Am fost cel mai timid din clasă de când mă știu. Eram cel mai mic, cu capul plecat, privirea în pământ, umerii lăsați și vârful picioarelor orientat în interior. Un mers aproape târâș, cu mare grijă să nu deranjez vreodată pe cineva.
Mă simțeam complexat, îmi doream să fiu puternic, inteligent, încrezător, să le arăt tuturor cine este Zoltan. Doar că Zoltan nu putea scoate un cuvând în fața altora și era subiectul glumelor răutăcioase, pentru că nu riposta niciodată.
Am vrut să îmi demonstrez că totuși nu sunt cel mai pricăjit din școală și m-am luat de copilul care era considerat cel mai slab și neputincios. Era să iau bătaie de la el dar, am reușit să fug.
Experiența mi-a demonstrat că probabil, nu am nici o șansă să existe cineva în această lume care să fie mai slab decât mine. Cel puțin, asta simțeam în acel moment.
Recent însă, am ținut un training în care am discutat despre limbajul corpului. Am dezbătut cum poți alinia limbajul corpului cu ideile pe care le exprimi.
La final, unul din participanți a venit la mine și m-a întrebat: „Încrederea și coerența care se vede la tine este ceva înnăscut sau ceva controlat?”
Răspunsul meu a fost: „Este ceva EDUCAT”.
Acum vorbesc în fața a sute de oameni care îmi cer sfatul și ajutorul.
Sunt apreciat de familia mea, prietenii,, colegii, clienții mei. Am cucerit femeia vieții mele și continui să cresc în toate aspectele.
Îți spun din experiența personală că este posibilă orice schimbare pe care vrei să o faci.
Vreau să îți arăt că, oricât de timid, de neîncrezător sau de neputincios te-ai simți, lucrurile se pot schimba.
Nu peste noapte, dar pas cu pas, într-un timp relativ scurt.
Îți împărtășesc aceste metode și sisteme pe care le-am testat în acești ani și care dau rezultate mult mai rapide, pentru că le-am sistematizat și le-am construit.
Uite ce ai de făcut:
1.Caută încrederea în jurul tău
Vizualizează-te cum ai arăta încrezător (oare) și caută în jurul tău exemple de persoane a căror prezență îți inspiră încredere de sine. Urmărește-le și studiază-le zilnic, dacă se poate. O variantă la îndemână este și Youtube-ul unde poți căuta scurte tutoriale cu astfel de persoane.
Studiază cum stau, cum vorbesc, cum gesticulează. Apoi…
2. Antrenează-te atunci când ești singur
Studiază-ți postura, gesturile, vocea, intonația, volumul.
Pe baza a ceea ce ai văzut la alții, du-te în fața oglinzii și experimentează. Nu există cale mai ușoară de atât, dar crede-mă, este cea mai sigură variantă.
Uită-te la tine, la gesturile tale, apoi schimbă-le forțat în oglindă. Fă asta zilnic, îndreaptă-ți spatele, fă „mutre”, până găsești felul tău natural de a exprima încrederea. Să știi că așa își intră-n rol și marii actori de la Hollywood.
Vorbește acasă singur, răspicat, cu voce tare, cu volumul mai mare decât ești obișnuit. Fă exerciții de dicție, citește cu voce tare, fă orice care te ajută să îți schimbi tonalitatea vocii și te ajută să aduci forța cu care să te exprimi.
Înregistrează-ți vocea și verifică periodic evoluția.
3. Antrenează-te cu prietenii
Învață să preiei controlul discuției, să atragi atenția. Fă asta într-un mediu unde nu ai riscuri.
Cu prietenii tăi singurul risc este că o să își bată joc de tine. Ceva nou? Nu. Măcar exersezi atunci când poți. Doare ce e drept, dar așa te poți antrena fără să pierzi un job sau o relație de cuplu.
Învață să spui povești și bancuri de față cu mai multă lume, să vorbești tare și răspicat, să povestești experiențe personale.
Fă asta din nou și din nou, până reușești să instalezi acest obicei. Dacă spui bancuri, creierul tău se relaxează pentru că vei fi obișnuit să râdă lumea de tine. Mai mult de atât, în loc să îți fie teamă că te faci de râs, vei dezvolta un obicei de a-i face pe alții să râdă și să se simtă bine.
4. Intră în vorbă cu necunoscuți
Testează-ți limitele cu persoane necunoscute într-un mediu unde ești în siguranță.
Fă asta în magazine cu persoanele care te servesc, cu chelneri, cu taximetriști, adică persoane care sunt obișnuite să interacționeze.
Nu fă nebunia de a încerca să intri în vorbă pe stradă cu necunoscuți. Dacă totuși ai senzația că asta te ajută, fă-o cu pretextul de a cere informații de genul „cum ajung la…” sau „ce autobus merge la…”.
5. Testează-ți limitele cu figurile de autoritate
De obicei timiditatea se manifestă și mai puternic de față cu figure de autoritate: uniforme, reprezentanți ai instituțiilor statului, de exemplu.
Atunci când m-am apucat să „lucrez” la temerile mele, mergeam la polițiști să le cer ajutorul. Dacă eram într-un oraș străin, căutam o uniformă de la care să cer ajutorul.
Metodele de mai sus sunt câteva elemente de inteligență emoțională „aplicată”. Ele te vor ajuta să faci schimbări mici dar consistente pe termen mediu și lung, ca treptat să îți depășești timiditatea.
După ce observi schimbări în stările tale, în atitudinea ta atunci când sunt situații provocatoare, poți testa aceleași metode și exerciții și la ședințe, relația de cuplu sau situații unde miza este mai mare.
Înainte de toate, antrenează-te. Pas cu pas, consecvent.
Îți doresc success!
Aștept să-mi spui într-un comentariu dacă tu te-ai confruntat cu timiditatea și dacă ai și alte metode de cultivare a încrederii de sine pe care să le împărtășești cu mine.
Fundamentul increderii in mine este constiinta propriei valori. Am inceput sa stiu cate parale fac atunci cand viata mea a luat o directie: stiu ce imi doresc sa realizez, pasii facuti imi confirma ca am ramas pe cale, celebrez victoriile, admit ca am etape/momente care nu-mi fac cinste si da … continui sa merg 🙂
Pe scurt, putem juca “rolul persoanei increzatoare” prin modelare si insusire, dar fara actiunile care sa dea “consistenta” rolului … suntem o imitatie jalnica.
Iar la intrebarea: “ce primeaza: increderea sau actiunea concreta?” … nu ajungem decat in aceeasi dilema veche: “mai intai a fost oul sau gaina”?
Violeta, cred că până și însușirea este o acțiune, în cele din urmă 🙂 Consistența vine în timp, schimbarea reală cere asimilare și sedimentare, iar acestea cer timp. Așadar, dați-vă timp 🙂
Salut Zoli,
In articolul prezentat cred ca se regaseste fiecare dintre noi. Cu răbdare și mult exercitiu (am fost director vanzari,acum lucrez la ANCOM – instituie publica)am reușit sa pun în practica ideile prezentate pt. a învinge temerile,timiditatea și am reușit sa-mi controlez emoțiile.
Multumesc pt articol și multa sănătate.
Cu considerație,
Sorin
Danila
Mă bucur că fiecare din noi, cei care am reușit schimbarea, suntem dovada vie că se poate. Și așa îmi doresc să prindă curaj și ceilalți.Mulțumesc că ne-ai împărtășit progresul tău!
Oare de ce ma regasesc atat de bine in ceea ce/cum erai? Am facut ceva progrese, insa nu suficiente, iar ca sa anticipez, -stiu, ca uneori, cantitatea genereaza calitate. Multumesc, din nou esti sus -in Top.
Mulțumesc! Știi cum e, nu contează de unde vii, ci încotro te îndrepți 🙂 Succes în continuare!
Zoltan,la mine problema cu timiditatea are doua cauze: 1. Par mult mai tanara decat sunt si atunci e nevoie de ceva timp ca lumea sa ma ia in serios
2. Nu am tot timpul incredere in mine, in ceea ce fac si ce simt de fapt.
Sunt insa pe drumul cel bun, zic eu… 🙂 Urmaresc oamenii care imi inspira incredere si incerc la randul meu sa ofer iubire in jurul meu. Asta ma ajuta mult! Dar mai am momente de cadere… dureroasa 🙂
Multumesc!
Cred că te descurci bine, mai ales că deja ai făcut două lucruri importante: ai conștientizat și ai început să lucrezi cu tine. Căderile sunt firești, lasă-le să se manifeste, atâta timp cât te ridici din nou 🙂 Succes!
increderea se construieste nu cred a fi ceva innascut la orice persoana si vine si se consolideaza o data cu atingerea unor * obiective *
Te admir foarte mult și mi au plăcut discuțiile tale de la primul seminar. Felicitări și mulțumim pentru tot ceea ce ne împărtășești din experienta ta. Încrederea în mine a venit atunci când am pierdut tot ce îmi era frica sa nu pierd și când am ajuns sa fac lucruri noi de care ma temeam și am realizat că nu e atât de rău cum credeam. Dar niciodată nu e rău să lucram la asta caci un dezechilibru emoțional te poate aduce la forma inițială de a te simți inutil . O seara frumoasa și mulțumesc pentru toate sfaturile tale.
Mulțumesc! Recompensa mea absolută este atunci când cineva conștientizează chiar și cel mai mic lucru despre el/ea și decide că vrea să facă o schimbare.
Un astfel de moment îți poate schimba viața. Mulțumesc și eu!
În liceu am fost cea mai timidă din clasă, nu ripostam niciodată. Pe urmă la facultate parcă mi-am mai revenit. Acum sunt la sfârșitul masterului si lucrez în turism. Interacționez frecvent cu oamenii datorită job-ului meu, si îmi place ca mă pune, uneori, în situații imprevizibile si mă face sa fiu nevoită sa îmi depășesc limitele. Particip des la conferințe de dezvoltare personală si carieră, încerc sa aplic ce am învățat si de la an la an simt o evoluție. Dar cea mai mare frica a mea e vorbitul în public. Ma bâlbâi, rosesc, volumul vocii imi scade când trebuie să vorbesc în fata unui grup. As vrea sa am mai multă încredere în mine si în forțele mele, stiu ca pot. Uneori găsesc motivație unde nu as crede ca este si mă mir si eu de ceea am realizat până acum, dar stiu ca mă așteaptă un drum lung pt ca vreau sa fac carieră. Valorific toate sansele care mi se oferă, dacă imi zicea cineva acum câțiva ani ca o să fac toate astea nu as fi crezut. Visul meu e sa am propria mea afacere. Vreau sa îmi înving frica vorbitului în public si să am mai multă încredere în mine.
Mă bucur Raluca, că ai curajul să ne împărtășești din experiența ta și ești încă o dovadă vie că schimbarea este posibilă.
Pe mine cel mai mult m-au ajutat în diminuarea timidității situațiile în care mă expuneam intenționat. Au fost cele mai dificile momente, însă rezultatele mă ajutau să evoluez: cele pozitive mă stimulau să repet experiența iar cele negative îmi demonstrau că puteam supraviețui unui eșec. Gândindu-mă în urmă, regret doar situațiile in care nu am acționat din frică și am ratat astfel oportunități interesante.
În altă ordine de idei, eu predau autoapărare (Krav-Maga) de peste 12 ani. Povestind cu foști cursanți – indiferent dacă au participat la cursuri o lună sau mai mulți ani – am identificat un element comun în evoluția lor: creșterea încrederii în forțele proprii. Mai mult decat asimilarea corectă a tehnicilor de autoapărare a contat schimbarea mentalității. Au conștientizat că este posibil să se apere eficient de un agresor mult mai mare și mai puternic. Au exersat cu colegi mai mari și mai puternici, în siguranță dar totuși sub stres emoțional. Au înțeles că se poate, chiar dacă e nevoie de antrenament.
Ce e foarte frumos este că această conștientizare și încredere s-a manifestat imediat în interacțiunile cu toate persoanele din viața lor. Astfel, nu de puține ori cursanții erau mirați cum de părinții, partenerii, șefii, colegii lor se ceartă mai puțin cu ei. Cum de sunt – dacă nu respectați, cel puțin ignorați. Iar cauza era exact schimbarea lor de atitudine. Agresorii își aleg ca victime persoane slabe și sunt foarte sensibili la schimbările de atitudine și energie ale celor cu care interacționează.
Deci, la toate recomandările din articol aș mai adăuga încă una: practicarea unei arte marțiale. Însă cu o completare: instructorul să nu promoveze competiția între cursanți ci să urmărească dezvoltarea personală acestora, ca oameni pașnici.
Întradevăr, Laszlo, ai reușit să descoperi încă un context în care oamenii să-și poată crește încrederea în sine. Poate pentru unii, acestea vor fi condițiile potrivite. Mulțumim de sugestie!
Salut,
NU inteleg de ce zici:
Nu fă nebunia de a încerca să intri în vorbă pe stradă cu necunoscuți?
Si inainte sa imi dau cu parerea as vrea sa stiu punctul tau de vedere.
Metode de cultivare a increderii:
1. A face, gandi, simti si actiona corect. Asta iti da o pace interioara, sa sti ca faci ceea ce trebuie.
2. Sa imi folosesc imaginatia si reflextia inainte de a face un lucru;
3. Sa nu te critici daca altul are o reactie negativa la tine. Sa nu te vezi mai presus sau mai jos decat altul.
4. Nu poti sa iti bazez increderea pe ceva ce faci,ci pe ceea ce esti. Multi daca ar avea ocazia ar face lucruri grozave, dar si daca nu le-ar face nu ar fi mai putin.
5. Sa dau tot ce pot. Chiar daca nu sunt destul de bun fata de asteptarea altuia; am invatat din greseli.
Atunci când o persoană este în proces de cultivare a încrederii, abordarea de necunoscuți pe stradă s-ar putea să nu fie cea mai bună idee. Aceștia pot avea reacții imprevizibile, greu de acceptat pentru cel care îi abordează. Și poate duce la o regresie a procesului. Acesta ar trebui să fie un exercițiu când deja ai reușit să treci prin primele etape recomandate. Am numnit-o nebunie, pentru cei care abia încep să aibă încredere în propria persoană.
Mulțumesc și pentru împărtășirea metodelor tale. Succes în continuare!