Cât de des porți discuții în contradictoriu?
Despre situații la birou, despre obiceiuri și stilul de viață, despre ce “ar fi bine” să mănânci sau nu, despre gradinița la care să-ți duci copilul…și lista poate continua.
Și asta se întâmplă pentru că suntem diferiți și vedem lucrurile diferit. Nimic neobișnuit până aici, am putea spune.
Până când o discuție de acest fel ne creează stări de frustrare și ne afectează comunicarea cu cei din jur. Să nu zic ne strică relațiile.
Bănuiesc ca nu e ușor si probabil de cele mai multe ori, în astfel de momente, renunți la “lupta verbală” și abandonezi subiectul. Dar rămâi cu frustrarea că nu înțelegi cum celălalt vede atât de diferit situația.
Dacă ți-aș spune că nu există părere bună sau rea, ci doar diferită.
Știu că este un subiect amplu și implică multe stări emoționale contradictorii.
Și pentru că voiam să fiu sigur că reușesc să acopăr subiectul cât pot de bine, am înregistrat un nou episod din podcastul de EQ numai despre asta.
Mai bine de jumatate de oră eu și colega mea, trecem prin diverse situații “opuse” în discuția noastră. Cam la fel de opuse, precum alb și negru.
Fie ca vorbim de situații petrecute la birou, de probleme din relație (o, și câte sunt acolo 🙂 ) sau pur si simplu felul în care îi vedem și adesea “judecăm”, pe cei ce se comporta diferit de noi.
Sună interesant, nu? Și pentru mine a fost interesant și intens, cum îmi place mie să spun.
Dar n-ar fi fain să poți să accepți relaxat, părerea celuilalt și în același timp să ajungeți la un numitor comun?
Știu, sună imposibil acum, dar crede-mă că se poate. 🙂
Ascultă podcastul de azi și s-ar putea să fii de acord cu mine la final.
Dacă nu vei fi de acord, aștept să-mi spui asta într-un comentariu. 😉
Audiție plăcută!
Zoltan
Adevarat… numai ca as vrea retete de identificare si solutii mai practice si..mai multe spete din viata de zi cu zi
ms mult
Salut,
De doua ori am “atacat” direct relatia cu seful (actualul, si anteriorul), si avand in vedere ca sunt in continuare in aceeasi firma de 15 ani, e clar ca abordarea descrisa de Zoltan functioneaza. Practic, prima data am fact-o din instinct, am simtit ca asa trebuie, a doua oara, deja stiam ca functioneaza, acum, intr-un anume sens am dovada stiintifica. Foarte interesanta comparatia complexelor de superioritate-inferioritate, iar sfatul sa-i lasi in pace pe cei cu complexe de superioritate e genial. Chiar am la serviciu un caz si nu stiam cum sa-l gestionez ……….
Zoltan, ce ne poti spune despre persoanele foarte ironice (aici ma regasesc, si s-ar putea sa-mi ascund anumite trairi in spatele ironiei). Daca un raspuns pe blog/mail nu-i ok, poate ataci subiectul intr-un podcast.
Merci
Când ați ajuns să vorbiți despre superioritatea de care dă dovadă un om inferior, am tresărit. Mă regăsesc în acest tip de mentalitate, critic și ajung chiar să jignesc câteodată (dacă nu îi spun persoanei respective, am grijă să îmi spun mie, gândind). Mi se pare că eu sunt cel mai bun, că sunt extraordinar și judec. Problema e ca este un obicei repetitiv, în ultimul an am avut o astfel de mentalitate și am îmbunătățit-o cu fiecare ocazie. Judec o persoană din primele secunde, e un fel de click negativ în mintea mea. Mă concentrez pe părțile negative și mă raportez la ce sunt ei, ce defecte au, pentru a mă “ridica pe mine în slăvi”. Conștientizez când fac asta. Îmi dau seama că este o mentalitate toxică și vreau să o schimb. Cum aș putea?
Modul in care poti depasi aceasta atitudine critica este sa lucrezi pe doua directii:
1.Intarirea increderii in sine
Asta inseamna sa evaluezi valoarea ta “reala”, nu cea imaginara. Adica, sa vezi care sunt rezultatele concrete pe care le-ai obtinut in viata, ce impact ai asupra celorlalti, sa te masori tu cu tine legat de ambitiile tale, unde esti fata de unde iti doresti sa fii. Dupa ce ai facut aceste “calcule”, cu multa umilinta si sinceritate, iti faci planurile pentru ce ai de schimbat la tine si in viata ta si iti focalizezi atentia pe evolutia ta reala, nu pe persoana care “ai putea sa fii”.
De fiecare data cand auzi vocea critica, sa iti repeti ceva de genul: “Nici tu nu esti perfect, relaxeaza-te, ocupa-te de tine si lasa-i pe ceilalti in pace sa fie cum vor ei, este alegerea lor, tu ai alta treaba.” sau ceva de genul, cum suna mai bine pentru tine. Ideea este sa iti muti inapoi atentia la tine.
2. Transfigurarea celorlalti:
Dupa etapa cu asumarea responsabilitatilor tale, urmeaza sa cauti o calitate, ceva bun, ceva ce merita apreciat la acea persoana pe care tocmai ai criticat-o… Cu sinceritate si admiratie sa recunoasti ca are cel putin o calitate care merita admirata.. 🙂
Spor la treaba! 🙂
Simplu. 🙂 De câte ori conștientizezi că faci asta, așa cum spui, alege conștient să cauți părțile bune la acea persoană. Totul se întâmplă pentru că, probabil, în sinea ta și cu tine ești foarte critic.