(Ai citit despre primele greșeli din această serie? Dacă nu, citește-le acum, aici)
Cât de mult putem pierde în viață din cauza unor „mărunțișuri” care se desfășoară în mintea noastră… Să-ți dau un exemplu.
La una dintre sutele de prezentări pe care le-am susținut am dat un exemplu, pe care l-am mai folosit poate de zeci de ori, pentru a ilustra o idee.
Undeva în prima parte a prezentării de trei ore, am povestit despre nevoia unor persoane de a se compara cu alții. Exemplul pe care l-am folosit a fost despre cineva care își dorea să ajungă ca Steve Jobs și era legat de faptul că eu am sugerat că nu ar fi bine să ajungă ca el, deoarece Steve Jobs a murit de cancer.
Concluzia, simplă de altfel, a fost destul de clară pentru toată lumea: nu încerca să fii ca cineva, decât dacă știi exact și în detaliu că viața acelei persoane este în totalitate așa cum îți dorești tu să fie viața ta; mai bine caută să vezi care sunt abilitățile acelei persoane care îți plac, și dezvoltă-ți acele abilități, nu încerca să fii ca ea.
Toată lumea era încântată de idee, de matematica din spate…
La finalul prezentării, vine în fața mea un domn. Părea confuz și nedumerit. Când îl întreb cu ce pot să îl ajut, îmi zice: „Nu trebuia să dai exemplul acela cu cancerul. Pe mine m-ai pierdut din acel moment. Eu de atunci mă tot gândesc, oare de ce ai zis asta, că pe mine mă deranjează foarte tare cuvântul <cancer>”.
Îți dai seama?
Din cauza unui singur cuvânt, care pe el îl deranjează, a ratat tot restul conferinței. Doar pentru că lui nu îi place acel cuvânt. Din cauza faptului că, pentru el, acel cuvânt avea o anumită semnificație, a ratat efectiv tot restul prezentării, așa cum a și recunoscut, de altfel – pentru el restul conferinței a fost ca și cum ar fi dispărut din peisaj.
Asta înseamnă să lași lucrurile mărunte care pentru tine au o anumită semnificație, să te „deturneze” și să ratezi restul experiențelor din jurul tău, din viața ta, pentru o perioadă de timp.
Tu de câte ori te-ai supărat pe cineva pentru lucruri destul de mărunte?
De câte ori alegem să stăm supărați, deoarece cineva a făcut sau nu a făcut ceva relativ nesemnificativ?
De câte ori ne enervăm pentru câte un cuvânt care nouă nu ne place și apoi consumăm zile întregi energie, iar asta ne influențează tot restul relațiilor?
Fiecare dintre noi avem preferințe.
Fiecare dintre noi avem așteptări.
Și este firesc să fie așa. Până aici nu este nicio problemă.
Dar să stai supărat pe o persoană apropiată pentru că nu ți-a răspuns la un mesaj în timpul în care te-ai așteptat?
Să ții supărare pentru că cineva a făcut o glumă pe seama ta, care pentru acea persoană părea chiar inocentă, doar pentru că ție nu îți plac anumite cuvinte?
Să ții stări de ură, uneori, sau de râcă, pentru că cineva nu a făcut exact ce voiai tu, exact când voiai tu, exact așa cum te așteptai. Cât de inteligent este asta?
Nu ai cum să fii dezamăgit, decât dacă înainte te-ai amăgit sau te-ai lăsat amăgit.
Preferințele noastre și așteptările noastre ni se par atât de importante, încât fără măcar să ne dăm seama, ne așteptăm și ne amăgim că ele ar trebui să fie la fel de importante și pentru cei din jurul nostru.
Și nu vorbesc despre lucruri mari, cum ar fi valorile noastre de bază, idealurile noastre înalte. Vorbesc despre lucruri simple cum ar fi: unde ai luat locurile la cinema, la ce masă te-ai așezat la restaurant, dacă mi-ai comandat și mie o apă, ai întârziat câteva minute, nu m-ai sunat cât mă așteptam eu, ce imagine ai postat pe Facebook, nu mi-ai răspuns „la timp” sau „te-am văzut online pe Whatsapp și nu mi-ai scris”.
Și o grămadă de alte lucruri “importante” în viață… Aș putea da sute de exemple legate de acest gen de decizii care ne duc spre suferință sau în conflicte.
Data viitoare, când va apărea senzația asta, ar fi bine să te întrebi:
- „Oare este chiar atât de important acest detaliu pentru ceea ce îmi doresc eu?”;
- „Ce îmi doresc eu cu adevărat în situația asta?
- Obțin acel ceva dacă țin cu dinții de părerea sau așteptările mele?”
Iar dacă răspunsul la vreuna dintre aceste întrebări este „Ăăăăă… nu.”, atunci îți recomand să faci cel mai inteligent lucru pe care îl poți face într-o situație în care nu iese totul exact așa cum te așteptai: schimbă-ți starea și bucură-te de experiență. 🙂
Poți să recitești, oricând, despre primele 3 greșeli:
Mersi Zoltan pt.cele 3 întrebări de la sfârșit pe care mi le pot pune … e 1 sugestie …
Spor la treaba in a le folosi, atunci, ma bucur ca iti vor fi de folos! 🙂
Referitor la exemplul cu Steve Jobs, Elon Musk a fost întrebat:
– Do you have an advice for the young people who believe they want to be like you?
Răspunsul lui:
– They shouldn’t want to be like me. I think it sounds better than it is. I’m not sure I want to be me.
Imi place cum gandesti, personal, ma duce cu gandul la zicala “actiunile/lucrurile au importanta pe care TU le-o dai”!
Ce te faci cu cine pune preț pe expresia aia: “fericirea vine din lucruri mărunte”? Sau când unii ți se urcă în cap, dacă tot le accepți ” mărunțișurile” pe care ți le fac? Ca să aibă relevanță, cred că n-ar trebui generalizată greșeala asta, ci pusă în contextul potrivit, relevant.
Cum ar trebui sa procedez cand membrii familiei nu fac diverse maruntisuri, pe care poate ei intr-adevar le considera neimportante, dar care, in final, imi rapesc minute importante , pe care le-as folosi, sa zic, pentru odihna mea sau instruirea mea.
Carmen, tot ce poti face in viata este sa iei decizii pentru tine. Daca altii iau acel gen de decizii (constiente sau inconstiente), tot ce depinde de tine ce faci mai departe, adica cum raspunzi la ocmportamentele lor, respectiv cum actionezi tu la randul tau. Asta inseamna ca tu sa depui eforturile care depind de tine pentru a crea conditiile de care cosideri ca ai nevoie, nu sa astepti ca ceilalti sa inteleaga si sa tina cont de nevoile tale. 🙂
Uneori, maruntisurile pe care le ”primim” in schimbul sau in timpul unei relatii, de orice fel, pot traduce adevaratele sentimente ale ”celuilalt”. si atunci…mai sunt maruntisuri? Ce faci cu aceste ”firimituri” care in fapt traduc o realitate? Cum citesti clar intre da și nu? orice atitudine este in fapt ecoul persoanei care o transmite..nu? si atunci, daca ”ecoul” este vazut de mine ca nepasare, indiferenta…etc…ce fac eu atunci cu aceasta informatie…care ma afecteaza și nu mai este „mărunțis”?…Oare face sens ceea ce zic aici?
Are sens ce zici, doar ca daca pui intrebarile atat de filozofic nu o sa ajungi sa faci nici o schimbare in viata ta sau in relatiile tale. Daca vrei sa faci o schimbare reala, atunci ia o situatie concreta, ceva concret care te deranjeaza si lucreaza concret la acel ceva. Adica sa vezi daca: acea persoana face acel ceva inconstient, pune si tu o intrebare de genul “pentru tine este important sa… ca pe mine ma deranjeaza si voiam sa stiu” sau orice altceva care inseamna comunicare. Daca tu esti obisnuit (sau obisnuita mai degraba) sa traiesti acest sentiment de nepasare, indiferenta din partea cuiva, atunci cu sau aceasta persoana o vei trai din nou. La acest capitol ai de lucru la sablonul tau emotional, la modul tau personal de a interpreta lucrurile si de a reactina mai putin constructiv.
Daca abordezi problema concret, atunci o vei putea rezolva. Teoriile nu au o solutie decat in teorie. 🙂
Buna de dimineata si sarbatoare deplina, pt “ziua copilului”! (eu cred ca toti suntem copii si sper sa ne si “recunoastem” aceste calitati).
Sa stiti ca Aveti Dreptate! Sunt obisnuita sa despic firul in patru…sute…mii…, sa cuget prea mult la ceilalti si ce simt, ce gandesc, da di ce gandesc asa…etc., sa umblu mereu in varful picioarelor sa nu ranesc sensibilitati care poate nu sunt acolo… Stiu de unde mi se trage asta, si lucrez sa ma repar dar am “impresia” ca tot ce fac este sa bajbai…dupa mine…Anyway…ideea este ca Multumesc pentru oglinda si exemplu!