Sunt sigur că la primul tău contact cu ce înseamnă Inteligența Emoțională, nu prea știai unde se poate aplica în viața ta.

Înțelegeai și nu prea, cât de practică este, și te frământai dacă-ți poate rezolva problemele tale. Erai confuz, poate.

Stai liniștit/ă. 🙂

Fiecare dintre noi am trecut prin asta. Când spun “noi”, mă refer la mine, cât și la fiecare dintre colegii cu care lucrez și care are propria lui “relație”, în continuă dezvoltare, cu Inteligența Emoțională.

Îți spuneam săptămâna trecută, că a venit rândul nostru să-ți spunem ce schimbări a făcut EQ-ul pentru noi.

Așa cum mie mi-a luat ani de studiu, cărți citite, sute de ore de coaching cu oameni, să simt, să văd la mine și în alții, efectele dezvoltării EQ-ului, așa are nevoie fiecare să înțeleagă din propriile-i experiențe, dacă îl ajută sau nu.

Dar ca să înțelegi despre ce vorbesc când spun că fiecare își urmează propria “călătorie”, citește povestea de mai jos a colegei mele.

Lucrăm împreună de ani de zile, așa că a avut mult timp la dispoziție să se lămurească care-i treaba cu Inteligența Emoțională, s-o aplice concret și să-și facă o părere proprie despre cum o poate ajuta.

Fiecare trece prin etape în acest proces, mai simple sau mai grele, dar ce mă bucură este că niciunul nu renunță și perseverează.

 

“Inteligența emoțională…Ce-i aia maică?

Dacă ai participat la cel puțin un eveniment organizat de noi, în ultimul an, cu siguranță ai auzit această întrebare în timpul prezentării. ☺

Este o întrebare pe care mi-am adresat-o și eu, înainte să particip pentru prima dată la o conferință susținută de Zoltan pe această temă (s-a întâmplat cu aproximativ un an înainte să ajung la Refleqt). Am plecat de acolo și mai confuză decât eram la început, pentru că mintea mea se blocase la o definiție…“Inteligența Emoțională înseamnă un set de abilități..”. Cum adică, un set de abilități?

Odată ce am început să lucrez cu Zoltan, având acces la cunoașterea lui și la el ca și coach, am avut ocazia să aprofundez conceptul. Și să aplic ceea ce am considerat  că mi se potrivește și am nevoie. Iar asta m-a ajutat să evoluez, atât pe plan profesional cât și personal.

EQ m-a ajutat să am mai multă încredere în mine, să fiu mai relaxată, să reușesc să privesc obiectiv anumite situații, ceea ce m-a ajutat să îmi schimb perspectiva și să acționez altfel. Să fiu orientată pe soluții… și lista poate continua.

M-am gândit să redau și câteva exemple concrete sau revelații care au venit odată cu aplicarea EQ-ului în cazul meu. ☺

Imaginează-ți că e vineri seara, ora 20:00, când primești un telefon de la un colaborator care te anunță că s-ar putea să “vină sfârșitul lumii”. Dacă s-ar fi întâmplat asta în urmă cu 2 ani, probabil că nu m-aș fi putut bucura deloc de weekend, fiind stresată din cauza că “s-ar putea să”…În mintea mea s-ar fi derulat diverse scenarii pesimiste cu privire la acea situație și nu aș fi fost în stare de nimic. Ce am făcut în schimb, a fost să îmi adresez câteva întrebări : “Pot să fac ceva acum ca să schimb situația? Nu…ok. Ce se întâmplă dacă vine sfârșitul lumii?…”. Până la urmă situația s-a rezolvat iar ceea ce m-a bucurat enorm de mult a fost faptul că am reușit să îmi petrec weekendul în liniște și relaxare, fără să îmi consum energia fiind stresată. 

Până acum am avut ocazia să interacționez cu foarte mulți oameni, de toate tipurile. S-a intamplat de multe ori să mă întreb “Cum poate X să facă așa ceva? Cum poate Y să spună asta? Ce e în mintea lui? Nu înțeleg cum e posibil să…”. Până când am înțeles faptul că fiecare om are adevărul lui, iar în lumea lui e firesc să fie/să se comporte așa. Când vezi lucrurile din această perspectivă, nu îți mai consumi din energie enervându-te. Sau având alte stări negative. Cel mult, te miri, te minunezi și mergi mai departe. Și dacă totuși te enervezi, nu te ține mult. ☺

Mulți oameni cred că atunci când îți dezvolți inteligența emoțională ar trebui să nu mai ai stări negative. Ceea ce e imposibil, din punct de vedere biologic. ☺ Și totuși, mulți oameni consideră că așa ar trebui să fie tot timpul, pozitivi.

Într-o zi am avut o revelație legată de acest subiect. Ieșisem de la birou și am decis să merg pe jos până în centru. În timp ce mă plimbam, mă certam în capul meu cu cineva. La un moment dat, m-am gândit: “Sunt nervoasă și știu ce să fac ca să îmi schimb starea…dar nu vreau să fac asta. Vreau să fiu nervoasă!” Atunci am conștientizat faptul că, există în mine o “dependență” de stări negative. Mi-am dat seama că pentru noi e firesc să fim nervoși, triști, supărați etc. și considerăm că avem tot dreptul să fim așa atâta timp cât avem motive raționale pentru aceste stări. Vedem și la alții și ni se pare normal să ne enervăm în anumite situații. Iar apoi, ni se spune că ne putem schimba starea, în mod conștient și noi ar trebui să fim pur si simplu…fericiți? Să nu ne mai enervăm? După cum am menționat mai sus, e imposibil d.p.d.v. biologic să fim doar fericiți, doar calmi, doar pozitivi.

Însă, atunci când avem o stare negativă, putem alege conștient să ne schimbăm starea…până ajungem să stăm cât mai puțin în acea stare. E greu. Mie personal nu mi-e ușor să fac asta, dar merită încercat.

Când aplici inteligența emoțională devii mai conștient de ce se întâmplă în tine la nivel emoțional, iar această autocunoaștere vine cu abilitatea de autocontrol și schimbare. Să îți dezvolți inteligența emoțională poate să fie o adevarată provocare.

Te ajută să te descoperi pe tine și îți dă puterea să “îți faci față”  atunci când vrei să te autodepășești.”

M.B.

 

Dacă vrei să ne spui cum a fost pentru tine când ai descoperit Inteligența Emoțională, chiar te rog s-o faci.

Abia așteptam să citim păreri.

Ne bucuram, suntem si noi, oameni. 🙂