pot fi mai multe…
Se poate ca el să fi primit modelul de succes în adolescență pentru că a avut în jurul lui o persoană de succes. Tu, în schimb, s-ar putea să nu ai aceleași învățături la nivel subconștient, așa că s-ar putea să îți ia câțiva de ani de efort conștient să le implementezi, la fel cum lui i-a luat inconștient, douăzeci de ani să își înscrie în minte acel model al succesului.
Un alt aspect este că nu știi unde se îndreaptă acea persoană. Majoritatea afacerilor (95%) dau faliment în primii 3 ani. Cele care cresc, reușesc să o facă pentru că au un efort suprauman în spate și duc o luptă pe care puțină lume este în stare să o ducă.
Găsește ca model pe cineva care a construit rezultatul și aplică o metodă prin care poți să construiești și tu.
Găsește pe cineva care a reușit să mențină acel rezultat și să îl îmbunătățească constant, nu doar să îl creeze pe moment.
Găsește pe cineva care a trecut prin provocări cu acel rezultat, pentru că așa poți fi sigur că ai metodele prin care să faci față provocărilor.
Și, foarte important, caută să modelezi succesul pe termen lung.
Vorbesc din perspectiva celor patruzeci de ani în care am încercat din răsputeri să găsesc scheme rapide. Am încetat să le mai caut când am acceptat că nu există așa ceva.
Fix de asta, te încurajez să cauți în jurul tău persoane care au obținut ceea ce vrei și tu să obții și care au reușit să mențină rezultatul pe termen lung.
Un alt exemplu… o relație de cuplu care este perfectă și împlinitoare după un an și toată lumea spune „Ce frumos s-au potrivit!”, are șanse foarte mici să fie la fel de minunată după 3-5-7 ani. Pentru că dispare perfectul…
Știu, sună trist.
Dar după 24 de ani de experiență relațională personală și peste 10 ani de discuții cu foarte, foarte mulți oameni despre relațiile lor, îndrăznesc să afirm asta.
Ca să subliniez mesajul acestui text:
Nu mai asculta de toate persoanele care îți povestesc despre cât de perfect este totul, decât dacă în viața lor au reușit să creeze acea perfecțiune, sunt împliniți cu ea și reușesc să simtă sincer acea împlinire un termen lung.
Cu toții avem nevoie de ghidare. Dar te încurajez să cauți ghidare de la persoane care chiar creează roade legat de subiectul în care vrei să crești, nu doar texte. Caută-i pe acei oameni care cresc și a căror viață reflectă asta.
Dacă viața unei persoane care încearcă să îți dea sfaturi nu este în acord cu subiectul despre care îi ceri ghidarea, orice îți va spune ea vor fi vorbe goale, iar rezultatele din viața ta vor fi la fel, goale.
Dacă, în schimb, înveți de la persoane ce au reușit să construiască ceva stabil, pe termen lung, care este într-o continuă dezvoltare, ai să descoperi lecții valoroase care te pot ajuta să îți împlinești visele.
Așa cum copacul se cunoaște după roade, viața unui om se cunoaște după rezultatele pe care le creează în jurul lui. Fii atent pe cine îți alegi drept exemplu.

Profund,lucid,pragmatic.
Multumesc
Mi-a placut foarte mult. Azi este ziua mea si chiar asteptam drept cadou o aparitie pe facebook a numelui Zoltan Veres cu un sfat intelept si cu aplicabilitate practica. Tu chiar schimbi vietile oamenilor. Iti multumesc !
Smaranda Gregoretti
La mulți ani, Smaranda! 🙂 Mulțumesc pentru aprecieri și-ți doresc o zi cu tihnă și bucurie!
Foarte fain articolul.
Avem nevoie si acceptam sfaturi cand ne lipseste increderea in propria persoana.
In primul rand LA MUTI ANI pentru aceasta frumoasa varsta a ta !Felicitari pentru realizari si impliniri ! In alata ordine de idei,materialul pe care tocmai l-am parcurs este realist si cu substanta.Imi place ce am citit si recunosc ca ai dreptate 100%. Sa ai o zi linistitain continuare ! Ne vom vedea la Brasov.M.C.
Multumesc pentru urare!
Ma bucur ca impartasesti experientele tale. Le citesc cu interes si cu dorinta de a invata,a trai si a da mai departe. Te-am ales ca mester. Cea ce traiest si dai mai departe este plin de viata. Multumesc!
Bine spus si adevarat,sper sa fiu mai atenta i viitor
Se spune că a te compara cu alții, sau cu succesul lor, mai exact, e cale sigură spre depresie. Pentru unii insă cred că e motivațională compararea. Depinde probabil de căt de competitivi suntem fiecare și de cât de puternică de e voința.
In privința sfaturilor, sunt de părere că a le refuza apriori poate fi neconstructiv. Contează calitatea umană/profesională a celor ce le emit precum și gradul personal de permeabilitate a fiecăruia la ceea ce vine dinafară ( maturitatea afectivă și emotională, nivelul stimei de sine, particularități ale vărstei biologice/psihologice, statut social, nivel de educatie etc).
Dacă insă mă întrebați, cred că, de fapt, aplecăm urechea la sfaturi fiindcă avem nevoie de infirmări/confirmări ale unor decizii pe care le-am luat deja.
E bine cand cineva incearca sa “te aduca cu picioarele pe pamant”,sunt la obiect sfaturile tale,dar deocamdata ne spui “totul” asa in general sau poate acestia sunt”pasii” si eu ma grabesc..Asteptam “povestea”ta(cum spune Ovidiu Oltean),daca se poate dezvalui publicului total,ce crezi tu ca merita impartasit sau macar in parte. In rest,toate bune!
La mulţi ani!
De foarte multă vreme nu mai ascult sfaturile altora şi nu mă mai interesează ce spune “gura lumii”. Şi să ştii că mă simt al naibi de bine.
O zi minunată!
Corect! Ai dreptate! Astept alte articole
Frumos și interesant.
De recitit!
La multi ani Zoltan!! Eu cred ca dupa primii 40 de ani din viata suntem maturi cu adevarat, pana atunci am fost: copii, adolescenti, tineri adulti. Varsta matura vine dupa 40 de ani cand constient ne putem bucura de viata si de realizari, de oameni etc. Cat despre articol, si eu mi-am dat seama ca e bine sa ne alegem informatiile si sa avem un mentor, indiferent de nivelul unde suntem. Un articol reusit, apreciez efortul tau. cu respect, Etelka
Mulțumesc! 🙂 Tocmai, e bine să ne trăim toate etapele vieții, fiecare cu lecțiile ei.
Ce spun este că majoritatea oamenilor care da sfaturi este formată din acei oameni care încearcă să se auto-convingă că acele lucruri chiar funcționează și își doresc ca, la un moment dat, viața lor să fie așa cum o predică. Aș mai adăuga GENIAL.
La multi ani in primul rand. Mi-a placut mult articolul. Intr-adevar avem nevoie de oameni adevarati, cu valori adevarate de la care putem primi sfaturi. Din pacate destul de rar ii putem gasi. Si asta o spun cu tristete. Cu respect, Emilia.
Da, de multe ori în viață ne lăsăm înșelați de aparențe. Acest articol îmi amintește de bunicul meu care spunea că întotdeauna trebuie să judeci o situația cu mintea ta și abia apoi să acționezi.
A fost de un real ajutor ceea ce ai transmis. M-am luminat putin si cu siguranta experienta isi spune cuvantul.Mulțumesc
Felicitari Zoltan, pentru articol si pentru cei 40 de ani de experienta ! Dupa cum probabil stii fac parte din comunitatea BTY si spun asta cu mandrie si recunosc ca am invatat multe de la tine si de la echipa ta si sunt convinsa ca mai am multe de invatat. Cineva spunea, din pacate nu-mi amintesc cine, ca experienta e suma greselilor noastre. Eu, una, sunt de acord cu asta, cu conditia sa invatam din aceste greseli. Pornind de la ideea intalnita la cursul BTY, aceea ca ceva (un lucru, o persoana, o situatie) nu este numai buna sau numai rea, simtita pe pielea mea in anumite contexte din cei 47 de ani de experienta, pot afirma cu certitudine ca, in viata, totul vine la pachet, cum imi place mie sa spun. Adica, nu se poate sa vrei numai avantaje sau sa primesti numai dezavantaje. Ce vreau sa spun de fapt ? Vreau sa spun ca atunci cand intalnim o persoana pe care o invidiem sau pe care o admiram sau in pantofii careia am vrea sa fim, sa ne intrebam cateva lucruri care, mie cel putin, mi se par foarte importante. Care este pretul pe care l-a platit acea persoana, ca sa fie asa cum este sau ca sa ajunga acolo unde este acum ? Si cand spun pretul, nu ma refer la bani. Ma refer la munca, la nopti nedormite, la zbuciumul interior, la ce anume a sacrificat, ce anume a pierdut, ce a dat la schimb ca sa obtina ce a obtinut ? Suntem siguri ca acea persoana e fericita sau ca sotia lui(sau a ei), il considera (sau o considera) un sot bun (sau o sotie) buna ? Sau daca copiii persoanei respective o considera o mama buna (sau un tata bun) ? Adica, suntem dispusi sa platim pretul pe care l-a platit acea persoana ? Cei mai multi dintre noi ne dorim sa avem bani, sa avem succes, sa fim fericiti etc. Problema apare in momentul in care trebuie sa sacrificam ceva pentru ceea ce ne dorim. Ce suntem dispusi sa sacrificam ? Familia ? Prietenii ? Copilaria, adolescenta ? Cati ani din viata noastra suntem dispusi sa sacrificam pentru ceea ce ne dorim ? Sanatatea noastra, a celorlalti ? Poate vi se pare ca suna dramatic dar, din pacate, asta este realitatea. Mesterul Manole, care si-a zidit sotia, ca sa construiasca ceva durabil, tocmai acest mesaj a vrut sa ne transmita. Nu putem construi nimic durabil, fara sacrificii. Acum depinde de noi, cat de bine ne cunoastem pe noi insine, care sunt cele trei valori importante in jurul carora ne construim viata si ce anume suntem dispusi sa sacrificam. Zoltan, imi cer scuze daca m-am abatut de la subiect dar, mi-ar placea sa-ti cunosc parerea. Poate intr-un viitor articol ?