911
La mulți ani! 🙂
Sper c-ai început anul într-o stare de conștiență si cu zambetul de buze.
Eu și echipa mea ne-am străduit să facem asta încă din prima zi când am revenit la birou.
Ne-am uitat la anul încheiat, ne-am gândit care sunt lucrurile bune pe care am vrea să le luam cu noi în 2018, ce vrem să schimbăm, și desigur, care sunt intențiile noastre pentru lunile ce urmează.
Firește, avem și vom avea nevoie de motivație pentru a ne atinge aceste obiective.
Dar știi și tu că menținerea motivației nu este cel mai simplu și la-ndemână lucru. Necesită antrenament, cum îmi place mie să spun.
Așa că vom începe anul cu un nou episod din Podcastul de EQ pe tema motivației.
Ascultă-l mai jos.
Sper să-ți prindă bine acum, la început de an.
Audiție placută!
911
Mia plăcut foarte mult și mă ai ajuta sa înțeleg multe
Buna!am urmarit cu mare interes acest podcast privind motivația.Acum as vrea sa te întreb:in momentul acesta nu sunt mulțumită de punctul in care ma aflu si imi doresc o schimbare radicală,respectiv job,domeniu,oras,tara chiar,nivel de trai si nivel intelectual(nu in ultimul rand).Sunt convinsă că nu se poate realiza de azi pe mâine,dar cum voi reuși să imi gasesc motivația si sa o mentin,având în vedere că este un obiectiv atât de mare si care se poate întinde pe o perioadă mai mare de timp?
Eu cred ca ai nevoie sa stabilesti in primul rand pasii spre obiectiv, fara a-l vedea ca si destinatie…propune-ti ca in urmatoarea luna de exemplu sa faci cateva lucruri in aceasta directie, sa te tii de ele si sa le faci pe bune, fara scuze, fara amanari! Apoi propune-ti altele. Asa cum spuneai si tu, e nevoie de timp, adica pasi mici in directia pe care ti-o propui. Stabileste ceea ce vrei sa schimbi prima data. Si porneste de acolo.
Anda, îți recomand să mai asculți încă o dată podcastul. 🙂 Spun asta doar pentru că, indiferent de perioada pe care se întind planurile tale, principiile rămân aceleași.
Foarte interesant si util, multumesc!
Am ascultat cu mare atentie materialul despre motivatie. A fost interesant. Ideea este ca eu mi am pierdut locul de munca. am lucrat pe Resurse Umane timp de 12 ani si apoi am fost disponibilizata deoarece firma nu mai era profitabila, nu de mult au si falimentat. Problema este ca eu nu imi mai gasesc loc de munca pe Resurse umane datorita faptului ca nu cunosc o limba straina(engleza) si nici nu am carnet de conducere. Am ajuns sa nu mai dorm. Am dat tot felul de examene pentru posturi si in domeniul de stat dar fara rezultat. Am aplicat si pe alte posturi la firme private dar nu am fost selectata. Sufer f mult si am inceput sa nu mai lupt sa nu mai fiu motivata. Am o familie frumoasa, dar sotul meu este la lucru in cursul zilei, iar fiica e plecata departe(a terminat in alta tara o facultate de top iar acum lucreaza in domeniul economic. Cu alte cuvinte stau acasa singura. Uneori nu imi vine sa fac nimic, alteori ma bobilizez si fac de toate in casa. Dar in general fac lucrurile nu cu placere ca altadata ci doar ca trebuie sa le fac. De exemplu astazi mi am propus sa imi sap gradina cu flori , sa o pregatesc pt primavara(am reusit , dar cu greu) Acum ca am facut acest lucru ma simt putin mai bine, dar tot singura sunt si nu ii pot suna pe sotul meu si pe fiica mea mereu. Imi este urat(este ca un fel de atac de panica) Imi doresc un servici, si sa am putere sa imi depasesc temerile. Imi este frica de un inceput, daca ar fi sa fie. Imi e frica sociala. Simt ca la lo cul de munca nu o sa fiu agreata si am sa plec(Am mai avut astfel de situatii, dar au fost joburi in productie, si m-am simtit frustrata, o lipsa a increderii in mine, o scadere a stimei de sine). Nu stiu de ce oamenii cu care lucrezi, daca aud ca ai lucrat la birou te marginalizeaza. Am o stare de frica cand ma pun la culcare – imi fac griji pentru urmatoarea zi ca o sa ma trezesc tot singura. Vresu sa depasesc aceste stari. Sa devin din nou persoana puternica care am fost, dar din pacate simt ca nu mai am putere. Stiu ca singura trebuie sa ma ajut, dar nu stiu mi am pierdut increderea in mine.
Elena,trebuie sa lucrezi la increderea in tine si sa faci pasi mici pe care sa ii vezi finalizati.Cu dormitul noaptea …e o chestiune de autocontrol sau de medicatie,se gasesc la farmacie sedative pe baza de plante care te pot ajuta sa iti stabilizezi insomnia.Intrarea in fiecare comunitate se face cu o perioada de adaptare din ambele parti,si a ta si a comunitatii in care intri.Fa-ti un plan scris pe termen lung in primul rand,apoi treci la pasii intermediari.Daca e nevoie de engleza si carnet pune-te cu burta pe carte si cere ajutorul material al sotului.Cu drag Daniela
Buna dimineatza! Fiind fara serviciu trebuie sa o priviti ca o oportunitate si nu o pierdere. Engleza este cea mai usoara limba de invatzat si cunosc multe persoane care si-au luat permisul de conducere avand varsta peste 40.
Emotiile asociate pierderii va distrug motivatia si va vor afecta sanatatea. Urmariti aceasta prezentare https://m.youtube.com/watch?v=UnAnLDJfOkA
daca aveti timp, luati-o de la Partea 1. sa intelegeti cum functionam.
Va doresc succes si incredere in Dumnezeu, El e in control si dirijeaza lucrurile spre binele nostru!
Desi pare ft greu acum si va inteleg, trebuie sa faceti ceva concret. Sa invatati engleza,sa mergeti la cursuri de exemplu v-ar face sa nu mai fiti singura acasa. La fel este si cu permisul de conducere. Solutia este destul de simpla, lucrati la starea dvs. de neputinta facand ceva concret, pasi mici in fiecare zi.
Elena, ceea ce am facut eu in perioadele asemanatoare, dupa falimente, divort si o gramada de bani pierduti, a fost urmatoarele lucruri:
1.Ascultam materiale educationale non stop. Orice, care sa ma ajute sa imi schimb starea. Ascultam tot felul de materiale care ma inspirau, de la oameni care imi sunt model legat de unde au ajuns in viata lor.
2.Visam la ce mi-as dori. Chiar daca era o visare putin dureroasa, pentru ca nu parea posibil in acel moment, nu ma opream din a ma gandi ce mi-as dori pentru mine in viata pe termen lung.
Singura actiune de care eram in stare era sa ma uit la videouri gen TED talks, videouri motivationale, programe audio de tot felul pe tema dezvoltarii personale. Impreuna cuvisarea, actul acesta de a-mi hrani mintea constant, cateva ore pe zi , m-a ajutat sa imi schimb starea si perspectiva.
Chiar daca doare pe moment, sa doara cu folos! 🙂
Multumim mult, Zoltan si Madalina!:) Un dialog placut, plin de idei interesante si foarte utile!Intrebarile au fost inspirate si raspunsurile mi-au hranit propriile convingeri. Nu se putea un inceput de an mai bun!
Multumim si noi de feed-back Mihaela!
Super!
Multumes frumos! Foarte interesanta abilitate este motivatia! Mi-am analizat aceasta abilitate si consider ca sunt o persoana motivata, cei drept de cele mai multe ori motivatia vine din lipsurile, din golurile interioare, din teama de a nu a ajunge undeva, de a nu repeta ceva, de a nu fi judecat. Am invatat sa ma uit la rezultate, dar ma si impotmolesec uneori atunci cand lucrurie nu se intampla atat de repede pe cat vreau si atunci imi spun ca sunt Ok, sunt pe drum, mai iau o pauza ma uit unde sunt si unde vreau sa ajung. Nu m-am gandit niciodata la fapul ca dorinta si speranta sunt stari negative, diferite, una in care te implici prea mult si in cealalta deloc. Peste toate cred ca primeaza credinta si propriile valori.
Multumesc pentru faptul ca ma ajuti sa ma cunosc mai bine!
Ramona, eu zic ca faci bine ce faci, totul este sa ai si putina rabdare cu tine pe drum! 🙂
Unele lucruri chiar au fost de genul ‘Wow!’ și chiar m-au pus pe gânduri. Foarte tare!
Cu motivație externa și internă nu prea am înțeles cum stau lucrurile pentru că in podcast pe la minutul 12:27 spui că “nu cred in motivație externa” și pe la minutul 15:25 spui că “orice trezește motivație e din exterior, nu din interior”. Poți să îmi spui care este părerea ta personală pentru că cred că acolo a fost o mica neatenție probabil. Sau oare așa ai vrut sa spui și nu am înțeles eu bine mesajul?
Mersi mult!
Mihai, Cand spun ca se trezeste motivatia prin lucruri exterioare, ma refer la faptul ca iti dai seama ce vrei sa schimbi, doar prin comparatie cu lucuri care le vezi in afara ta. Apoi, daca te tii de treaba sau nu, asta tine exclusiv de structurile tale interioare.
Multumesc again!Idei cunoscute si reamintite pentru aplicare si Idei noi de rumegat si aplicat. Cred ca acest podcast mia placut cel mai mult de pana acum. Poate incep sa inteleg. Multumesc.
:))) Aliosa, daca rumegi si mai ales daca aplici, cu siguranta vei intelege cel mai bine posibil! 🙂
Motivatia vine in orice secunda, de la Duhul Sfant, dupa ce acceptam pe Isus ca Domn si Mantuitor, in viata noastra. Prin dragostea si intelepciunea, pe care le primim in momentul cand avem partasie cu El (Cuvantul Lui_Biblia si rugaciunea), avem bucurie si motivatia sa facem numai fapte bune, sa evoluam, sa ajutam/iubim pe cei din jurul nostru. Trebuie sa intelegem cu totii ca suntem creati de Dumnezeu si singura implinire/umplere/cautare/ solutie a tuturor problemelor vietii pamantesti este pregatirea pentru viata vesnica, care ne-o poate da numai Isus, prin acceptarea/ calauzirea Lui. Cautati Imparatia Lui Dumnezeu si toate celelalte le veti primi pe deasupra. Va doresc multa sanatate si un an nou fericit!
Salut, Zoltan!
Am ascultat podcastul tau si am fost surprins de afirmatia conform careia speranta este un sentiment negativ. Mi se pare putin minimalista aceasta viziune despre speranta. Si iti spun asta pentru ca speranta, alaturi de dorinta, sunt elemente ale motivatiei intrinsece. Fara speranta si dorinta de a face sau a duce la indeplinire un lucru, de ce m-as mai apuca de acel lucru?! Dealtfel, chiar din definitia sperantei (Sentiment de încredere în rezolvarea favorabilă a unei acțiuni, în realizarea unei dorințe; nădejde, sperare) rezulta acest lucru!
Speranta implica actiune, deci nu este doar o asteptare a unui rezultat la indeplinirea caruia nu am participat!!! Desi sunt si sperante generale(sper intr-o lume mai buna), chiar si la acestea putem participa prin a fi noi mai buni, deci nu doar sa asteptam sa se intample. Chiar si la speranta in gasirea unui panaceu poate oricine participa prin donare de bani pentru cercetare. Mai mult, speranta este categorisita ca fiind una dintre cele mai pozitive 10 emotii, alaturi de bucurie, dragoste, etc. Poti gasi acest lucru in cartea dr.Frederickson, “Positivity”. Desi este doar o opinie exprimata de catre tine iar opiniile sunt pur personale, pare totusi contradictorie cu alte opinii exprimate de catre tine, inclusiv la abordarea pasilor spre obtinerea increderii. Apropo, cum as putea eu sa imi cresc increderea in mine, dupa punerea in practica a sfaturilor tale, daca nu mi-as dori acest lucru si nu as spera ca pot sa ajung la rezultatul dorit?!
Buna Catalin,
am citit postarea ta dupa ce scrisesem.
Eu sunt foarte de acord cu tine .
Salut!
Inainte de toate apreciez intrebarea/raspunsul/atacul tau documentat! :))
Poti sa iti dai seama ca este cu o stare de agesivitate prin simplul fapt ca folosesti un “ton” in care nu exista nici o intrebare, doar puncte, semne de exclamare (cam jumatate din semnele de punctuatie), respectiv semnele de intrebare care apar sunt dublate de semnul exclamarii. 🙂
Apoi… Sa combati “parerea personala” pe care am lansat-o, invoci alte doua pareri personale, mai exact, dictionarul explicativ al limbii romane si un autor de specialitate.
Problema cu cele doua este asa: ceea ce definesti tu ca “speranta” este intr-adevar definit in dex ca fiind “Sentiment de încredere în rezolvarea favorabilă a unei acțiuni, în realizarea unei dorințe; nădejde, sperare”.
In engeza insa (limba originala a lucrarii acelui psiholog), “hope” este definit ca fiind “A feeling of expectation and desire for a particular thing to happen”.
Este o diferenta intre “increderea ca se rezolva favorabil ceva” si “o stare de expectativa si dorinta legat de ceva ce se va intampla”. Diferenta lingvistica este esentiala in acest context…
A doua problema este ca, daca ai citit putin pe itnernet, lucrarea respectiva afost destul de mult ocntestata ulterior, ca orice “parere”, asa cum ai facut si tu cu parerea mea… :))
In concluzie: Asa cum se intelege in limba romana, speranta se desfasoara in urmatorul mod: actionezi, apoi te opresti si speri intr-un rezultat (intri intr-un mod pasiv, de asteptare).
Mai exista si varianta in care actionezi, evaluezi consecintele, stabilesti un termen in care masori si stabilesti urmatoarea actiune pentru oricare din posibile rezultate. Asta este diferenta intre strategie, pla, respectiv “speranta”.
Ca o completare: de speranta se leaga toate celelate emotii. Optimismul nu exista fara speranta. Credinta, de asemenea (credinta este o imbinare a increderii cu speranta). Iar increderea nu exista fara credinta, deci nici fara speranta. Frumos, nu-i asa? Intr-adevar, speranta falsa poate avea consecinte negative. Insa speranta reala este cea care da un sens vietii.
Multumesc!
Buna Zoltan ,
am ascultat si acest material si va multumesc amandurora .
Ma tot gandesc la unele din afirmatiile tale si-mi aduc in minte ,singura,argumente pro si contra.
Pot sa accept ca daca sper sa castig premiul cel mare la loto dar nu-mi cumpar bilet atunci speranta e o stare negativa.
Dar daca mi-am trait de la un moment dat viata si mi-am educat si copilul punand la baza indemnul lui Ghandi “Fii tu schimbarea pe care vrei s-o vezi in lume ” cu speranta ca pot schimba catusi de putin ceva ,aceasta speranta consideri ca este tot una negativa ?
“Ceva”-ul merge de la simplu la complicat ,de la a nu mai arunca gunoaie pe geamul masinii in mers pana la a nu mai face rau constient semenilor,mediului inconjurator ,fiintelor fara aparare …
Buna,
Examplul pe care l-ai dat legat de Ghnadi este reprezentativ pentru ideea pe care am exprimat-o. Gandhi ice “Fii schimbarea” (adica fa ceva pentru a deveni ceea ce iti doresti, iar asta implica responsabilitate si asumare personala), nu zice “Spera in schimbare”.
Atunci cand vorbesti despre actiune, este actiune. Speranta din punctul meu de vedere pentru majoritatea inseama sa existe o actiune, dupa care urmeaza “speranta”, adica acolo ne oprim si vedem ce se petrece si speram ca se va petrece ceea ce speram noi si nu altceva. Daca dupa actiune urmeaza un rezultat sau o alta actiune, acolo vorbim de un plan sau strategie si nu mai este nevoie de speranta.
Unicitatea noastra ne ofera dreptul la opinii diverse,traim in zone culturale diferite,iar educatia este personalizata in contextul familie ,scoala,comunitate sociala.
Simbioza tuturor emotiilor ne face sa traim intens fiecare moment. Sperantele “isi traisec” timpul lor!
Multumim Zoltan&echipei
cu pretuire,
Amelia
Multumim si noi Amelia si sa iti fie de bine! :))
Buna, cum poti motiva un adult sa iasa din zona de confort?
Chiar in cazul in care e teoretic de acord ca ar trebui sa o faca,recunoaste ca e chiar necesar sa o faca dar nu reuseste si se complace in situatia in care e din comoditate, frica, orgoliu, autoiluzionare, etc.
Spre exemplu, un caz extrem, e si cazul unor femei abuzate in propria familie care raman mai departe alaturi de agresor (desi confortul e discutabil in cazul agresiunii dar totusi e ceva cunoscut versus necunoscut). Mai sunt insa o multime de alte cazuri: casnicii nefericite, joburi pe care le urasti, schimbarea localitatii in care traiesti, etc, pana la schimbarea unor obiceiuri care iti fac rau (lipsa de activitate, consum de alcool, etc, etc), sau implementarea unora care sa-ti faca bine (viata sportiva, dieta, o rutina noua).
Mona hai sa en ocupam de problemele noastre prima data, vrei? 🙂
Adica cred ca fiecare dintre noi avem suficient de lucru, sa nu ne fie foarte util sa tot studiem suferinta altora. Eu m-am obisnuit sa ajut oamenii care vin si cer ajutorul si acelora le ofer cu mare drag tot ceea ce stiu. Ceilalti, care sufera vor putea face o schimbare doar daca aleg si vor ei. Restul se numeste dragoste cu forta… 🙂
Multumesc, persoana care avea nevoie de ajutor eram EU. Am generalizat un pic cazul fiindca era similar inca una sau doua persoane apropiate :). Faptul ca ma pot analiza si sunt obiectiva cu problemele si temerile mele era un plus care ar fi trebuit sa faca problema mai usor de rezolvat. Multumesc pentru ironie si ton condescendent.
Iertare Mona daca te-am necajit! :))
Am reciti intrebarea ta si iata raspunsul:
Inainte de toate este important sa intelegem cauzele care duc la lipsa motivatiei.
1. Oboseala – creierul nostru intra in modul de conservare a energiei la toate nivelele, e ca o anestezie
2. Nu stim ce avem de facut – incertitudinea, lipsa claritatii creeaza un scurtcircuit
3. Nu vedem beneficii sau nimic care sa ne atraga – intentionat am zis ca nu le vedem, nu ca nu ar putea fi ceva bun pentru noi.
Viziunea pe termen lung, combinat cu controlul asupra celor trei lucruri de mai sus ar trebui sa iti redea motivatia. 🙂
Salut, drag podcasteri! Subiectul dezbatut in acest podcast m-a surpins intr-un mod pozitiv, si a fost pt mine mai interesant decat m-as fi asteptat!
Am nevoie de o clarificare. Ce inseamna “sa te uiti la rezultat?”… Presupune asta ca in functie de ceea ce vreau imi fac planul si trec la actiune, si mereu la un anumit interval masor lucrurile sa vad cum stau? Sau… Imi propun o tinta, dar sunt detasa de rezultat si imi centrez atentia pe pasii pe care ii fac efectiv? … sau altceva?
Pt ca am experimentat si vazut si la altii, ca se intampla ca uneori sa imi stabilesti niste obiective, vise, faci lucruri inspre acele obiective, insa nu se intavola ceea ce imi propri, si ramai prins cumva de nereusita aceea pt o buna perioada de timp. Ce e de facut? care este perspectiva din care privim sau actionam in situatiile de genul acesta?
Iti multumesc!
Sa te uiti la rezultat(e) (cat mai multe din ele) inseamna ca pe parcurs sa iti aduci aminte de acele rezultate pe care ti le-ai dorit de la inceput. Sa iti readuci acel sentiment pentru care de fapt ai plecat la drum, ca pe drum apar altele si de aici dispare motivatia. E ca si cand te decizi sa mergi la munte pentru starea faina pe care o ai cat privest de pe varf si pe parcurs de la efort iti perzi cheful de la oboseala. Acolo este important sa iti aduci aminte de acel rezultat pentru care ai pornit pentru ca asta iti va aduce inapi starea care te-a motivat de la inceput.
Oare e mai clar asa?
Da! iti multumesc!